Către o poetică a (re)lecturii
„Pe tot parcursul acestui studiu, mă concentrez asupra citirii şi recitirii ca procese, ca activităţi dependente de timp, ca explorări, ca vizitări şi (poate nostalgice) revizitări ale textelor, ca plimbări prin păduri textuale, excursii de plăcere, hoinăreli sau pelerinaje. Din punctul de vedere adoptat aici, interpretările trebuie considerate mijloace pentru atingerea unui scop, acest scop fiind continuarea lecturii, extinderea ei în relectură şi în scris, şi rescris. Aici nu citesc sau recitesc pentru a interpreta; interpretez pentru a citi, a reciti şi a înţelege recitirea. Distincţia dintre citire şi recitire, care pare atât de evidentă pe plan empiric şi pragmatic, este, pe plan teoretic, pe cât de inevitabilă, pe atât de imposibil de susţinut. Strategia mea constă în a recunoaşte această imposibilitate şi a profita, în acelaşi timp, din punct de vedere critic, de inevitabilitatea distincţiei, de necesitatea de a o reafirma şi de intuiţiile adesea paradoxale privind procesul lecturii cărora le poate da fiinţă o astfel de reafirmare“, mărturiseşte autorul cărţii, Matei Călinescu.
