O zi specială pentru Republica Populară Chineză este data de 1 august. În 1927, pe 1 august, ca urmare a Răscoalei Nanchang, a fost înfiinţată Armata de eliberare a poporului chinez, ca armată a Partidului Comunist din China. Până în iunie 1946, aceasta a fost numită Armata Roşie.
Li Shuiqing a fost şi rămâne o figură importantă în evoluţia Armatei de Eliberare de la luptători de gherilă la o armată cu tehnologii de ultimă generaţie.
După o luptă de trei ani cu partidul de la putere din aceea vreme, Kuomintang, şi o „retragere strategică“ de doi ani în urma pierderii unei baze revoluţionare, din Martie cel Lung nu au rămas decât 7.000 de oameni, printre care se află şi Li.
Cele două armate
Sub presiunea apărării Chinei împotriva invaziei din Japonia, partidul Kuomintanga a fost forţat să colaboreze cu Partidul Comunist. Forţele militare comuniste au fost integrate în Armata Naţională Revoluţionară condusă de Kuomintang, formând Armata de a Opta Cale în nord şi Noua Armată a Patra în sud. Împotriva mai echipaţilor japonezi, „meii şi carabinele“ erau echipamentul de bază al forţelor militare. Chiar dacă cele două trupe militare foloseau tactici primitive de gherilă, au reuşit să lupte în bătălii convenţionale cu japonezii.
Motoul lui Li şi al colegilor de război era „Cântecul Gherilei“, scris în 1938: „Nu avem mâncare şi uniforme,/ Dar ne vor aduce duşmanii,/ Nu avem puşti şi tunuri,/ Dar le vor face duşmanii pentru noi“. Cântecul este fredonat şi acum.
După înfrângerea Japoniei în 1945, colaborarea Kuomintang – Partidul Comunist s-a prăbuşit, iar cele două armate au intrat din nou în război civil.
Trupele Kuomintang au fost superioare armatei comuniste, care acum a luat alt nume, cel al Armatei de Eliberare a Poporului Chinez (PLA), dar războiul s-a terminat cu victoria comuniştilor. Astfel, Partidul Comunist a fondat Republica Populară Chineză în octombrie 1949.
Începutul modernizării
Războiul Coreei dintre anii 1950-1953 a servit ca un catalizator pentru modernizarea rapidă a armatei. Urmările războiului cu Coreea se văd şi astăzi. În momentul de faţă, între graniţa coreeană şi cea chineză există cel puţin 10.000 de mine, care trebuie dezamorsate de o echipă de genişti. Mao Zedong, conducătorul chinez şi unul dintre fondatorii Armatei de Eliberare, a început să întărească forţele aeriene şi navale, care s-au înfiinţat spre finalul anului 1949, prin folosirea ajutorului financiar şi tehnologic venit din partea Uniunii Sovietice. În 1956, China a fabricat primul său avion cu reacţie, apoi a dezvoltat propria armă atomică spre sfârşitul anilor ’50 şi o bombă cu hidrogen în anii ’60. În aproape 20 de ani, „meii şi carabinele“ au fost înlocuite cu tactici dezvoltate de luptă şi arme de ultimă generaţie.
Înfiinţarea unei forţe armate profesioniste echipate cu cele mai moderne arme şi doctrine a fost una dintre „Cele patru modernizări“ anunţate de premierul chinez Zhou Enlai în 1964.
Realizările prin reforma armatei şi modernizările au fost expuse într-o paradă militară de amploare, pe 1 octombrie 1999, care a marcat aniversarea a 50 de ani a Republicii Populare Chineze. Spectacolul a scos la iveală pentru prima dată rachete strategice cu bătaie lungă produse în China. „Între parada militară din 1999 şi cea din 1949 există o diferenţă ca de la cer la pământ“, a spus Li. În parada din 1949, 95% din armele expuse erau confiscate sau primite de la Statele Unite, Marea Britanie, Japonia, pe când în parada din 1999, 95% din armele expuse erau de fabricaţie chineză.
Armată de ultimă generaţie
Datorită dezvoltării rapide a tehnologiei informaţiei, armata şi-a grăbit modernizarea cu o concentrare puternică asupra mecanizării şi informaţiei. Oficialii au anunţat că îşi vor îndeplini ţelul de a construi forţe armate „informaţionale“ şi că vor fi capabili să câştige războaie informaţionale până la mijlocul celui de-al 21-lea secol.
Altă modernizare a fost făcută şi în legătură cu numărul personalului armatei. Acesta a scăzut de la 6,27 milioane de oameni în 1952, în timpul războiului coreean, până la 2,3 milioane în 2005. Pentru a da un suflu nou de tehnologie şi avansare economică, cu prilejul aniversării a zece ani de la cedarea Hong Kong-ului Chinei au fost prezentate şi noile uniforme de ceremonie şi de zi cu zi, uniforme care au fost primite cu entuziasm de militarii în serviciu şi de participanţii la paradă. În contrast cu recentele uniforme create, o nouă linie de îmbrăcăminte militară a fost proiectată pentru a-i face pe militari mai puţin vizibili. Numite „camuflaj digital“, noile uniforme sport au modele de camuflaj generate de un calculator şi sunt proiectate să simuleze mediul înconjurător natural.
Schimbarea uniformelor va costa China şase miliarde de yuani până în 2009, un buget strict, conform oficialilor, chiar dacă banii investiţi în armată cresc cu miliarde de yuani în fiecare an.
Comunicare mai simplă
În era tehnologiei, nici Armata Populară nu a putut să rămână în urmă, astfel că în cadrul garnizoanelor există un sistem de intercomunicare prin e-mail prin care un soldat sau un ofiţer poate trimite mesaje către superiorii săi direct şi fără ca mesajul să mai fie oprit de un alt superior.
Militarii din cadrul armatei nu sunt doar militari de meserie, ci şi grădinari sau luptători împotriva inundaţiilor. O tactică comună este de a elabora o strategie de pregătire a viitorilor soldaţi prin care militarii sunt împărţiţi în două echipe, numite „inamic“ – echipa albastră, şi „prieten“ – echipa roşie, iar rolurile se schimbă după o perioadă de timp pentru ca toată lumea să înţeleagă gândirea inamicului.
În cadrul Armatei de Eliberare se întâlnesc mai multe etnii adunate din toate părţile Chinei. Astfel, soldaţi de origine Uygur, Han, Kazak, Tajik sau Hui luptă împreună, îşi cunosc tradiţiile şi le respectă.
Armata, în securitatea internă
În general, principala slujbă a armatei este defensiva militară a Republicii Populare din China şi, foarte rar, este folosită pentru securitatea internă sau cu funcţii de poliţie. Armata Populară a creat o unitate de securitate, formată din personal din armată, flotă şi forţe aeriene pentru Jocurile Olimpice de la Beijing. Majoritatea problemelor ţării sunt gestionate de Poliţia Populară Armata paramilitară. Armata a fost folosită pentru probleme nonmilitare, pentru securitatea internă în incidente ca Revoluţia Culturală din 1960, Tibet – în 1989, şi Protestele de la Tienanmen din 1989. Opinia publică din China consideră Armata de Eliberare mai sus decât Partidul Comunist din China sau Republica Populară a Chinei.
Economia ţării, în puternică dezvoltare
China înregistrează cea mai mare creştere economică din ultimii 12 ani, după ce a detronat Franţa şi Marea Britanie. Economia chineză se apropie vertiginos de cea a Japoniei şi a Statelor Unite. China ar putea deveni, până la finele acestui an, cea de-a treia putere economică a lumii, înaintea Germaniei, cu un produs intern brut estimat de către specialişti la 3.100 de miliarde de dolari. Băncile chineze şi-au extins cu 335 de miliarde de dolari noile împrumuturi în primele şase luni din 2007, deja cu 80% faţă de totalul de anul trecut. Comisia Naţională de Dezvoltare şi Reformă, agenţia de planning economic de top a Chinei, prezice că surplusul de comerţ se va lărgi la un record de 250 de miliarde de dolari până la 300 de miliarde de dolari în acest an, de la 177,5 miliarde dolari în 2006.
Lucia MAXIM
