Majoritatea ştrandurilor la care au acces craiovenii stau prost la capitolul dotări şi curăţenie, în plină vară caniculară. După o scurtă vizită, echipa GdS a constatat că, deşi toate deţin autorizaţie de funcţionare, o mare parte sunt neîngrijite, arătând deplorabil.
Vremea extrem de călduroasă din ultimele zile i-a împins pe tot mai mulţi craioveni să se refugieze la ştranduri, pentru a căpăta un bronz natural şi a înota în bazinele pline cu apă rece. Câteva ore departe de grijile cotidiene, alături de prieteni, într-un peisaj relaxant, au fost o binecuvântare pentru clienţii ştrandurilor. Preţurile practicate variază în funcţie de dotările puse la dispoziţie de patronii lor, dar şi de calitatea serviciilor oferite. Chiar dacă puţine dintre ştrandurile vizitate luni de GdS erau îngrijite, toate au autorizaţie de funcţionare. Dr. Emilia Cornea, inspectoare sanitară în cadrul Autorităţii de Sănătate Publică (ASP) Dolj, a declarat că de la deschiderea oficială a sezonului nu s-au mai făcut nici un fel de verificări. Cornea s-a scuzat precizând că legea nu stipulează o periodicitate a controalelor la ştranduri, pentru a se constata dacă sunt sau nu un pericol pentru sănătatea craiovenilor. „Noi acţionăm doar în baza sesizărilor. Acum, că ne-aţi informat, ne vom duce în control, să vedem dacă sunt respectate toate normele sanitare. Dacă vom descoperi nereguli, vom lua măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor“, a încheiat Cornea.
Ştrandul de la Işalniţa, uitat de investitori
GdS a dat o raită, la începutul săptămânii, prin toate ştrandurile pentru a vedea cum sunt întâmpinaţi clienţii, ce condiţii le sunt oferite şi ce preţuri se practică. Prima oprire: ştrandul de la Işalniţa, la doar câţiva kilometri de Craiova. Deşi deţine autorizaţie de funcţionare de la Autoritatea de Sănătate Publică Dolj, luni dimineaţă, locul nu arăta prea bine. Plaja era plină de mucuri de ţigări, semn că responsabilii de curăţenie uitaseră să-şi facă datoria. Nici coşurile cu gunoi nu fuseseră golite, fiind pline, probabil din zilele anterioare, cu PET-uri de bere, suc şi diverse resturi. Taxa de intrare este de şase lei de persoană, administratorii ştradandului oferind posibilitatea clienţilor de a-şi parca maşina în curte, gratuit. Clienţii aveau la dispoziţie mai multe şezlonguri, dar şi două terase, unde puteau comanda ceva rece de băut. Apăreau însă probleme dacă li se cereau vânzătoarelor bonuri pentru consumaţia făcută. În acest caz, ţi se spunea verde-n faţă că nu pot da aşa ceva pentru că nu au case de marcat. „Nu pot să vă dau nici un bon, pentru că nu am de unde“, a spus una dintre barmaniţe, ridicând din umeri.
Deşi în perimetrul ştrandului se găsesc un teren de fotbal şi unul de tenis, acestea au fost uitate la capitolul investiţii, fiind abandonate. Abandonată părea şi toaleta, care emana mirosuri pestilenţiale. Cu toate astea, în jurul orei 12.00, aproximativ zece persoane se bălăceau în bazin sau făceau plajă, încântate că-şi părăsiseră, măcar pentru câteva ore, locuinţele.
Valencia, un ştrand modern
Alt ştrand, alte probleme. Ştrandul de la Preajba – o afacere de familie, situat la circa 7 km de Craiova, nu oferă prea multe posibilităţi de mişcare pentru clienţi. Bazinul, nisipul şi terasa sunt înghesuite într-un cadru mic, destul de intim, dar curat. Două foişoare au fost amenajate pentru a spori confortul clienţilor. Pentru a avea acces la piscină, patronii au stabilit un preţ de opt lei pentru adulţi, în cazul copiilor suma diminuându-se la cinci lei, iar un şezlong costă doi lei.
Luni, în jurul orei 12.00, ştrandul nu avea prea mulţi clienţi, doar câţiva tineri preferând să-şi petreacă timpul liber acolo. Când venea vorba de consumaţie, cei care te serveau la masă erau membrii familiei, care, când aduceau nota de plată, se scuzau că nu au la îndemână nici bonuri fiscale, nici facturi. În cazul în care insistai să ţi se dea o dovadă că ai consumat în ştrandul de la Preajba, erai invitat să revii câteva ore mai târziu. În ceea ce priveşte preţurile practicate, acestea erau aproximativ la fel cu cele din oraş, un suc variind între 3,5 şi patru lei.
Tot la câţiva kilometri de Craiova am descoperit ştrandul Valencia. Amenajările la strandarde moderne, dar şi atmosfera erau taxate la preţuri pe măsură, respectiv 15 lei de persoană. Piscina, deşi nu este foarte încăpătoare, avea apă curată, în care câţiva tineri jucau volei. Spaţiul pus la dispoziţie este destul de mic, fiind împânzit de şezlonguri. Ştrandului îi lipseşte în schimb nisipul, însă are amenajate cabine de schimb, toaletă şi duşuri moderne. Un ştrand amenajat cu bun-gust, unde clienţii preferă să se întoarcă chiar dacă plătesc ceva mai mult decât în alte părţi. „E super aici. Chiar îmi place. Nu vin tot felul de oameni şi e mai stilat. În plus, muzica e bună şi atmosfera e ca într-un ştrand din Capitală. Chiar se cunoaşte diferenţa“, a spus Vlad Z., student.
Condiţiile lasă de dorit la unele ştranduri
Lipsa de investiţii şi-a spus cuvântul şi la ştrandul de la Hanul Doctorului, acolo unde locul arată răvăşit. Deşi clienţii nu lipseau, acesta fiind vizitat luni în special de persoane de vârsta a doua, apa din bazin avea o culoare verzuie, motiv pentru care vizitatorii preferau să se relaxeze sub umbreluţe. „Se vede că nu prea are nimeni grijă de el. Pe lângă bazin, aşa-zisul trotuar este spart şi neasfaltat, iar iarba nici măcar n-a fost curăţată sau tăiată. Am venit totuşi aici cu nişte prietene să ne relaxăm. Baie preferăm să nu facem“, a menţionat Elena Mitriţă, profesoară.
Preţurile de la bar nu erau foarte mari, în schimb, pentru a putea intra trebuia să plăteşti şapte lei. Pentru a evita izbucnirea unor scandaluri, administratorii ştrandului au apelat la o firmă de pază care asigură ordinea. Cabinele de schimb erau improvizate, deficitare la capitolul curăţenie, iar uşile erau înlocuite cu nişte draperii.
O atmosferă puţin stingheră era şi la ştrandul Zeus din Craiova, unde, încă de la intrare, erai întâmpinat de un miros puternic care provenea de la grupurile sanitare. Aici taxele sunt ceva mai mici – patru lei pentru adulţi şi trei lei pentru copii. Doar câteva persoane se aventuraseră luni să calce pragul ştrandului, care avea însă ceva nisip în jurul bazinului.
Laguna Albastră, preferata tinerilor
Şi la restaurantul Roma clienţii se puteau bucura de o baie rece, în bazinul amenajat în curte. Pentru a se putea răcori, clienţii trebuie să plătească cinci lei. Chelnerii erau însă toropiţi de căldură şi trebuia să-i chemi de mai multe ori ca să vină să-ţi ia comanda.
Cea mai mare aglomeraţie era luni la ştrandul Laguna Albastră, unde intrarea costă zece lei. Zeci de tineri aleseseră să-şi petreacă ziua în cele două bazine. Nici zona amenajată pentru plajă, unde se găseşte din belşug nisip, nu era ignorată de aceştia. Voia bună şi distracţia erau cuvintele care îi defineau pe clienţii ştrandului. Totul era curat, însă au apărut probleme când am dorit să comandăm ceva de mâncare. Una dintre chelneriţe ne-a explicat că nu are nici un meniu la dispoziţie, iar pentru preţuri ar trebui să ne ducem să întrebăm la bucătărie. Ar fi fost interesant de văzut cum reuşea să calculeze nota de plată, dacă n-avea habar cât costă mâncarea. În ciuda lipsei de spontaneitate a personalului, clienţii ştrandului reuşeau să se distreze, iar administratorii să creeze atmosfera adecvată.
