Bătrână, bolnavă şi aflată de mulţi ani în America, statul Arizona, Natalia Lucia Vrancea şi-a amintit că în 1986 autorităţile din Craiova au dat-o afară din casa de pe Calea Bucureşti nr. 36 şi au trimis-o să locuiască într-un apartament din cartierul Craioviţa Nouă.
După ce în anul 1975 tatăl său, Pandele Rădulescu, a decedat, Natalia Vrancea a deschis succesiunea ca unică moştenitoare. Prin certificatul de moştenitor întocmit la notariatul de stat în anul 1975, Natalia Vrancea a rămas cu o casă compusă din parter şi etaj şi având teren în suprafaţă de 660 de metri pătraţi, imobilul fiind situat în Craiova, pe strada Calea Bucureşti, nr. 36. Proprietara casei şi a terenului în discuţie a vândut unei familii parterul imobilului în care locuia. Decretul de expropriere nr. 441/1986, prin care se dorea dărâmarea caselor şi constuirea blocurilor de locuinţe, a găsit casa respectivă în posesia familiei Georgescu Ilie şi Ioana, care sunt trecuţi pe anexa la decret, la poziţia 20.
Timpul nu mai are răbdare
Între timp, fiica şi ginerele Nataliei au reuşit să se stabilească în America, iar după 1990, şi aceasta a plecat în Arizona, fiind prea bolnavă pentru a putea să se mai întreţină singură. În 1999 a fost diagnosticată cu o boală cruntă, a cărei evoluţie este progresivă şi neiertătoare, fapt pentru care a rupt legătura cu realităţile din ţară. Abia în anul 2006, după ce perioada în care se putea cere retrocedarea proprietăţilor pe baza Legii nr. 247/2005 a expirat, a împuternicit un avocat din România pentru a o reprezenta în faţa autorităţilor şi pentru a cere repunerea în termenul legal de solicitare a proprietăţii. Aşa a aflat că, din nefericire, decretul de expropiere din 1986 a avut efecte asupra casei sale, care figura pe numele unei familii ce nu avea în proprietate decât parterul, nu şi etajul, aşa cum afirmă avocatul care o reprezintă pe bătrâna doamnă. Din cauza bolii de care suferă, certificată şi de medicul curant din Arizona, Natalia Vrancea nu-şi mai aminteşte aproape nimic. Mandatarul desemnat se bate cu morile de vânt, încercând să afle de la instituţiile statului dacă românca a avut sau nu proprietate în Craiova, dacă a primit sau nu despăgubiri pentru terenul pe care a avut în anul 1975 casa sau dacă cineva a profitat de lipsa sa îndelungată din ţară pentru a-şi însuşi ceva ce nu era îndreptăţit să posede. Dată afară din casă şi mutată cu forţa, plecată să-şi întregească familia, bătrână şi bolnavă, Natalia Vrancea aşteaptă ca instituţiile să-şi aducă aminte că în toată această poveste statul este cel care a creat situaţia confuză prin legile şi decretele de deposedare a averii pe care a avut-o.
