Copiii străzii, micuţii abandonaţi, exploataţi prin muncă sau abuzaţi, legislaţia pentru promovarea drepturilor copiilor au fost câteva dintre subiectele dezbătute la Sesiunea de Formare pentru jurnalişti organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent din România pe 1 şi 2 mai, la Căciulata.
Acţiunea face parte din Proiectul PHARE 2003 – „Campanie de educaţie privind drepturile copilului“. Situaţia copiilor instituţionalizaţi, a celor proveniţi din familii de romi, drepturile şi libertăţile acestora, dar şi probleme actuale cu care se confruntă copiii proveniţi din familii dezorganizate, sărace sau cei abandonaţi de bebeluşi prin spitale au fost câteva dintre subiectele dezbătute de reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, dar şi de formatorul Marian Chiriac, trimisul Centrului pentru Jurnalism Independent.
26.288 de copii instituţionalizaţi
80.000 de copii sunt separaţi în momentul de faţă, în România, de părinţii lor. Statistică alarmantă, la nivel naţional, mai ales că această situaţie rezultă în urma reintegrărilor efectuate în ultimii ani, când mii de copii au fost acceptaţi în familiile lor sau daţi în grija familiei extinse. Există în continuare zeci de mii de copii, de la numai câteva zile până la 18 ani sau chiar mai mult, aflaţi în locuinţe de tip rezidenţial: apartamente de tip familial, căsuţe sau în centre de plasament, restul micuţilor găsindu-şi dragostea şi alinarea în braţele asistenţilor maternali profesionişti, acreditaţi şi şcoliţi pentru meseria de părinte de Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
În România, numărul copiilor aflaţi în familii substitutive sau în instituţii se prezintă astfel: copii protejaţi la familii substitutive sunt 47.914, iar cei aflaţi în instituţii ale statului sunt 26.288. Legislaţia sună bine, interesul copilului este superior: are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale, este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi crescut şi educat de aceştia. Părinţii aleg numele şi prenumele copilului, în condiţiile legii. Micuţul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege. Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului. În plus, foarte important este ca micuţul să crească alături de părinţii săi, aceştia având obligaţia să asigure copilului „orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege“. Din nefericire, există cazuri, nu puţine, când drepturile acestor copii sunt pur şi simplu private din sânul familiei, nenumeroşi părinţi exploatându-şi prin muncă micuţii, aplicându-le corecţii violente şi aruncându-i pe străzi…
Oameni necalificaţi ocupă posturi de asistenţi sociali
Doar în cursul lunii ianuarie, au fost efectuate 271 de dezinstituţionalizări ale copiilor, prin măsuri definitive. 131 dintre ei au părăsit obligatoriu centrele de plasament o dată cu împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv 26 de ani pentru cei care au urmat o facultate, nemaiavând dreptul la protecţie din partea statului. 123 au fost reintegraţi în familia naturală, iar restul fie au decedat, fiind copii sau adolescenţi cu diverse afecţiuni foarte grave, fie au părăsit centrele o dată cu „terminarea anului şcolar sau au fost transferaţi în alte centre specializate care să îi supravegheze şi trateze“.
Potrivit reprezentanţilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), Legea privind promovarea drepturilor copilului este foarte bună, veriga slabă în sistemul românesc fiind, după părerea acestora, colaborarea între instituţiile abilitate să promoveze şi să apere drepturile copiilor. „De doi ani se încearcă o mai bună colaborare între instituţiile care se ocupă într-o măsură mai mare sau mai mică de drepturile copiilor. Fiecare unitate şcolară ar trebui să aibă un consilier educativ care să cunoască problemele elevilor, să îi consilieze şi să îi sprijine. Din nefericire, Serviciile de Asistenţă Socială din cadrul consiliilor locale sunt reprezentate de oameni necalificaţi, absolvenţi ai liceelor agricole ocupă funcţii de asistenţi sociali. Oameni fără calificare care au ca responsabilitate efectuarea unor anchete sociale, verificarea periodică a copiilor proveniţi din familii cu probleme nu îşi fac datoria, ajungându-se de multe ori la situaţii dramatice pentru micuţi“, a menţionat Nicoleta Preda, reprezentant al ANPDC.
Media şi drepturile copilului
Manualul „Media şi drepturile copilului“, lucrare publicată de UNICEF şi Media Wise, prezintă câteva aspecte privind copiii cu dizabilităţi, copiii şi discriminarea, sănătatea şi bunăstarea lor, identitatea lor, copiii aflaţi în sistemul de protecţie şi responsabilităţile statului privind apărarea lor, cât şi Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.
