Cunoscutul pictor si scenograf Vasile Buz si-a deschis o expozitie personala la Galeriile Arta din Craiova marti, 3 aprilie. Expozitia cuprinde o suta de tablouri executate in ulei pe pânza sau ulei pe carton. La vernisaj au fost prezente personalitati culturale, artisti plastici, scriitori, critici de arta, studenti etc. Vasile Buz este licentiat al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucuresti (1963), membru al Uniunii Artistilor Plastici din România, si detine un palmares fabulos ce contine numeroase expozitii personale, de grup, in tara si in strainatate. De asemenea, acesta are lucrari achizitionate de muzee din România, precum si in colectii particulare din tara si din strainatate: Statele Unite, Australia, Canada, Elvetia, Franta, Germania, India, Italia, Japonia, Liban, Norvegia, Olanda, Grecia etc.
Vasile Buz nu este un artist plastic ostracizat in tiparele fixe ale traditionalismului, ale conventionalismului. L-a consacrat originalitatea, prin imbinarea tehnicilor si culorilor pâna la poezie. Intr-o cronica despre Vasile Buz, marele disparut Ion D. Sirbu preciza ca pictorul nu este un amestec de firi paradoxale, ci un aliaj, aproape imposibil, intre pamânt, traditie si reverie: „Alaturi de o suita de tablouri mioritice, vezi compozitii largi in care spaimele din vise se combina cu patosul tragic al apocalipsei (…) Buz are bossa metaforei, instinctul atavic al simbolisticei. Fara sa sacrifice functionalul, stie «sa trimita dincolo si mai departe»“. In tablourile lui Vasile Buz se simte cum artistul a operat in culori nuanta multipla a fluxului emotional, la temperaturi interioare, imortalizând prozaicul cotidian si metafizicul, diverse privelisti, angoase si euforii, pastelul interiorizat, in ritm neomodernist. Elementele de peisaj atrase in lucrari au, adeseori, aspect citadin, reusind sa individualizeze emotia si sa-i transmita pulsatia celui care priveste. Vasile Buz este un amorezat incurabil al culorilor pe un fond elegiac interior.
Din tablourile sale razbat confesiuni, dezamagiri, resemnari, asteptari, reculegeri, tristeti nelamurite, luciri ale zapezii in varii ipostaze. Expozitia, in ansamblul ei, este un fel de aventura lirica prin relieful luminii, o metafora a libertatii inhamate la birja timpului care denunta, subtil, neputinta copacilor de a creste si, mai ales, cea a dragostei, care nu are a face cu paradisul in destramare. Inconfundabilul pictor Vasile Buz si-a propus sa ofere privitorului paradisul eului originar al artistului adus in cumpana gândului de visurile copilariei.
