La baza sunt tot pompieri. Dar dupa ce au fost selectionati atent si au urmat cursuri de pregatire la Târgu Mures, au devenit paramedici. Alaturi de pompieri, sunt primii care ajung la locul accidentului. Dau primul ajutor, scot ranitul de sub darâmaturi sau din masini zdrobite. Si, de cele mai multe ori, viata continua datorita lor.
Serviciul de Urgenta, Reanimare si Descarcerare ( SMURD) a fost infiintat in 1997, in cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Oltenia“ Dolj. Câtiva ani, a functionat doar cu serviciul de ambulanta. Din 2003 insa, de când s-a introdus si Descarcerarea, sectia a fost profesionalizata total. Astazi este dotata cu masini de acordare a primului ajutor, dar si cu masini de interventie, dotate cu apa si spuma, la fel ca acelea ale pompierilor, având insa in plus echipamentul de descarcerare.
Doisprezece oameni lucreaza la SMURD – trei pe ambulanta, noua pe descarcerare. In ture, tot 24 cu 48. Accidente rutiere, accidente de munca – paramedicii sunt primii chemati la locul faptei. De ei depinde viata celor aflati sub zidurile prabusite ale unei case sau sub resturile diforme ale unei masini. In plus, merg la incendii. Chiar daca nu sunt in joc vieti, chiar daca nu trebuie sa salveze pe cineva, paramedicii lupta cot la cot cu colegii lor. La fel echipati, cu masti de protectie, aduc furtunuri, hidranti, elibereaza zona afectata, ilumineaza zona de incendiu. Si tot paramedicii sunt chemati ori de câte ori o pisica a ramas agatata de un copac sau un cal a cazut intr-un canal.
„Suntem un fel de moasa comunala“, râde caporalul Gabriel Docea, paramedic, servant descarcerare. Alaturi, plutonierul major Cristi Dutoiu ii tine isonul.
Negociatori de nevoie…
Sunt in post de aproape 12 ore, dar nici unul nu da semne de oboseala. E vineri seara si liniste. Inca nu s-a dat vreo alarma, asa ca, pâna la inspectia echipamentului, isi fac timp pentru un interviu.
„Cum se da alarma, alergam la accidente, recuperari de persoane din locuri greu accesibile, deblocari din case, situatii speciale, cum a fost explozia din Lapus, unde chiar noi doi am scos-o pe femeia aceea din centrala…“, continua Dutoiu. „Noi suntem si primul ajutor: administram oxigen, fixam un guler cervical, atele la o fractura sau facem ventilatie artificiala. Facem tot ce sta in puterea si in pregatirea noastra pentru a preda o viata in mâinile medicilor“.
Si au reusit: toti ranitii gasiti in viata au fost scosi de paramedici tot in viata. Si tot paramedicii au fost aceia care, cu rabdare si profesionalism, i-au convins pe posibilii sinucigasi sa renunte la a-si pune capat zilelor.
„La noi nu exista negociatori sau psihologi, cum vedem in filmele americane. Suntem doar noi, paramedicii. Nu am urmat cursuri de aceasta natura, din simplul motiv ca nu s-au facut pâna acum. Asa ca am fost nevoiti sa citim, sa cautam, sa ne documentam. Ne-am perfectionat singuri pentru astfel de situatii. Si nu am dat gres niciodata, atunci când am fost chemati“, spune Docea, fara sa se laude.
…si salvatori de circumstanta
Pericolele nu-i ocolesc nici pe ei, desi s-ar crede ca un accident deja consumat nu mai are cu ce sa-i ameninte. Se poate intâmpla insa ca, in momentul in care incearca sa scoata din masina ranitul, sa fie izbiti de airbag-ul nedeclansat pâna atunci. Sau, atunci când apuca mâta cocotata de pe creanga, sa fie sfâsiati pâna la sânge de aceasta.
„Trebuie sa ne purtam cu aceeasi blândete si cu animalele. Pâna la urma, sunt tot in suferinta si trebuie salvate. Ori trebuie indepartate de oameni, pentru a nu le pune acestora in pericol viata sau sanatatea. Nu o data am fost chemati la astfel de cazuri: am scos un sarpe strecurat intr-o masina utilitara incarcata cu lapte, am luat un cuib de albine din fata unei scari de bloc. Am riscat de fiecare data, dar trebuia sa o facem“.
Le place meseria, le place adrenalina, le place pericolul. Dar, in acelasi timp, au invatat sa-si pazeasca propriile vieti si pe cele ale familiilor. Au schimbat toate prizele de acasa, iar masinile personale sunt in perfecta stare de functionare. Si nimeni nu respecta regulile de circulatie mai bine decât ei!
Munca le-a invadat atât de bine vietile, incât nici atunci când sunt liberi nu pot sta departe de un accident.
„Numai un pompier poate fi asa. E in structura noastra sa vrem sa ajutam, sa salvam. Si nu tinem cont ca poate ne vom pierde si noi viata. A fost un accident la Bratovoiesti, la putin timp dupa celebrul Mihailesti, si foarte asemanator. Am plecat pe loc, fara sa ne gândim la posibilitatea unei explozii dezastruoase. Nu ne-am sunat familiile, niciodata nu ne gândim la asta. Vorbim la sfârsit cu ei, când totul este bine, si ne linistim. Atunci simtim gustul adevarat al pericolului pe lânga care am trecut“, spune Cristi Dutoiu. Ca la un semnal, isi scot amândoi telefoanele mobile si afiseaza fotografiile: o fetita de trei ani si alta mai micuta. Barbatii duri de acum câteva clipe rosesc si zâmbesc incurcati.
„Sunt copiii nostri si am face orice pentru ei“, zic dupa o pauza. „Dar datoria este sfânta. Când plecam, ii avem in suflet, asa cum il avem pe Cel de Sus – fara El nu am face nimic. Ne gândim numai la salvarea vietilor, la ce ne astepta acolo. Iar câteodata, când purtam in brate copii morti prea devreme, ni se intâmpla si noua sa cedam. Si ne tragem atunci in spatele masinii, sa nu ne vada oamenii ca plângem… Si noi suntem oameni, ne poate condamna cineva?!…“
Problema cu ziaristii
S-a intâmplat de nenumarate ori ca paramedicii, pompierii si chiar politistii sa intre in conflict cu ziaristii, la locul unui accident sau incendiu. Gabriel Docea si Cristian Dutoiu lamuresc impaciuitor problema.
„Bun, isi fac meseria, ca si noi. Dar ziaristii trebuie sa inteleaga ca, atunci când se implica prea mult, ne pot incurca. Pun in pericol viata oamenilor de acolo, dar si pe a lor“.
