Pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini“ din Craiova se joaca celebra opera „Lucia di Lammermoor“, pe muzica lui Gaetano Donizetti, astazi, incepând de la ora 19.00. Libretul este scris de Salvadore Cammarano dupa drama scrisa de Walter Scott. Premiera acestui spectacol a avut loc la 26 septembrie 1835, la San Carlo din Neapole. S-a dovedit a fi o opera nemuritoare, intrucât ea s-a jucat si continua sa fie pusa in scena de toate marile teatre ale lumii.
La acest spectacol, regia artistica apartine Arabelei Tanase, iar scenografia este semnata de Rasvan Draganescu. Din distributie fac parte artisti valorosi, precum: Sandor Balla, Magda Gruia, Ion Sandu Filip, Bogdan Olaru, Adrian Zamfir, Mihaela Popa si Marian Dabuleanu. De asemenea, isi dau concursul Baletul, Corul si Orchestra Teatrului Liric. Coregrafia ii apartine lui Emilian Bartes, maestru de cor este Pavel Sopov, iar la pupitrul orchestrei va fi dirijorul Marius Hristescu.
Iata rezumatul acestui spectacol, in care actiunea se petrece catre sfârsitul secolului al XVI-lea, in Scotia.
Un lord pe nume Enrico Asthon, cazut in dizgratia reginei, a pus la cale casatoria surorii sale Lucia cu lordul Arthuro Bucklaw, favorit al Curtii, cu speranta reconsolidarii pozitiei pe care o avusese. Apoi, Enrico a fost anuntat ca in preajma castelului se ascunde Edgardo de Ravenswood, singurul mostenitor al unei familii saracite si decazute prin inselatorie si faradelegi comise de fratele Luciei. Prin urmare, pe acesta l-a cuprins furia dupa ce a aflat ca Lucia este indragostita chiar de Edgardo si ca, intr-o asemenea conjunctura, planurile sale de casatorie ar putea esua. In spectacol urmeaza o secventa in care Lucia il asteapta pe Edgardo, in gradina castelului, dupa care aceasta povesteste confidentei sale Alisa cum, uneori, are impresia ca, in apele unei fântâni, zareste chipul sotiei unuia dintre membrii familiei Ravenswood – ucisa cândva din gelozie. Dupa ce isi alunga cele mai lugubre gânduri, Lucia evoca fericirea clipelor de dragoste petrecute alaturi de Edgardo. Acesta apare, insa, cu vestea trista ca trebuie sa plece in strainatate. Drept urmare, pentru o perioada de timp, logodna lor trebuie sa mai ramâna ascunsa. Inainte de a se desparti, cei doi isi jura credinta vesnica, Edgardo daruindu-i Luciei un inel, simbol al dragostei pe care i-o poarta. Surprinzator, Enrico ii recomanda Luciei casatoria cu Arthuro, in semn de datorie fata de familia care, numai asa, ar putea fi salvata de la ruina si dezonoare. Lucia se straduieste sa reziste, invocând juramântul prin care este legata de barbatul iubit, insa Enrico este un tip total lipsit de scrupule. Acesta pune in fata surorii sale o scrisoare falsa prin care Edgardo o dezleaga de juramântul facut, pe motiv ca ar iubi o alta femeie. Lovitura cumplita pentru Lucia. Totusi, aceasta nu accepta casatoria cu Arthuro. Dar Enrico recurge la o „strategie“ diabolica si o minte din nou. Ii spune Luciei ca un refuz al ei va aduce condamnarea la moarte a lui Arthuro. Lucia cedeaza si, obligata de imprejurari, accepta si semneaza actul de casatorie chiar in mijlocul oaspetilor. Surpriza! In clipa semnarii actului apare Edgardo care, disperat, o acuza de tradare pe logodnica necredincioasa. Ii arunca in fata inelul de logodna si incepe sa o blesteme. Dupa plecarea nefericitului tânar, petrecerea continua, dar… o veste crunta stinge zâmbetul de pe buzele tuturor: Lucia, care a innebunit de durere, si-a ucis sotul. Ea apare plina de sânge si, cu mintile ratacite, se crede inca logodnica lui Edgardo. Clipele de fericire pe care le evoca devin intunecate de naluciri amenintatoare. Pregatindu-se pentru duelul cu Enrico, Edgardo isi ia ramas bun de la viata lânga mormintele stramosilor sai. Pentru el, viata este lipsita de sens fara dragostea Luciei. Vestea intâmplarilor fulminante este adusa la castel de câtiva oaspeti. Clopotele anunta moartea nefericitei Lucia, iar durerea se amplifica. Nemaiputând sa suporte suferinta, convins de dragostea si credinta logodnicei sale, Edgardo se sinucide.
