La cei 58 de ani, Teodor Radu se poate lauda cu o viata traita la maximum. A urmat doua facultati, a muncit zeci de ani in Ministerul de Interne, dupa care, „din plictiseala“, a intrat in politica, ajungând in scurt timp consilier local. Are 36 de ani de casnicie, doua fete si doua nepotele…
Teodor Radu s-a nascut in comuna Farcasele, judetul Olt, intr-o familie de tarani, parinti a sase copii. Scoala generala a urmat-o in comuna natala, dupa care Liceul Teoretic „Ionita Asan“ din Caracal. Avea o inclinatie deosebita spre profilul uman, era talentat la limbi straine, in special spre limba franceza, insa parintii i-au retezat din start orice dorinta de a urma o facultate in domeniul filologiei.
„Parintii mei nu aveau posibilitati materiale. Când m-au auzit ca vreau sa urmez o facultate, mi-au spus din start ca ei nu au bani sa imi cumpere nici macar un costum de haine in care sa ma imbrac… Lucrul asta m-a determinat sa ma gândesc bine, sa iau decizia sa plec la Scoala de Ofiteri din Bucuresti, unde de bine de rau primeam haine, cazarea o aveam asigurata si in plus 410 lei pe luna, bursa. Erau primii mei bani de buzunar, in liceu nu avusesem bani nici macar sa merg la un film… Imi amintesc ca nu stiam ce sa fac cu banii, m-am sfatuit atunci cu alt coleg, sarac ca si mine, si am decis ca intr-o luna cu banii de bursa sa isi cumpere unul un costum de haine, in a doua luna celalalt, la fel si pantofi, ghete si tot ce aveam nevoie. Pâna la 14 ani am fost crescut si educat de o strabunica, care locuia vizavi de casa parintilor mei si care, desi nu stia carte, avea un har deosebit de a povesti. A fost prima persoana care mi-a deschis ochii asupra vietii, cea care mi-a povestit foarte multe despre comportamentul rusilor sau nemtilor si care mi-a determinat subconstientul, din cele spuse, sa urasc pur si simplu limba rusa. In paralel cu Scoala de Ofiteri am urmat si Facultatea de Drept“, a povestit consilierul local Teodor Radu.
A scris un roman politist
Imediat dupa absolvirea Scolii de Ofiteri a fost numit sublocotenent si repartizat la Militia Judetului Dolj. A lucrat initial ca lucrator operativ, apoi promovat la Compartimentul Omoruri. Au urmat alte si alte promovari: pâna când a ajuns comandantul adjunct al Militei municipiului Craiova, sef al Militiei Judetului Giurgiu, unde l-au si prins evenimentele din decembrie 1989.
Din 1990, la cerere, a fost mutat la Serviciul Judiciar, Compartimentul Omoruri al judetului Dolj, iar pe 1 martie 1993 a fost promovat comandant al Politiei Municipiului Craiova. „Din 1993 pâna in 1996 au avut loc niste evenimente in judetul Dolj, care au dus la transferarea mea si a colonelului Negoita la alte servicii: celebrul dosar al grâului in care erau implicati mai-marii din PDSR, apoi dosarul lui Bulucea caruia in mod ilegal i s-a facut mutatie, iar ultimul scandal de anvergura a fost arestarea copiilor prefectului Raducanoiu. In acea perioada, ministrul de interne Taracila a declarat in mass-media ca eu si colonelul Negoita ne vânam unul pe altul si ca urmare va lua masuri pentru destituirea noastra. A trimis controale in urma carora nu a gasit nimic in neregula, neavând nici un suport sa ne dea afara, ne-a mutat. Pe mine la Serviciul Pasapoarte, iar pe colonelul Negoita la Serviciul de Ordine Publica“, a continuat Teodor Radu. In aceasta perioada, consilierul local a scris impreuna cu un bun prieten si un roman politist „Secretul moartei“, bazat pe un caz real. Talentul pentru scris il avea din copilarie, in clasa a VII-a chiar a reusit sa duca la bun sfârsit un roman. „Mi l-a gasit insa tata si l-a pus pe foc. M-a zguduit bine si mi-a zis sa pun mâna sa invat o meserie ca din scris nu se poate trai. Mai scriam ca orice copil câte o poezie, strânsesem un caiet intreg, am pastrat mult timp aceste incercari, insa pâna la urma le-am distrus“, a spus consilierul local.
Consilier personal al primarului
In anul 2000, unindu-se Serviciul de Pasapoarte cu cel al Evidentei Populatiei si depasind vârsta pensionarii, Teodor Radu a fost numit adjunct al acestui serviciu. La 31 martie, s-a pensionat. A fost solicitat ca si consilier juridic de foarte multi oameni de afaceri craioveni, insa a refuzat. Neputându-se acomoda cu viata „linistita“ de pensionar, a hotarât sa-si deschida o agentie de detectivi, dar cum nu exista o lege in vigoare, a intârziat cu demersurile. S-a inscris atunci la PD, dorindu-si doar sa „scape de plictiseala“. I s-a propus sa creeze 15 organizatii judetene de pensionari, in scurt timp reusind sa duca la bun sfârsit sarcina. A fost numit apoi presedintele organizatiei municipale a partidului, apoi secretar zonal, iar la scurt timp consilier local. Si-a adunat „un raft intreg de legi si hotarâri“, „nu a scos un cuvânt la primele sedinte“, apoi a inceput sa intervina ori de câte ori a fost cazul, facându-se auzit in consiliu. Pentru Teodor Radu, fiecare sedinta se constituie intr-un examen dat in fata electoratului. Desi primarul i-a propus in nenumarate rânduri sa ii fie consilier personal, Radu Teodor nu a acceptat de la inceput, insa „prietenia si respectul“ pe care i le poarta l-au determinat intr-un final sa fie de acord. „Declara cu sinceritate ca semneaza ca primarul, neavând timpul necesar sa studieze fiecare cerere sau act, sa fie prezent la toate comisiile la care legea il obliga. Insa acum nici un document nu se semneaza, nu iese din primarie pâna ce eu nu il citesc si verific cu legea in fata“, a mentionat consilierul local.
„Nu eram materialisti, ci idealisti“
Despre viata de familie, sotie si cele doua fiice, Teodor Radu povesteste cu mare drag. S-a casatorit cu Leliana in urma cu 36 de ani. O cunostea inca din timpul liceului, fiind colegi in clasa a X-a si a XI-a, o tinuse minte fiind cea mai cuminte si linistita dintre colege, care nici macar in recreatii nu iesea din clasa. „Leliana a facut Facultatea de Stiinte Naturale la Craiova, iar in acea perioada eu tocmai terminasem Scoala de Ofiteri. Ne-am reintâlnit intâmplator, am inceput sa vorbim si sa iesim. A fost prima mea prietena, deoarece in liceu eram prea amarât, nu aveam bani nici pentru mine, dar sa mai ies cu vreo fata in oras. Pe 29 aprilie 1970 ne-am casatorit, eu avem doar 22 de ani, iar ea era inca studenta. Am avut oameni deosebiti care m-au sfatuit, colegi mai in vârsta care m-au pregatit pentru viata. Imi amintesc si acum cuvintele lor: «Ba, baiete, daca ramâi holtei mai mult timp ai doua sanse: sa ajungi betivan sau afemeiat. Pune mâna si te insoara de tânar, fa-ti o familie si un rost». Mi-au zis sa iau o fata ca si mine, de la tara, ca parintii nostri sa aiba ce sa vorbeasca si neaparat sa fie de aceeasi conditie sociala ca si mine. Dupa ce m-am imprietenit bine cu ea, m-am dus si le-am prezentat-o. Erau altfel timpurile atunci. Era inca o perioada romantica, cu iubiri sincere, platonice, nu eram materialisti, ci idealisti. Sotia mea este o femeie bruneta, insemnata din nastere cu o alunita pe obraz…“, a spus consilierul Radu Teodor. Nunta au facut-o mult mai târziu, când deja sotia era insarcinata in luna a saptea cu primul lor copil, la tara, la socri, parintii actualului consilier neavând posibilitati materiale sa ii organizeze fiului petrecere. Au botezat-o pe fetita Cristiana, iar la numai un an a venit pe lume si cea de-a doua lor copila, Adina. Cristiana este sefa Serviciului Integrare din cadrul Primariei Craiova, iar Adina este stabilita impreuna cu familia ei in Canada. De la fiica stabilita peste Ocean, Teodor Radu are doua nepotele: Alexandra si Diana, care cânta si joaca cât e ziua de lunga si care vorbesc o româna scâlcita cu multe cuvinte intr-o franceza din Quebec. Dupa aproape patru decenii de casnicie, Teodor Radu considera ca „intelepciunea sta la baza oricarei casnicii, iar copiii sunt liantul care ii uneste si mai mult pe soti“.
