Pentru craioveni, doar doua locuri ar fi la indemâna pescarilor fara masini si timp de calatorii pe la baltile si râurile judetului: Parcul „Nicolae Romanescu“ si Balta Craiovitei. Cum in primul nu-i chip sa scapi de ochiul ager al jandarmului, singura optiune ramâne Craiovita. Din pacate, fara prea mult succes.
Cinci pescari isi puneau vineri rabdarea la mare incercare pe malul lacului din Craiovita. Sub un soare ucigator – spart din vreme in vreme de rafale de vânt la fel de fierbinte – pescarii impungeau oglinda apei cu cârligele unditelor.
Unul era Marian Popescu, al doilea, feciorul sau, Robert, de patru anisori. La 27 de ani, barbatul nu e nicidecum vreun pasionat al acestui sport. Dar atunci când gaseste timp si ocazia sa scape de gura neveste-sii, fuge la balta. Cu o prajina legata cu fir de nailon si pluta dintr-un cocean, vine sa se relaxeze, sa mai uite de probleme, sa-si mai ordoneze nitel gândurile. Niciodata nu sta mai mult de doua ore.
„Ma plictisesc repede, nu sunt un om foarte rabdator“, a explicat Marian, deloc deranjat de intreruperea reveriei. „De aceea probabil ca nu am reusit niciodata sa fiu un pescar stralucit. Eu dau cu batul mai mult in joaca, nici nu am pretentii sa prind vreun peste urias pe care sa-l vând sau sa-l gatesc. De fapt, nici nu-mi aduc aminte când am prins ultima data ceva. Vin numai asa, sa-mi omor timpul. Iar astazi m-a convins Robert“.
Pustiul, o palma de om vioi si agitat, semne deloc incurajatoare pentru un viitor pescar, a prins de vreo câteva ori la televizor niste reportaje cu pescari. Dupa ce a mai gasit si prajina lui taica-sau – pastrata pe undeva prin coltul casei – a descoperit brusc ca el vrea sa invete sa pescuiasca. Gasind ca nimeni altcineva nu e mai priceput decât Marian, a tabarât cu rugamintile pe el sa-l duca la balta. Vineri l-a convins. Asa ca in jurul prânzului Popescu senior si Popescu junior au luat soarele in piept pe malul lacului.
„Nici n-am venit bine si ne-am plictisit. N-am prins nimic, normal. Speram macar un carasel, sa i-l arat lui Robert. Dup-aia ii dadeam oricum drumul, cum fac de obicei…“.
Infipti in malul baltii, tata si fiu au reusit sa ramâna pe pozitii vreo patruzeci de minute. Ba exersând aruncarea coceanului in apa, ba alergându-se pe mal, ba contrazicându-se asupra marimii pestelui pe care urma sa-l prinda. In cele din urma, câteva vaci ratacite in apropiere i-au convins ca nu alesesera bine nici locul, nici momentul. Vajnicii pescari au plecat voiosi spre casa, decisi sa o convinga pe doamna Popescu sa le pregateasca un ospat pe cinste. Cu peste de la alimentara, desigur.
Pescuit pentru pisici
Alin, de 11 ani, Claudiu, de 12, si Laurentiu, de sapte, intregeau lotul de cinci pescari din Craiovita. Mai ambitiosi decât familia Popescu, baietii venisera inca de dimineata la balta. Se trezisera devreme, scormonisera bine pamântul din fata blocului si strânsesera o cantitate impresionanta de râme, numai bune de momit sutele de pesti pe care intentionau sa-i prinda in ziua aceea. Echipati cum se cuvine, cu pantaloni scurti sau trei sferturi – pescaresti! – cu palariute care sa-i apere de soare si inarmati cu o undita mesterita de ei dintr-o coada de matura, pustii au plecat hotarâti spre balta. Si-au pus tabara – o patura ingaurita si decolorata – la umbra unui copac, apoi s-au asezat cu hotarâre pe mal.
Patru, cinci ore nu s-au urnit din loc. Vorbind in soapta – sa nu sperie prada fioroasa – si mutând de la unul la altul coada de matura, baietii si-au jucat rolurile de pescari cum nu se poate mai bine! Adevarat ca fara nici o recompensa a straduintei lor! Dar pentru ca pescuitul – au aflat mai demult – nu este neaparat un sport in care rezultatul sa fie cel important, baietii si-au pastrat speranta si buna dispozitie pâna la sfârsit! Când, cu punga de râme aproape intacta si cu mâinile in buzunare, au plecat usurel spre casa. Singurul dezamagit a fost Claudiu.
„Nu prea-mi place mie sa manânc peste. Dar Mila, pisica mea, se topeste dupa el. Iar astazi va ramâne nemâncata!“, a fost singurul regret al unei frumoase zile de pescuit.
O pasiune de doua milioane jumate
Are 49 de ani si este pescar adevarat de vreo 40. Prima balta pe care a incercat-o a fost, desigur, aceea din Parcul „Romanescu“. „Cu un bat si niste mamaliga in cârlig am prins mii de pestisori pe-acolo“, isi aminteste Marian Chilafu inceputurile sale in ale pescuitului. Cu timpul, joaca de la vârsta copilariei s-a transformat in pasiune, apoi in afacere. Astazi, Marian este proprietarul unui magazin cu mii de articole pentru pescuit – „Casa pescarului“ – si este presedintele Asociatiei de Pescuit Sportiv – APS Oltenia.
Ca o persoana avizata, Marian Chilafu prezinta „trusoul“ obligatoriu al oricarui pescar profesionist, precum si preturile la care se pot procura ustensilele trebuincioase.
„Un pescar adevarat trebuie sa aiba «un arsenal» de scule: lanseta (poate costa de la 250.000 la sase milioane de lei), mulineta – de la 300.000 la 14 milioane de lei, varga – de la 53.000 la cinci milioane, fire – 100 de metri costa pâna la 100.000 de lei, ace – de la 1.200 de lei bucata la 20.000, plumbi – de la 5.000 de lei la 20.000, plute – de la 3.500 la 75.000, momeala – de la 40.000 la 200.000 de lei. Suma minima pe care o poate cheltui un pescar este cam de doua milioane si jumatate, suficient sa-si ia ustensilele de baza: doua lansete, doua mulinete, o varga, ace, plumbi, fire, plute si momeala“.
Reguli obligatorii de pescuit
Un pescar poate sa aiba pâna la doua undite (sau doua lansete), fiecare cu doua ace.
Un pescar are voie sa pescuiasca pâna la 5 kg de peste zilnic sau un singur peste mare, fie el cu o greutate care sa depaseasca 5 kg, dar cu conditia sa plece acasa dupa ce l-a prins!
Anual se stabileste o perioada de prohibitie, de 60 de zile la ape colinare si de ses, si de 30 de zile in zona de frontiera cu Bulgaria. De regula, aceasta este in luna mai, dar sunt specii de pesti cu perioada de prohibitie fixa. De exemplu, pentru stiuca, aceasta este de 45 de zile si este prin ianuarie – februarie, când pestele depune icrele.
Cele mai bune perioade de pescuit sunt… toate, in afara prohibitiei. In ceea ce priveste orele – pescarul este mai norocos (si mai odihnit) dimineata, de când rasare soarele pâna spre prânz.
