Este florareasa, artista si femeie de afaceri de succes. Astazi, primari, oameni de afaceri si sute de miri se pot lauda: evenimentele lor, nuntile lor au stralucit sub mâna magica a Mirelei Radoi.
Cutii, bucati de panglica aurie, argintie, snururi de matase, voal, organza, satin, catifea, lumânari albe agatate de plafon, asteptându-si haina eleganta. Recipiente pline ochi cu flori. Scumpe, nobile, de toate marimile si toate culorile. Pe lânga ele, buchete intregi de verdeata. Ace cu perle in vârf, par auriu de inger strâns gramajoara pe colt de masa. Foarfece, cutite, ascunse pe dupa un boboc de trandafir abia retezat din tulpina. O dezordine frumoasa, pretioasa. Cu miros de petrecere, de nunta.
In fata mesei de lucru, Mirela Radoi construieste una din minunile ei. Intâi câteva fire de voalul miresei, apoi un boboc plapând roz, inca unul si inca unul, apoi altii mai mari, albi, dar si roz. O frunza, doua, câteva boabe de margea. Ridica suportul de plastic si burete imbibat cu apa, privindu-l cu ochi critic. Zâmbeste. E multumita.
„Niciodata nu fac doua buchete de mireasa la fel. Nici lumânari, si nici alt aranjament. Imi place sa-mi pun imaginatia la incercare, de fiecare data. Fiecare nunta este diferita, fiecare mireasa are frumusetea si gingasia ei. Buchetul trebuie sa fie la fel – unic, numai al ei“. Il pune deoparte, cu grija, apoi se indreapta spre lumânari. Alte doua bijuterii ale unei nunti reusite.
Inceputuri de carton
De meserie e decorator-vitrinier. Adica, inainte de ’90, cele mai importante magazine ale Cooperativei erau aranjate de mâinile ei pricepute. Flori de carton, copaci de carton, manechine de carton, toata aceasta materie moarta trebuia sa capete forma, viata. Era nevoie de gust, dar si de o doza buna de indrazneala.
„Posibilitatile erau limitate. Ni se dadea materialul, iar noi trebuia sa-l transformam. Spectacole de 23 August, de 1 Mai, vizite de protocol, pe toate trebuia sa le aranjam noi, decoratoarele. Am construit o fântâna arteziana din carton, ori chiar o scena de familie in care El citea ziarul, desigur, iar Ea era la aragaz. Cu vitrina asta am câstigat concursul de 8 Martie, de la Brasov, in 1986. Trebuia sa ai curaj. Imi aduc aminte de alt concurs, de la Mamaia. Mi se dadusera niste manechine de plastic. Erau adevarate monstrulete – chipurile, mai ales, erau foarte prost realizate. Le-am vopsit pe toate in alb. Apoi le-am imbracat fetele in flori… Am câstigat!“.
Prima lumânare e gata. O asaza alaturi de buchet si o ia pe a doua. Mâinile ii lucreaza cu repeziciune, amintirile curg si ele, la fel de repede.
Florile de import au spart piata
Acum 16 ani a intrat in afacerea cu flori. „Dupa casatorie, am inceput s-o ajut pe soacra mea. Ea era o florareasa adevarata, cum nu se mai gasesc astazi. Avea gradini imense, cu flori pentru toate anotimpurile: zambile, narcise, lalele, gladiole, trandafiri, tuberoze, bujori, crizanteme. Munca foarte obositoare: udat in fiecare zi, ingrijit, cules, apoi statul la piata, ore in sir. Mergeam la serviciu, apoi ma ocupam de flori. Nu era o afacere rentabila, dar pentru vremea aceea era mai bine decât nimic. In mai putin de un an, am plecat de la Cooperativa – aveam nevoie de tot timpul pentru flori“.
Din decoratoare de vitrine, Mirela a devenit florareasa. Ii placea. Dadea uitarii cartonul aspru si inexpresiv. Lucra acum cu florile – gingase, frumoase, vii.
In 1995, familia Radoi a renuntat la gradini. Pe de o parte, pentru ca vârsta nu-i mai permitea soacrei sa se ocupe de ele. Pe de alta parte, importurile de flori incepeau sa ia amploare. Soiuri noi, necunoscute pâna atunci de români, mult mai frumoase si mai rezistente se vindeau ca pâinea calda. Gusturile clientilor se schimbau si ele. Nu mai multumea pe oricine un buchet de lalele in celofan. Lua nastere o adevarata moda – cu ambalaje de diferite culori si materiale, cu aranjamente deosebite. Floarea in sine nu mai era o atractie, ci ansamblul, buchetul, calitatea lui, aspectul. Mirela Radoi s-a decis: a renuntat la traditia de familie si a pornit o afacere pe cont propriu. Cu flori aduse de tir din Olanda si mizând pe simtul ei estetic, s-a lansat pe piata ca florareasa – decoratoare cu clasa! A mers destul de greu la inceput – mai piperate din cauza produsului de import scump, preturile i-au tinut o vreme la distanta pe craioveni. Curând insa, calitatea si-a spus cuvântul. Din rândul de gherete aliniate pe trotuar, cea a Mirelei Radoi era luata cu asalt. Aceleasi flori le avea si vecinul din stânga, ca si cel din dreapta. Dar de la Mirela, trandafirii ori garoafele erau cu totul transformate, ca sub atingerea unei baghete magice.
Solomon – cel mai bun client
Zilele libere abia daca si le mai aminteste. Sarbatorile religioase si week-end-urile sunt practic cele mai extenuante perioade.
„12-20 de ore de munca, depinde de eveniment. La vânzare, la toneta ori la atelier, abia mai am timp sa respir. Numai pentru o nunta am nevoie de zece ore!“, spune Mirela, facând ultimele retusuri la lumânari si gaspourile pentru masa nasilor.
Cu toate astea, Mirela Radoi nu se plânge. Gusturile si pretentiile craiovenilor ii dau posibilitatea sa-si puna la bataie imaginatia si priceperea. Aprecierile sunt pe masura. „Am avut clienti care au platit chiar doua mii de euro pentru flori. Dar a fost o nunta de vis – cum o clasific eu – nici de trei, nici de cinci stele, ci de vis! De la buchet, pâna la aranjamentele pentru cununia civila, cea religioasa, masina, arcada si mesele restaurantului, cocardele, totul a fost o betie de flori!“.
De ani buni, cele mai importante institutii din Craiova ii trimit comenzi pentru diferite evenimente. Mirela le onoreaza cu seriozitate, desi agenda tipa de alte si alte programari. Pe nimeni nu mira asadar ca persoane faimoase apeleaza la serviciile ei. Iar dintre toti, primarul Antonie Solomon este cel mai bun client.
„Ultima comanda a fost pentru cele 85 de nunti de aur, de acum câteva zile. Am pregatit tot: buchete, aranjamentele pentru masa, lumânari. Desigur, 1 Martie, 8 Martie, ziua sotiei ori alte evenimente sunt mereu pe lista mea“, marturiseste Mirela, nu fara o umbra de orgoliu.
Sfaturi si secrete
Cu tot succesul de care se bucura afacerea, Mirela recunoaste totusi: floarea este un produs scump la noi. De la 15.000 de lei vechi, cât cost o garoafa, pâna la 500.000 orhideea, preturile nu pot fi considerate accesibile pentru majoritatea cetatenilor. Dar cum floarea nu trebuie sa lipseasca de la nici o ocazie, exista solutii pentru fiecare punga.
„Poti cumpara o floare mai ieftina, dar sa lase impresia ca a costat de doua ori mai mult decât un trandafir ori un crin. Conteaza cum o pui in evidenta. Banala garoafa, de exemplu, asezata lânga un fir de strelitia si unul de leuca face un buchet deosebit! Pentru asta este nevoie insa de un simt anume, pe care nu orice florar il are“, zâmbeste Mirela cu inteles.
Floarea trebuie sa fie desavârsita
La un director ori la alte oficialitati se merge cu un „buchet protocolar“ din flori sobre. Exemplu. 11 trandafiri, fara verdeata, fara panglici, fara nimic. Inveliti in acetofan (un celofan mai gros, transparent) ori prinsi doar la tija cu o fâsie de staniol.
Pentru prieteni se potrivesc buchetele combinate din trei, cinci feluri de flori. La fel de bine merg buchetele de câmp: exista flori nobile care dau impresia de flori de câmp. Exemplu: gerbera, minigerbera, minitrandafir si santini, toate prinse intr-un ambalaj viu colorat.
Pentru iubit/a, cel mai popular este trandafirul rosu. Singur, neambalat.
Pentru un succes sigur, spune Mirela, clientii trebuie sa fie deschisi fata de florarese. Intrebarile de genul: „Pentru ce va trebuie?“ sau „Ce vârsta are doamna, in ce relatii sunteti cu ea?“ nu trebuie privite ca niste indiscretii. Raspunsurile sincere le ajuta pe florarese sa creeze un buchet desavârsit. Altfel, o floare poate fi chiar nepoliticoasa.
Vara aceasta se poarta gaspoul: un aranjament de masa ceva mai inalt, a carui „constructie“ are avantajul ca fiecare floare este pusa in evidenta. Se ofera ambalat, la diferite ocazii, la fel ca un buchet obisnuit.
