Cu siguranta nu exista barbat care sa nu fi simtit cel putin o data in viata sentimentul de gelozie. Va vedeti sotia sau logodnica cu ochii mintii, la volanul masinii ei, flirtând cu toata lumea. Ba mai mult, va imaginati ca alaturi de ea se afla un coleg de serviciu. Va plimbati prin casa ca un leu in cusca, va uitati la ceas din doua in doua minute, iar apartamentul deja va pare neincapator. Nu reusiti sa intelegeti cum de partenera dumnevoastra nu a ajuns inca acasa desi a terminat serviciul de mai bine de 30 de minute. Mintea unui barbat gelos poate fabrica in orice moment scenarii fatasmagorice, iar zece minute i se par suficiente pentru o aventura. Gelozia este una dintre emotiile negative cele mai puternice, iar atunci când este traita la paroxism poate duce la acte nesabuite.
Teorii despre gelozie
Aparent, in majoritatea cazurilor, gelozia pare mai degraba o povara. Gelozia genereaza tensiune interpersonala, creeaza animozitati si poate deveni periculoasa. Psihanalistii au explicat unele momente de gelozie ca pe o tendinta reprimata spre homosexualitate. Barbatul nu poate sa recunoasca atractia fata de alti barbati si, ca urmare, in momentul in care alt barbat i se pare seducator, isi imagineaza ca partenera sa ar putea sa aiba o aventura amoroasa cu acesta. Acesta teorie este astazi mai degraba perimata, existând o serie de exemple care o infirma, cum ar fi spre exemplu gelozia in cuplurile homosexuale.
Alte viziuni au pus gelozia pe seama teoriei evolutiei. In cazul unui grup de animale, in care functia dominanta o au membrii de sex masculin, exista un lider (masculul a) si potentialii aspiranti la functia sa (masculii b). In functie de ierarhia grupului, fiecare membru dispune de un numar mai mare sau mai mic de femele.
Evident, masculul dispune de cele mai multe femele sau, daca grupul functioneaza dupa regulile monogamiei, „detine“ femela cea mai apta din punct de vedere reproductiv. Gelozia apare atunci când un membru al grupului, de acelasi sex, se aproprie de „proprietatea“ altuia. „Seful“ este amenintat sa fie detronat sau, mai rau, ii este amenintat potentialul reproductiv.
Gelozia ca boala
Nu exista persoana care sa nu fi trecut cel putin o data printr-un moment de gelozie. Atunci când emotia nu este suparator de intensa, ea are o valoare de semnalizare. Fie indica faptul ca partenerul face totul pentru ideea de cuplu, iar temerile sunt doar in inchipuirea noastra, fie ne indica faptul ca partenerul nu este optiunea noastra cea mai fericita. Sentimentul de gelozie poate fi alimentat de descoperirea reala a unei aventuri amoroase, clipa in care este momentul de a decide daca mai ramâneti sau nu in cuplul respectiv.
Dincolo de limitele normalului este gelozia care ia forme delirante si extreme, care de-a lungul timpului a fost numita fie „paranoia conjugala“, fie „delirul de infidelitate“, fie „sindromul lui Othelo“. Aceasta forma de gelozie poate fi condiserata pe buna dreptate o adevarata „boala“. Aceasta apare in general la persoanele care detin o imagine speciala despre lume si care sunt foarte sensibile fata de o posibila amenintare sau exploatare de catre ceilalti. Psihiatrii vorbesc despre asa-zisele note paranoide de personalitate, fara ca termenul de paranoid sa insemne neaparat o forma severa de patologie psihica, ci descrie, mai degraba, o trasatura susceptibila de personalitate. Cu cât convingerea gelosului ca partenera il insala este mai puternica si cu cât dovezile care sustin aceasta credinta sunt mai precare, cu atât este mai mare probabilitatea de a vorbi de o tulburare de tip paranoia. Uneori paranoia conjugala este corelata cu consumul de alcool, cu instalarea unei demente sau a altor tulburari care afecteaza creierul, iar in aceste cazuri gelozia poate aparea fara ca persoana sa fi dat, neaparat, dovada de suspiciune crescuta in antecedentele ei.
Poate fi gelozia vindecata?
De cele mai multe ori nu. Este greu sa traiesti alaturi de un gelos, insa nu este imposibil ca o astfel de persoana sa-si gaseasca un partener sau o partenera lânga care emotia negativa sa fie tinuta sub control.
Paranoia conjugala poate fi oarecum ameliorata si de o medicatie psihiatrica, cu conditia ca persoana sa o accepte.
De obicei insa, aceste persoane se considera perfect indreptatite sa fie „vigilente“ si considera ca toata povestea cu inselaciunea este perfect adevarata si ca urmare nu accepta nici o forma de tratament.
