Satele comunei Goiesti – Dolj au inceput sa-si piarda locuitorii in ultimii ani. Vinovatul – râul Amaradia si distantele lungi dintre localitati. Satul Zlataru a disparut, in Cruci mai sunt doua case, dintre care doar una este locuita, iar Pometesti se muta incet-incet la sosea.
Satele risipite pe dealurile si vaile din judetul Dolj au din ce in ce mai putini locuitori. In localitatea Goiesti, acest fenomen este cel mai vizibil. Râul Amaradia imparte comuna in doua, de o parte fiind Malaiesti, Chiorasti, Adâncata, Tandara, Popeasa si Pometesti, iar de cealalta parte Muiereni, Vladimir, Cruci, Goiesti-Sat, Fântâni si Mogosesti. Acestora li se adauga si Zlataru, insa in anul 2001 si-a pierdut si ultimul om. Distantele lungi si, mai ales, drumurile greu accesibile ii determina pe oameni sa se mute mai aproape de centrul comunei, unde exista magazine, dispensare si primaria. Accesul greoi peste Amaradia face ca depopularea satelor sa continue cu pasi repezi.
Zlataru – satul care a fost
In urma cu câtiva ani, la 20 de kilometri de Craiova se afla satul Zlataru – Goicea, care mai avea câtiva locuitori. Treptat, oamenii si-au strâns tot si s-au mutat peste apa, mai aproape de sosea. Stergerea localitatii de pe harta a fost pusa pe seama accesului greoi. Puntea de pe râul care despartea satul de lumea civilizata s-a rupt cu multi ani in urma, iar primaria nu a gasit niciodata bani sa o repare. „Acum câtiva ani, ultimul om a plecat din sat. Acum nu mai este nimic acolo, nici un perete de casa in picioare. Totul s-a intâmplat pentru ca nu a fost punte peste râu, dar si pentru ca era amplasat intr-o zona mai ciudata“, a declarat Adam Atanasie, primarul din Goicea. Imposibilitatea de a ajunge in satul vecin, de unde se puteau cumpara mâncare si medicamente, dar si faptul ca nici ambulantele nu puteau ajunge la bolnavi au facut ca asezarea infloritoare de altadata sa dispara. Acum se observa cu greu urmele unei asezari, doar o fântâna, câteva trepte si resturi de caramida sunt singurele lucruri care amintesc de fostul sat. In urma cu câteva zeci de ani, gospodarii din Zlataru erau invidiati de cei din celelalte sate ale comunei pentru harnicia si bogatia lor. Zlatarenii se ocupau cu taiatul lemnelor din padurile invecinate, de unde venea si numele satului, zlatar insemnând taietor de lemne. In iarna anului 2001, ultimul locuitor al localitatii s-a mutat mai aproape de Goiesti.
Satul Cruci, doi locuitori
Doua case si ruina unei biserici, atât a mai ramas din satul Cruci. A trecut un an de când batrâna Alexandrina Cristei a plecat din Cruci la fiica sa din Goiesti. De atunci nu a mai trecut nimeni pe acolo. Se aude ca vrea sa vânda casa, pentru lemne, ca de locuit nu vine nimeni. Au mai ramas decât Viorica si Constantin Cârlugea, sotul sau, dar nu pentru mult timp. Anul viitor vor termina constructia casei din Goiesti si se vor muta. Acum cresc animale ca sa strânga bani pentru terminarea locuintei din comuna. „Stam de 15 ani aici, dar la anu’, dupa ce punem caciula la casa, am plecat. Imi amintesc ca erau multe case când am venit noi. Uite acolo, domne’, unde se vede aratura aia, erau cinci-sase case. Au plecat toti in vale, pe rând. Adevaru’ ca este si chin aici, fara curent, fara drum“, povestea Viorica.
Femeia are si o solutie pentru a ajunge in sat chiar si iarna, când drumul este inchis – un „taxi“. Mijlocul de transport, numit cu mândrie taxi, este o… sareta. „Ala de colo e taxiul meu. Pun calul la el si ma duc in vale pentru provizii, cam la doua saptamâni. Acum i s-au cam slabit arcurile, trebuie sa o duc la reparat ca ma cam zdruncina“, spunea, zâmbind, femeia.
Familia Cârlugea, ultima din satul Cruci, chiar daca rar coboara in sânul civilizatiei, este la curent cu ce se intâmpla in tara. „Avem radio cu baterii. Dimineata, dupa ce ma trezesc, primul lucru pe care il fac este sa dau drumul la stiri. Cred ca am strâns un sac de baterii pâna acum. Pentru iluminat folosim lampa cu motorina, ca gaz nu se mai gaseste“, a mai spus Viorica. Cât despre lipsa vecinilor, s-a obisnuit. Pentru ca toata ziua Constantin este plecat cu vacile, Viorica vorbeste cu animalele din curte, mai ales cu „Stiuca“, scroafa. Mai vorbeste cu copiii la mobil, insa acesta se descarca repede – „ca vorbesti, ca nu vorbesti“, dupa cum spune ultima femeie din satul Cruci. La primavara, sotii Cârlugea se vor muta in vale, iar satul Cruci se va stinge.
Biserica – mândria satului
Din cele trei cladiri care mai sunt in picioare in satul Cruci, una este biserica. Aceasta a fost construita in anii 1600, probabil dupa domnia lui Mihai Viteazul, dupa cum isi amintesc oamenii.
Legenda spune ca aceasta a fost ridicata de un cioban din imprejurimi, dupa ce a avut o viziune despre locul in care va construi lacasul. „S-a asezat acolo si a construit o biserica. Din pomul in care isi agata sadilele a facut o cruce. Se spune ca de sub ea izvora apa tamaduitoare“, a povestit Adam Atanasie. Aceeasi legenda spune ca pe vremuri aceasta biserica era renumita in toata zona pentru puterea tamaduitoare a apei care izvoraste de lânga cruce. Din vestitul lacas de cult acum au mai ramas decât peretii si o parte din acoperis.
Pometestii se muta la sosea
Tot peste râul Amaradia se afla si satul Pometesti. Aici se poate ajunge fie prin apa, pe jos sau cu caruta, fie pe puntile suspendate din zona celorlalte localitati. Oamenii au inceput deja sa se mute la sosea, din cele aproape 100 de case ale satului acum fiind locuite doar câteva. „Nu mai suntem multi aici. Daca vreti sa va spun câte case sunt vi le numar pe degete. Cred ca pâna in 20 de gospodarii mai sunt, adica o mâna de oameni. Restul sunt parasite, iar multe au disparut pentru ca oamenii le-au demolat si au carat tot peste râu“, a explicat Nicolae Rombu.
Ca si in celelalte cazuri, satul Pometesti sufera pentru ca nu are o punte peste râu. „Cel putin o punte de picior sa ne faca, pentru ca suntem amarâti aici. Ne-a tot promis primarul asta, dar nu a facut nimic pâna acum. Trecem prin apa sau ocolim pe la Tandara“, a povestit Ecaterina Constantinescu.
Primarul comunei cunoaste situatia si spune ca exista intentia de a se construi o punte peste Amaradia in dreptul Pometestiului. „Oamenii pleaca de acolo pentru ca e anevoios de trecut apa. Vrem sa facem un podet, iar acum suntem la stadiul de documentatie“, a mentionat primarul.
