Martisorul este o sarbatoare specific româneasca prin care se celebreaza venirea primaverii. In aceasta zi, se ofera persoanelor de sex feminin apropiate martisoare, ca mici semne de multumire.
Se considera ca martisoarele sunt aducatoare de fericire si noroc. Ele sunt formate in mod traditional dintr-o fundita rosu cu alb – rosu semnificând iarna si albul primavara – la care se adauga alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar, inima.
Acest simbol este purtat la vedere o saptamâna sau doua.
Dar nu numai femeile primesc de 1 Martie martisoare.
In Moldova exista zone in care fetele confectioneaza martisoare si le ofera alesilor lor. Asta ca sa nu se mai plânga domnii ca ei nu au parte nici de o zi a lor si nici de o zi in care sa primeasca si ei martisoare.
Obicei pagân de pe vremea dacilor si romanilor
Descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8.000 de ani. Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie.
Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata.
Alte surse arata ca martisoarele constau in monede care erau atârnate de fire subtiri de lâna, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz, indica statutul social.
Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile cauzate de soare.
Acestea erau purtate pâna când copacii incepeau sa infloreasca si apoi erau atârnate de crengile lor.
Pe vremea romanilor, martisorul era legat de sarbatoarea inceputului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie.
Cu aceasta ocazie exista obiceiul de a se darui un cadou: un fir rosu impletit cu unul alb care simbolizau, rosul dragostea, fertilitatea, iar albul puritatea. La inceput, de firul impletit era legata o floricica.
Simbolul impletirii rosu-alb se intâlneste si in traditiile orientale, rosul simbolizând principiul feminin, Shakti, iar albul, masculinitatea, Shiva.
Martisorul este, insa, un simbol specific romanilor, devenit tot mai bogat in semnificatii, o data cu trecerea timpului, in ciuda faptului ca etnografii de la inceputul secolului nu ii prea dadeau sanse de supravietuire.
Traditia martisorului la sate
Din batrâni se spune ca dupa cum este vremea in prima zi a lui martie, asa va fi toata primavara, dar si vara. De aceasta zi se leaga „martisorul“ – obiceiul care da numele lunii. Dupa credinta populara, cine poarta martisor va fi sanatos si va avea noroc.
Martisorul era alcatuit pe vremuri din doua fire de lâna, unul alb si unul rosu sau negru, fire care simbolizau cele doua anotimpuri.
Acest snurulet era facut de femei, care il legau la gâtul si la mâna copiilor. Insa nu doar copiii purtau martisorul, ci si tinerii si adultii.
Mai mult, snuruletul ce vestea primavara era legat si la coarnele vitelor din gospodarie sau la poarta grajdului, pentru a proteja gospodaria. In timpurile de demult, aceasta zi era inceput de an, moment in care crestea necesitatea oamenilor de a se proteja.
Ulterior, de acest snurulet rosu cu alb a fost agatata o moneda de argint sau de aur, sau chiar un medalion, indeplinind functia de talisman.
Martisorul se poarta pâna in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii.
Atunci, firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atât cât dureaza zilele Babelor sau pâna la Florii, când se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc.
Atunci când martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea.
Monedele desprinse de pe snurulet erau pastrate pâna la Sf. Gheorghe, când fetele isi cumparau cu ele cas proaspat si vin rosu, pentru a fi imbujorate precum vinul si albe precum casul.
Conform unei alte traditii, se spune ca in ziua de 1 martie fetele trebuie sa se spele cu apa obtinuta din zapada, pentru a avea tenul curat si luminos.
Descântece de 1 Martie
In satele transilvanene martisorul se agata si la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la toarta galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor rele, pentru a invoca viata, puterea regeneratoare care se crede ca ar fi stimulata prin insasi „culoarea vietii“.
Cei din Bihor cred ca apa de ploaie adunata la 1 Martie ii va face mai frumosi si sanatosi daca se spala cu ea.
In Banat, fetele aduna stropi de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure, ca sa se spele pe obraji, rostind un descântec, al „dragobetului de dragoste“ care suna astfel: „Floare de fraga/Din luna lui Mart/La toata lumea sa fiu draga./Uraciunile sa le desparti“.
In Dobrogea, martisorul se purta pâna la venirea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie mare si inaripat.
Martisorul era un dar pe care si-l trimiteau romanii, unul altuia, in ziua de 1 Martie. Era constituit dintr-un banut de aur agatat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gât pâna când intâlnea cea dintâi roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.
Banutul insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba precum crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.
