Multi dintre proprietarii apartamentelor afectate de explozie spun ca au ramas cu foarte multe sechele in urma momentelor traite acum doua saptamâni. Imaginile de atunci le-au ramas intiparite in memorie, iar moralul multora este la pamânt.
Nicolae Dancau locuieste in blocul U2, iar apartamentul sau are vedere spre centrala termica. Barbatul sustine ca oamenii nu mai sunt asa cum erau, cei mici si-au pierdut veselia si cei mai multi nu mai pot dormi noaptea. „Fiica mea are 14 ani. Pentru a nu mai vedea centrala termica i-am acoperit fereastra cu un cearsaf. Spune ca nu mai suporta sa priveasca afara, mai ales dupa ce l-a vazut, in dimineata aceea nenorocita, pe prietenul meu Danut Ibinceanu. Este foarte afectata si de moartea doamnei Doina“, a spus Nicolae Dancau.
Barbatul spune ca era bun prieten cu Ibinceanu si ca obisnuiau sa iasa, primavara, sa ingrijeasca gradinile, unul pe cea de lânga bloc, celalalt pe cea de lânga punctul termic. „Era un om deosebit, nu i se putea reprosa nimic. Zona asta din spatele blocului era o minunatie, numai flori si verdeata. De fiecare data când domnul Tudorache avea vreo inspectie, ii aducea aici, pentru ca centrala asta si imprejurimile aratau excelent gratie muncii lui Danut“, a mai spus Dancau.
Ibinceanu a reusit sa urce in bloc
Nicolae Dancau spune ca la ora la care s-a produs explozia dormea in sufragerie. „A bubuit, au zburat geamurile si am auzit pe cineva care ma striga. M-am uitat pe geam si l-am vazut pe Dan, i-am spus sa urce ca nu stiu daca fata si mama, care erau in dormitor, mai sunt in viata, pentru ca le strigam si nu-mi raspundeau“, a povestit Dancau. Danut Ibinceanu a ascultat sfatul prietenului si a reusit sa urce pâna la etajul intâi al blocului, unde a fost ajutat de vecina lui Dancau. Emilia Constantinescu povesteste ca la ora producerii exploziei era treaza. „Ma trezisem si voiam sa ies, asa cum fac in fiecare dimineata, cu cateaua afara. In dimineata aia câinele nu a vrut sa iasa. Poate ca asta mi-a fost norocul. Dupa ce am auzit bubuitura si s-a luat curentul, am auzit pe cineva strigându-l pe vecinul: «Dane, mor. Dane, da-mi o haina ca nu mai pot!». Am deschis usa si l-am vazut pe bietul om. Era rosu de parca era oparit. La gât avea gulerul camasii, iar la mâini doar mansetele. In jurul brâului ii ramasese cureaua, iar in picioare incaltamintea“, a povestit Emilia Constantinescu.
Imaginea omului ars nu poate fi uitata
Femeia spune ca, desi a lucrat 30 de ani in sanatate si a vazut o multime de lucruri, imaginea din acea dimineata nu o poate uita. „Am luat foarfeca si i-am taiat ce avea pe el. Pentru ca zicea ca-i este frig, i-am adus halatul de baie si o pereche de pantaloni. S-a imbracat singur. Zicea mereu ca e o femeie in centrala, ma tragea de mâna sa mergem sa o scoatem de acolo. Apoi au venit cei de la SMURD si l-au luat la spital“, a mai spus Emilia Constantinescu. Femeia a adaugat ca este cu psihicul la pamânt, mai ales când se gândeste ca acum ar putea fi moarta. „M-am dus la medic sa-mi rezolv un dinte, dar n-am rezistat sa-mi scoata nervul. Sistemul meu nervos este la pamânt, nu mai am putere, mi-am pierdut curajul“, a precizat femeia.
Cu totii se tem
Nicolae Dancau spune ca, desi este un caracter puternic, a ramas cu sechele. „Nu mai pot trece pe aici ca inainte. Am mereu o strângere de inima când ies in spatele blocului. Incerc sa-mi incurajez sotia si fetita“, a spus barbatul. Sentimentul de frica este prezent in sufletele tuturor. „Eu sunt cardiaca, din cauza inimii am si tromboflebita. Imi este teama, la cel mai mic zgomot tresar. Noaptea imi este teama sa ma ridic si sa ma duc pâna la baie. Lumina de la becurile de afara trece prin crapaturile peretilor si pâna sa ajung la intrerupator vad tot felul de umbre prin hol“, a afirmat Victoria Iordache.
„Am mereu impresia ca intra cineva peste noi. Suntem toti cu moralul la pamânt. Numai Dumnezeu stie prin ce am trecut“, a spus Elena Lazar. Tot din cauza senzatiei ca este in neregula ceva, familia Predescu a apelat la serviciile unui preot. „De când se desprinde faianta din bucatarie, se aud numai pocnituri. M-am speriat de atâtea ori, incât am adus un preot sa ne sfinteasca locuinta. Eu am trecut prin multe si m-am calit, dar dupa intâmplarile astea am stari in care imi vine sa plâng si sunt mereu tematoare“, a spus Valeria Predescu.
