Anul 2005 a fost in principal anul in care la guvernare pesedistii au fost inlocuiti de coalitia PNL-PD-UDMR-PC, iar anticipatele au bântuit scena politica.
Anul 2005 a consemnat o aglomerare de evenimente politice dintre cele mai spectaculoase. In anul ce a trecut s-a vorbit aproape din prima pâna in ultima zi de anticipate, presedintele si premierul si partenerii din Alianta PNL-PD s-au contrat aproape permanent, era Iliescu a apus in PSD si a inceput era Geoana, Vadim Tudor a plecat de la sefia PRM si s-a intors cu scandal, iar umanistii social-liberali au devenit conservatori.
PNL – dilema anticipatelor si dilema fuziunii cu PD
Anul trecut a fost un an agitat pentru liberali din cauza diferendelor cu presedintele Traian Basescu si cu partenerii lor de alianta, PD. Acestea au dus, in principal, la o schimbare de roluri in cadrul Aliantei D.A., liberalii fiind depasiti de democrati in privinta preferintelor electoratului.
Un eveniment important in viata partidului a fost organizarea Congresului. Cu aceasta ocazie, Calin Popescu Tariceanu a fost ales presedintele partidului, cu o majoritate confortabila, alaturi de echipa de vicepresedinti: Gheorghe Flutur, Puiu Hasotti, Teodor Melescanu, Mona Musca si Dan Radu Rusanu.
Pe de alta parte, motiunea prezentata Congresului de catre fostul presedinte liberal Valeriu Stoica, „Pentru crearea polului politic de centru-dreapta“, nu a fost adoptata. Documentul propunea ca liberalii sa sustina transformarea Aliantei D.A. intr-un partid politic de centru-dreapta.
Lunile de vara au fost fierbinti pentru PNL. In iulie, premierul Calin Popescu Tariceanu a anuntat, la Palatul Victoria, ca guvernul intentioneaza sa demisioneze si sa ceara partidelor din coalitia majoritara declansarea procedurilor pentru convocarea alegerilor anticipate. Ulterior, premierul s-a razgândit, anuntând ca nu va demisiona si considerând gestul „o lasitate“ intr-un moment in care România era grav afectata de inundatii.
Totodata, Delegatia Permanenta a PNL i-a acordat un vot de incredere premierului Tariceanu, insa unul dintre cei care au votat impotriva a fost Mona Musca, vicepresedinte al PNL, care si-a motivat votul prin nemultumirea generata de indecizia premierului privind demisia din fruntea Executivului. Ea a si demisionat ulterior din functiile de ministru al culturii si cultelor si de vicepresedinte al PNL.
PD – cresteri in sondaje, putine realizari
Democratii si-au propus in 2005 mai multe obiective – schimbarea presedintilor celor doua Camere ale parlamentului, a presedintilor pesedisti ai consiliilor judetene, combaterea migratiei politice sau reforma administratiei, insa a realizat destul de putine. Totusi, in plan politic, fostul partid al presedintelui Traian Basescu a câstigat puncte electorale importante si a devenit locomotiva electorala a Aliantei PNL-PD.
In 2005, democratii, prin pozitiile adoptate, au generat disensiuni in coalitia aflata la guvernare, la rândul sau devenind tinta unor atacuri din partea partenerilor de la putere, care au acuzat, in mai multe rânduri, ca democratii, prin liderii lor, fie ca e vorba de Emil Boc, Adriean Videanu sau Vasile Blaga, ar face „jocurile“ presedintelui Traian Basescu.
Liderul organizatiei Bucuresti, Ludovic Orban, si vicepresedintele liberal Puiu Hasotti au facut o serie de reprosuri la adresa PD, iar democratii l-au sicanat pe premierul Calin Popescu Tariceanu, neprezentându-se la consultari comune sau intârziind nominalizarea unui candidat pentru functia de ministru al educatiei si cercetarii, dupa ce Mircea Miclea si-a dat demisia.
La scurta vreme dupa Conventia Nationala din 25 iunie, dupa ce Emil Boc a câstigat sefia partidului cu motiune populara ce a dat PD o noua doctrina, politicienii din opozitie si nu numai i-au reprosat ca nu poate sa conduca PD din capitala Transilvaniei si sa-si indeplineasca si atributiunile de primar in Cluj-Napoca.
A urmat lansarea pe care si-a facut-o liderul PNL Bucuresti, Ludovic Orban, in cursa pentru Primaria Generala a Capitalei, desi, conform protocolului Aliantei D.A., pentru fotoliul de edil-sef trebuia sa candideze un democrat. PD l-a desemnat pe Adriean Videanu sa intre in cursa electorala, iar acesta a câstigat Primaria Bucurestiului.
UDMR, un an fara succese
Pentru 2005, UDMR a avut ca prioritate aprobarea statutului minoritatilor nationale. Daca la inceputul anului liderii Uniunii credeau ca acest obiectiv era realizabil, optimismul s-a atenuat pe parcurs, pe masura ce vocile impotriva acestui proiect de lege au fost tot mai numeroase. Documentul elaborat de UDMR a fost aprobat fara probleme de guvern, insa a fost blocat in parlament tocmai de catre reprezentantii puterii. PD s-a transformat in principalul adversar al statutului, Emil Boc si Marko Bela si-au declarat razboi, iar coalitia nu a reusit sa gaseasca o solutie de compromis. Pozitia UDMR a oscilat de la amenintari cu plecarea de la putere pâna la invitarea colegilor din coalitie sa se autoexcluda de la guvernare. La sfârsitul lunii decembrie, Marko Bela si-a exprimat dezamagirea ca partenerii de guvernare nu si-au respectat cuvântul dat si a transformat aprobarea statutului in prioritatea zero a acestui inceput de an.
PC, solutie imorala, dar la putere
Pe 7 mai 2005, Partidul Umanist din România a devenit, prin votul acordat in cadrul Congresului acestei formatiuni politice, Partidul Conservator, iar lider al formatiunii a fost reales Dan Voiculescu, singurul candidat pentru aceasta functie. Desi au candidat pe liste comune cu social-democratii, conservatorii s-au aliat dupa alegerile din 2004 cu liberalii, democratii si cu UDMR pentru constituirea coalitiei de guvernare.
Din aceasta postura, reprezentantii PC le-au adus aminte in repetate rânduri partenerilor de coalitie ca nu sunt „solutia imorala de guvernare“, ci „solutia care asigura stabilitatea politica a tarii“, intr-o perioada vitala pentru integrarea europeana.
Intre neimplinirile PC din 2005 se regasesc neadoptarea proiectelor privind reducerea Taxei pe Valoarea Adaugata la produsele alimentare de baza, acordarea unor facilitati pentru intreprinzatorii români, stimularea capitalului autohton, dar si a unei initiative legislative referitoare la controlul averilor dobândite in mod ilicit.
PSD a intrat in era Geoana
Dupa 15 ani in care social-democratii au stat sub influenta aproape totala a lui Ion Iliescu, anul 2005 a adus o schimbare spectaculoasa prin predarea stafetei catre Mircea Geoana.
In ianuarie 2005, primii care au cerut o reforma profunda in PSD au fost liderii a 14 filiale din Transilvania si Banat, in frunte cu fostul ministru de interne Ioan Rus. Sustinatori ai lui Adrian Nastase, presedintele PSD, liderii ardeleni sustineau ca „fireasca revenire a lui Ion Iliescu in partid nu trebuie sa ingrijoreze pe nimeni“, dar ca ar fi „o greseala sa asteptam ca Ion Iliescu, presedintele fondator, sa fie marele reformist“.
La sedinta Biroului Executiv Central din 9 februarie, Ion Iliescu a adus acuzatii dure la adresa conducerii partidului, denuntând „ciocoismul unor lideri, parvenitismul, atitudinea dispretuitoare, intoleranta, exclusivismul, comportamentele nedemocratice, dorinta de imbogatire pe orice cai, incompatibilitatea unora cu principiile social-democrate, coruptia altora si incapacitatea de a lucra in echipa“.
Schimbarea de la Congresul din 21 aprilie a fost suprinzatoare atât pentru unii social-democrati, cât mai ales pentru Iliescu, care il facuse pe Geoana „prostanac“ la o sedinta a PSD. Geoana l-a acuzat, in replica, pe Iliescu ca „fie face un atac politic deliberat, fie a ajuns intr-o etapa a vietii sale biologice in care nu mai stie ce vorbeste“.
Momentul postcongres a marcat o lunga perioada de tensiuni in PSD, in care Ion Iliescu a aratat ca nu accepta usor infrângerea si a amenintat voalat cu demisia. Nemultumit de rezultatul alegerilor, el a criticat din nou, la Consiliul National din 13 mai 2005, grupurile oligarhice de partid si interesele mafiote si de clan, care au dus la „puciul“ din PSD.
La mai bine de sase luni de la congres, relatia lui Ion Iliescu cu conducerea PSD a cunoscut o acalmie, pe fondul tensiunilor aparute in interiorul Aliantei PNL-PD. A urmat o perioada de normalizare a relatiei dintre liderii social-democrati, care au dorit sa dea un semnal de unitate in fata „instabilitatii politice, economice si sociale“. Social-democratii „au strâns rândurile“ si in plan parlamentar, unde a trebuit sa lupte pentru pastrarea presedintilor Senatului si Camerei Deputatilor, Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase, amenintati cu revocarea de catre actuala putere. Au avut pâna la urma câstig de cauza, pentru ca, desi regulamentele noi au trecut de cele doua Camere, Curtea Constitutionala a respins articolele ce puneau in pericol scaunele lui Vacaroiu si Nastase.
PRM – Vadim pleaca, dar se intoarce
Anul trecut a consemnat o surprinzatoare retragere in umbra a presedintelui Corneliu Vadim Tudor o data cu redenumirea partidului in PPRM. A fost vorba insa de ceva temporar, pentru ca dupa trei luni Vadim s-a intors si l-a debarcat pe presedintele Corneliu Ciontu, dupa un scandal caracteristic peremistilor. Tot cu scandal si acuzatii s-au lasat si numeroase dezertari si demiteri din PRM, din cauza carora partidul a ramas fara o treime dintre parlamentari.
Revenit la presedintia PRM, Corneliu Vadim Tudor s-a aratat mai putin interesat de colaborarea cu popular-europenii. „Dupa votul francezilor asupra Constitutiei Europene nu mai conteaza nici o constructie actuala in Europa“, spunea liderul PRM.
In plan parlamentar, senatorii si deputatii PRM au pledat in cadrul dezbaterilor pentru modificarea regulamentului celor doua Camere legislative impotriva schimbarii presedintilor social-democrati ai Senatului si Camerei Deputatilor, in favoarea carora au votat si la investirea in aceste functii in urma cu un an. Parlamentarii PRM au atacat, de altfel, alaturi de cei ai PSD regulamentele Senatului si Camerei Deputatilor la Curtea Constitutionala, aceasta acordându-le câstig de cauza.
