Are cinci ani. In 2001, dupa câteva tratamente administrate gresit pentru „rosu in gât“ – in urma carora starea de sanatate a baietelului a suferit nenumarate complicatii – Daniel a fost diagnosticat cu meningo-encefalita. Astazi, la patru ani de la nenorocire, copilul a ajuns o leguma: nu se poate deplasa, este alimentat cu hrana mai mult lichida, iar starea fizica s-a degradat simtitor. Asa cum au recomandat medicii bucuresteni, recuperarea lui Daniel este posibila. Tratamentul si terapia necesare sunt insa prea costisitoare pentru posibilitatile familiei, ajunsa deja la capatul resurselor.
Linistea tinerei familii Beciu din Ciocanesti, comuna Diosti, s-a destramat definitiv acum patru ani. Fiul Simonei si al lui George – Daniel Andrei Beciu, de un an si doua luni, s-a imbolnavit. Simptomele erau asemanatoare cu cele ale unei raceli, asa ca, in lipsa unor cunostinte medicale, parintii nu s-au ingrijorat foarte tare. Au internat copilul la Spitalul din Caracal, cu asigurarea medicilor ca „rosul in gât“ va disparea in câteva zile. O saptamâna mai târziu, Simona Beciu a primit fisa de externare a fiului, cu observatia medicala clara ca baiatul este sanatos si complet vindecat.
In coma de la „rosu in gât“
Câteva ore mai târziu, ingrijorarea parintilor a revenit. „Nu se simtea bine deloc. Abia isi putea tine capul“. Leganând trupul inert in brate, Simona retraieste cu aceeasi acuitate primele ore din cosmarul care avea s-o tortureze ani intregi. „Cu doar o zi inainte il luasem de la Caracal ,„sanatos“ dupa toate injectiile administrate. In câteva ore, starea s-a agravat cu o rapiditate ametitoare: facuse febra, nu mai era constient. Am chemat imediat salvarea si am mers la Craiova“.
Spitalul nr. 2 Filantropia a fost urmatoarea oprire. Simona si George intrasera deja in panica: ceva nu era in regula cu Daniel. Disperati, cu pruncul care le murea in brate vazând cu ochii, parintii au implorat personalul medical sa intervina de urgenta.
„Din pacate era vineri seara. Adica nu mai era nici un medic la spital. Pâna luni i-au administrat un singur medicament – fenobarbital. Luni, Daniel a intrat in coma“.
Incompetenta medicilor l-a paralizat
A fost mutat la Spitalul nr. 3 de boli contagioase. Exista banuiala ca ar fi vorba de meningo-encefalita. Diagnosticarea cerea insa nenumarate investigatii, ceea ce medicii spitalului au si inceput sa faca. In cele din urma, dupa alte si alte investigatii, medicii ne-au spus ca nu au ce sa-i mai faca. Nu-i dadeau nici o sansa de supravietuire“.
Verdictul: nici o sansa!
Deznadajduiti, disperati, furiosi, indurerati, George si Simona au petrecut atunci momente de chin pe culoarele spitalului. Nu puteau accepta ca fiul lor, care cu numai câteva saptamâni in urma fusese un baietel sanatos si vesel, avea sa-i paraseasca in orice clipa. Verdictul medicilor era ucigator! Cu ultimele puteri au cerut totusi sa-si ia copilul acasa.
„Daca tot murea, ne-am zis ca macar sa se intâmple acolo unde crescuse, nu pe un pat de spital“, isi inghite lacrimile Simona, pieptanând cu degetele parul mogâldetei din brate. „Am dat semnatura sa-l externam“.
Daniel s-a intors acasa, in Ciocanesti, dupa cinci saptamâni de cutreierat spitalele: cu febra mare, inconstient, purtat pe brate de parinti. Câteva zile, Simona si George au incercat sa accepte situatia. In cea de-a opta zi, incurajati de rude si prieteni, si-au adunat ultimele puteri pentru inca un drum. La Bucuresti.
„L-am internat la Colentina. Aici au urmat alte analize, tomograf, tratament. Diagnosticul a fost tot de meningo-encefalita. In urma tratamentului, febra i-a scazut. Starea era insa cam aceeasi, fara vreo imbunatatire majora. Aceleasi sanse – minime – ni le-au dat si medicii din Bucuresti când ne-au trimis acasa, doua saptamâni mai târziu“.
Salvarea – un tratament prea scump
Copilul a supravietuit totusi, in ciuda verdictului necrutator al doctorilor. Inconjurat de dragostea si grija parintilor sai, baiatul a depasit toate crizele care au urmat. Au trecut zile, saptamâni, luni, ani: Daniel Andrei Beciu traieste si astazi. Nu este vindecat, starea sanatatii este la fel de subreda ca la intoarcerea din Bucuresti. Totusi, dupa patru ani lungi de boala, baietelul rezista miraculos. Oricând se poate intâmpla insa ca trupul firav sa nu mai poata face fata efortului de a ramâne in viata. Si aceasta numai pentru ca Daniel nu poate urma terapia de recuperare necesara.
„Acum doi ani am aflat printr-o cunostinta despre o clinica din Bucuresti, «Marie Curie». L-am dus pe Daniel acolo. Am stat doua saptamâni, timp in care a urmat o terapie de recuperare. Doctorita de acolo – Liana Mares – ne-a spus pentru prima data ca baiatul are sanse sa traiasca si chiar sa se vindece. Dar este nevoie de un tratament strict: doua saptamâni acolo, o luna pauza. Pentru noi insa este prea costisitor“. Mângâind copilul pe crestet, George Beciu nu-si poate opri lacrimile. „Eu sunt tractorist. Câstig putin si asta pe timpul verii. Iarna nu gasesc de lucru. Singurul venit este pensia de insotitor a sotiei – 2.560.000 de lei. Cum sa putem plati un tratament atât de scump?“.
Este al patrulea Craciun de care Daniel nu se poate bucura ca toti ceilalti copii de vârsta lui. Nu-i poate spune Mosului ce-si doreste, nu poate agata globurile in brad, nu-si poate desface, in tipete entuziasmate de bucurie, cadourile. Se reazema doar neputincios de sânul mamei, cautând in jur un ajutor. Unul care sa-l faca sa se bucure de toate Craciunurile urmatoare!
