Furia nemiloasa a apelor a lovit de trei ori anul acesta, la intervale scurte de timp, comuna doljeana Sopot, lasând in urma familii intregi de oameni necajiti care asteapta cu lacrimi in ochi mila Celui de Sus. Dupa prapad, oamenii isi refac cu greu viata si gospodariile.
Comuna Sopot revine treptat, treptat la normalitate dupa inundatiile dezastruoase care s-au abatut asupra localitatii in vara si toamna acestui an, când apele pârâului s-au umflat si au distrus agoniseala de o viata a oamenilor. Nici satele Belot, Sârsca, Bascov si Pietroaia nu au fost ocolite de nenorocire.
Batrânii, populatia predominanta
Sopotul este o comuna care se intinde pe o suprafata de 59 de kilometri si are o populatie de peste 2.100 de oameni, majoritatea batrâni. Drama le-a marcat existenta satenilor, care spun ca asupra lor parca a cazut un blestem.
„Nenorocirile au cazut pe capul nostru ca un blestem“, a spus badea Toma. Batrânii satului nu uita niciodata ca strabunicii lor au locuit la inceput in bordeie sapate in pamânt pe vechea vatra a satului Cernat (Sopotul de azi), principala lor preocupare pe atunci fiind practicarea magiei. Ei considera ca poate din aceasta cauza i-a uitat Dumnezeu.
Viata merge mai departe…
Vrând, nevrând, oamenii trebuie sa-si duca viata anevoioasa, singura lor preocupare fiind acum refacerea gospodariilor distruse de inundatii. „Nimeni si nimic nu ne mai face sa ne gândim la Sarbatorile care bat la usa. Suntem batrâni, bolnavi si necajiti. Noua nu ne mai arde de nimic. Copiii au plecat de lânga noi si au viata lor, acolo la oras. Ce mai pot face eu la cei 76 de ani ai mei? Daca eram in timpul tineretii, plecam de aici. Dar cum barbatul meu a murit, am ramas si eu aici. Tot ce vreau e sa ma duc din viata, sa ma odihnesc si eu acolo lânga el. Poate numai asa imi voi gasi si eu linistea“, a spus cu lacrimi in ochi Maria Marinescu. Cu greu isi aduce aminte cum in acele luni de cosmar apa i-a luat toata munca de-o viata. „Am avut, maica, si eu gradina ca tot gospodarul de rând. Iti era mai mare dragul sa intri in ea. Dar acum, dupa ploi, am ramas fara nici un kilogram de fasole“.
Noroi ca-n „Morometii“
In comuna zaresti numai chipuri de oameni necajiti. Namolul care este peste tot iti aduce in fata ochilor secvente din „Ion“ sau „Morometii“. Satenii spun ca atunci când ploua poti merge numai in cizme de cauciuc.
Aici inca se mai pastreaza specificul zonei oltenesti, straiele, portul. Dar mai ales, oamenii sunt respectuosi. Batrânii ies pe la porti si se uita in lungul drumului daca ii mai viziteaza cineva. Cu sfiosenie in glas dau „saru’ mâna“ si incep sa-si spuna oful pe care il au pe suflet.
