10 noiembrie 1916 este consemnata ca data memorabila in istoria poporului român, zi in care s-a savârsit unul dintre cele mai dramatice episoade de lupta, in apropierea Craiovei, in zona de interferenta a hotarelor care delimiteaza localitatile Robanesti, Pârsani si Lacrita Mica.
Luptele de la Robanesti nu au avut un caracter singular, ele inscriindu-se intr-un cadru mai larg, creat pe baza unei conceptii de ansamblu, menita sa salveze trupele române greu incercate, la inceputul campaniei din 1916.
Dar sa urmarim desfasurarea evenimentelor, asa cum au fost ele consemnate in „Jurnalul de operatii“ la vremea respectiva. Asadar, Brigada 2 Rosiori a primit misiunea sa zadarniceasca incercarile inamicului de a incercui trupele române care se aparau in sectorul Robanesti, Câmpeni, Spineni, dându-le apoi posibilitatea ruperii luptei si retragerii spre Bals. In virtutea misiunii primite, brigada ajunsese intre timp din Alexandria, prin Caracal, la Popânzalesti. Incepe deplasarea in dimineata zilei de 10/23 noiembrie, la ora 7.00, in directia Bojoiu, Robanestii de Jos, Pârsani. In scopul prevenirii unui atac prin surprindere, este constituita avangarda, care precede in marsul sau grosul fortelor brigazii. Primele schimburi de focuri cu patrulele germane de cercetare au loc in jurul orei 8.00 in dreptul localitatii Bojoiu, moment in care comandantul brigazii isi desfasoara fortele, pentru a face fata situatiei, astfel: cu Regimentul 9 Rosiori manevreaza satul pe la sud, iar cu Regimentul 4 Rosiori continua marsul spre Pârsani, prin Robanesti.
La ora 8.30, avangarda este intâmpinata din nou cu foc, de aceasta data din Robanestii de Jos, reusind in scurt timp sa anihileze patrulele de cercetare inamice si sa asigure continuarea deplasarii fortelor principale ale regimentului.
Dupa un sfert de ora insa, focul violent executat simultan din padurea Pârsani si din directia localitatilor Robanestii de Sus si Pârsani obliga fortele Regimentului 4 Rosiori sa se desfasoare.
Inaintarea se executa cu dificultate in punga de foc a inamicului si in actiunea lui temerara regimentul inregistreaza pierderi grele, atât in rândul ofiterilor si al subofiterilor care conduceau nemijlocit lupta, cât si al gradatilor si soldatilor.
In aceasta inclestare dramatica, in care si vremea din dimineata acelei zile le era potrivnica, fiind lipsiti de aportul artileriei de sprijin, rosiorii nostri aveau sa ofere generatiilor viitoare o exceptionala lectie de eroism si vitejie. Insufletiti de exemplul personal al tinerilor ofiteri, ostasii Regimentului 4 Rosiori au continuat sa infrunte cu barbatie moartea la fiecare pas, coordonându-si efortul cu actiunea executata asupra fortelor dispuse in padure si obligând permanent inamicul sa se replieze si sa-si refaca dispozitivul sau de lupta.
Dar pentru a vizualiza lupta in integralitatea ei, sa urmarim si actiunea Regimentului 9 Rosiori, care isi continua actiunea manevriera si, in jurul orei 9.30, ajunge la jumatatea distantei dintre Lacrita Mica si padurea Pârsani, unde Escadronul 3 Cavalerie primeste misiunea sa anihileze bateria de artilerie germana, dispusa la marginea de vest a padurii. Sub acoperirea cetii, escadronul se apropie in ascuns pâna la 150 de metri, sarjând apoi in forta bateria inamica. Luati prin surprindere, nemtii se grabesc sa-si scoata piesele de artilerie din pozitie in vale, pe soseaua din Pârsani. Misiunea fusese indeplinita deci, pentru ca tunurile incetasera sa mai bata, dând ragaz fortelor Diviziei 1/17 sa se retraga, dar lupta nu se terminase inca. Deznodamântul avea sa fie tragic, pentru ca cele 110 sabii ale Escadronului 3 Cavalerie angajate intr-o lupta inegala nu s-au putut opune tirului ucigator al armelor automate inamice. Asa cum reiese din „Jurnalul de operatii“ al Brigazii 2 Rosiori, „escadronul este zdrobit de focul mitralierelor din sustinere“, iar „restul regimentului, primit cu focuri de artilerie, se retrage spre Robanesti“.
Bilantul luptei a fost cutremurator, el consemnând in paginile sale jertfa suprema a celor aproape 100 de calareti. Cade ranit insusi comandantul escadronului, capitanul Filitti, pe care generalul german von Küne a tinut sa-l cunoasca, sa-l felicite si sa-i puna la dispozitie masina sa, cu care a fost transportat de urgenta la spitalul din Craiova.
Mai târziu, bravul nostru capitan avea sa urce cu demnitate treptele ierarhiei militare pâna la gradul de general, ca o dovada a calitatilor sale exceptionale ce l-au definit inca din anii tineretii.
Nu putem sa nu amintim, de asemenea, ca la sarja a participat si sergentul voluntar Gheorghe Donici, veteran al razboiului de independenta, care la declansarea atacului se afla alaturi de comandantul sau, capitanul Alexandru Filitti.
A cazut primul la datorie venerabilul boier moldovean, nu cu mult timp inainte de a implini vârsta de 68 de ani. Devenit simbol al sarjei nemuritoare, este inaltat post-mortem la gradul de sublocotenent. Faptele de arme ale eroului nostru l-au impresionat si l-au inspirat si pe Nicolae Iorga, care a facut aprecieri elogioase la adresa sa, in presa vremii. In memoria lui, urmasii i-au ridicat in semn de mare recunostinta un monument la coltul de sud-vest al padurii Pârsani.
Evocarea luptelor de la Robanesti ne poarta de fiecare data cu gândul la situatiile grele, carora a trebuit sa le faca fata inaintasii nostri, pentru apararea pamântului sfânt al tarii.
Ii vedem pe ofiterii trimisi in recunoastere marsaluind in negura noptii impreuna cu caii lor, prin terenuri necunoscute si greu accesibile, riscându-si viata in incercarea de a se apropia cât mai mult de inamic pentru a cerceta si a raporta comandantilor informatii veridice.
Urmarim si astazi cu infrigurare pregatirile febrile ale bravilor nostri rosiori, din zorii zilei de 10 noiembrie, si deplasarea lor in ordine desavârsita in vederea indeplinirii misiunii care le fusese incredintata. Asistam la primele schimburi de focuri si-i insotim apoi cu ochii mintii mai departe spre câmpul de bataie. Privim, in sfârsit, cu mare emotie sacrificiul suprem al eroilor nostri, care au apartinut unei arme nobile – cavaleria – jertfindu-se cu demnitate in numele ei, cu gândul la Marea Unire.
Sa recunoastem, in fine, ca eroii de la Robanesti, intr-o comuniune de gânduri si fapte, au inscris cu sângele lor o fila de legenda integrata perfect in perimetrul istoriei române, care ingemaneaza la loc de cinste valorile supreme nationale. Ridicat in memoria lor in anul 1936, monumentul de la Robanesti este simbolul recunostintei pentru jertfa de sânge pusa in slujba idealului nostru de unitate nationala.
