La vremuri de restriste, romanul si-a intors fata catre Dumnezeu, s-a asezat in genunchi si a asteptat alinarea divina. Traim vremuri grele si acum. Saracie, nesiguranta, viitorul care se profileaza sumbru si, de parca n-ar fi fost de ajuns, razvratirea naturii care ne trece prin foc sau apa. La ora slujbei, bisericile Craiovei sint parca mai pline si enoriasii mai piosi. Sau poate doar mai infrigurati de timpuri. Bania nu duce lipsa de lacasuri sfinte in care credinciosii cauta leac pentru durerile sufletului si intunecimea gindurilor. Citeva dintre ele insa „ies din rind“. Fie prin istoricul lor, fie pentru ca adapostesc sfinte moaste sau icoane facatoare de minuni. Ne-am propus sa poposim cu penita asupra povestilor lor si sa le aducem la cunostinta celor care au curiozitatea sa le stie si suflet sa le cuprinda.
Primul popas l-am facut la Biserica „Postelnicu Fir“ de pe strada Nanterre. Pentru simpul motiv ca la ora cautarilor noastre a fost prima unde am gasit pe cineva care sa aiba timp pentru curiozitatile noastre.
Purtind hramul mare Sfintii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie si Ioan, si hramul mic Sfintul Ioan Milostivul, biserica este cunoscuta mai mult sub denumirea de „Postelnicu Fir“ dupa numele ctitorului ei, postelnicul Zamfir, unul dintre cei mai caritabili oameni ai vremurilor in care a trait.
In afara de Catedrala Mitropolitana din Craiova, biserica „zidita din temelie cu cheltuiala dumnealui Fir postelnicu, feciorul lui Jupan Jane din Craiova, ajutat de Jupan Stan, fratele ctitorului si de nepotul lor, Neagoe logofatul“ este singura care se bucura de cinstirea de a avea sfinte moaste. Intr-o caseta din lemn asezata sub icoana Sfintului Ioan Milostivu, se poate vedea o manusa din argint curat ce contine chiar mina dreapta a Sfintului. Pe manusa exista urmatoarea inscriptie: „Aceasta mina iaste a Sfintului Ioan Milostivuan si s-a imbracat cu argint de Andrei Pitane la leat 1793 februarie“.
„Moastele sint in biserica noastra de circa 200 de ani. Cu toate acestea, putini credinciosi din oras stiu acest lucru. Un prieten al postelnicului Zamfir, care era ambasador la Brastislava, a rascumparat cu bani buni mina dreapta a Sfintului Ioan Milostivul si a adus-o in Craiova. La ora actuala, mina stinga se afla intr-o biserica din Zagreb – Croatia, iar capul sfintului, in Grecia, la Muntele Athos“, spune preotul Stefan Neagoe.
Loc de inchinaciune si nucleu de cultura
„De neam cipriot, Sfintul Ioan Milostivu a trait pe vremea imparatului bizantin Eraclie. Mai intii preot, el s-a calugarit apoi dupa moartea familiei – a sotiei si a copiilor. La recomandarea imparatului, pentru ca patriarhul Alexandriei murise, Ioan a fost numit patriarh. In acesta pozitie inalta, toata viata si-a inchinat-o actelor de caritate si a ajutorarii celor aflati in nevoi. A facut din milostivenie un crez. Se spune ca pe vremea lui existau 7.000 de saraci carora le asigura hrana zilnica. De aici ii vine si numele, dat dupa moartea, de «cel milostiv»“, continua poveste parintele Neagoe, unul dintre preotii ce slujesc la biserica „Postelnicu Fir“. El spune ca toti credinciosii care s-au rugat la sfintele moaste si-au gasit linistea.
Moastele sfintului nu sint singurele care situeaza lacasul de rugaciune de pe strada Nanterre intr-un spatiu istoric si spiritual deosebit.
In pomelnicul ctitoricesc al bisericii, scris de Dionisie Eclesiarhul intre 1815-1819, se arata ca „pomelnic Proscomidiar al Sfintei Dumnezaiestii Biserici din orasul Craiova, in mahalaua Prisecuta“ …si „care aceasta biserica s-au ridicat din temelie la leatul 1814 cu blagoslovenia prea Sfintiei Gheorghie Caragea voievod, cu toata cheltuiala si osteneala fericitilor ei ctitori“.
Tot din pomelnicul bisericii aflam ca pe linga acest sfint lacas a functionat si o scoala unde se studia citirea, scrierea, cartea de rugaciuni, catehismul, gramatica, aritmetica, geografia si istoria dupa manualele elaborate de Eliade Radulescu si Petrache Poenaru.
Pomelnicul, pastrat cu sfintenie in „zestrea“ bisericii, este cel mai complet si valoros publicat vreodata de Dionisie, are chenare inflorate, iar pe fila a doua, o pictura in penita cu negru, galben, rosu si verde, care ii reprezinta pe Sfintii Trei Ierarhi Grigorie, Vasile si Ioan.
Pictura bisericii a fost executata in 1826 de dascalul Stancu Sin Stoica, „zugraf de aici“, si a fost restaurata in 1861,1908,1942,1989, iar clopotnita dateaza din 1915.
