• Procesul civil intentat jurnalistilor de la Ziua se va judeca la Tribunalul Timis • Judecatorii timisoreni vor avea ocazia sa reabiliteze conceptul de independenta a justitiei fata de puterea executiva, din care fac parte si serviciile de informatii • Arhivele fostei intreprinderi
de comert exterior a Securitatii, „Dunarea“, ramin in continuare secrete • Regimul Iliescu a blocat ancheta demarata in anul 2000 de Parchetul Curtii Supreme de Justitie
Tribunalul Timis va judeca, la inceputul lunii septembrie, procesul intentat ziarului Ziua de catre compania cipriota CRESCENT COMMERCIAL&MARITIME (CYPRUS) LIMITED a lui Dan Voiculescu, presedintele Partidului Umanist Roman si patronul trustului de presa Antena 1-Intact SA. Prin actiunea inregistrata in anul 2000 la Tribunalul municipiului Bucuresti-Sectia a III-a Civila, pentru care s-a achitat o taxa judiciara de timbru de aproape 125 de milioane de lei, compania CRESCENT cere despagubiri in valoare de zece miliarde de lei piritilor Razvan Savaliuc si Petre Niteanu, jurnalisti de investigatii, Adrian Patrusca, redactor sef si societatii comerciale Omega Press Investment SA, editorul cotidianului Ziua. Curtea Suprema de Justitie a decis, dupa aproape trei ani, stramutarea procesului la Timisoara.
Ziua, reclamata pentru 12 articole „deosebit de virulente“
Reclamanta cere instantei ca, pe baza probelor administrate, „sa constate comiterea de catre piriti a unor fapte deliberate de lezare a reputatiei, credibilitatii si imaginii respectabile a firmei noastre, prin colportarea de neadevaruri grave, afirmatii si insinuari compromitatoare, discreditindu-ne ca societate comerciala corecta, cu activitate legala si onesta fata de statul roman, fapte prin care ni s-au creat daune (…)“. In fapt, reclamanta reproseaza piritilor ca au publicat in perioada 2-15 iunie 2000 mai multe articole „deosebit de virulente“ pe tema deturnarii presupuselor fonduri secrete ale lui Nicolae Ceausescu si fostei Securitati.
Potrivit masuratorilor facute, cu meticulozitate de persoanele vizate, cele 12 materiale care au compus serialul se intindeau pe un spatiu de 15.111,98 centimetri patrati de ziar, dintre care 2153,39 cmp pe pagina intii. Un adevarat regal publicistic, am putea zice, demn de importanta si actualitatea subiectului abordat, chiar la mai bine de un deceniu de la revolutie.
Interesant este si modul de evaluare a pretentiilor reclamantei, „limitate“ la dublul costului suprafetei de ziar ocupate de articolele cu pricina, „plus un coeficient de efort publicitar pe care va trebui sa-l depunem in mass-media internationale pentru compensarea informatiilor denigratoare (…)“, dupa cum se arata in actiunea depusa in justitie.
Buna credinta sau „intentie distructiva?“
Reclamanta sustine, intr-un limbaj deosebit de plastic, ca respectiva campanie jurnalistica s-a desfasurat „cu intentia distructiva premeditata (…), urmarind cu obstinatie sfarimarea imaginii noastre, compromiterea ei multilaterala si definitiva, atragerea atit a desconsiderarii publice, cit si a represiunii nejustificate a autoritatilor“. Se propun, in continuare, 14 criterii pentru dovedirea „intentiei distructive“ – toate minutios demontate de catre avocatii aparararii, in intimpinarea depusa la dosar.
In ceea ce priveste continutul propriu-zis al articolelor asa-zis denigratoare, acesta s-ar concretiza, in opinia reclamantei, prin: sustinerea faptului ca firma CRESCENT ar dispune de fondurile secrete ale lui Nicolae Ceausescu si ale Securitatii, referirea la traficul de armament efectuat de Crescent Austria (alta firma decit reclamanta), asocierea CRESCENT in afacerea Aeroportului Baneasa, insinuari si neadevaruri in legatura cu constituirea si structura firmei, pretinsa functionare incorecta sau dubioasa a companiei CRESCENT, incitarea opiniei publice si a autoritatilor impotriva companiei, prin atribuirea unui comportament neloial fata de economia nationala si ordinea de drept, lipsa probelor si nerespectarea „regulilor minimale ale logicii“ in publicarea materialelor, autorii fiind acuzati inclusiv de folosirea unui sofism (caracterizat prin prezentarea premiselor drept concluzii), pentru inducerea in eroare a cititorilor. De aici si pina la a pune in circa jurnalistilor „vina“ de a recurge la sinonime, epitete, comparatii si alte procedee specifice genului publicistic, nu mai este decit un pas…
Exceptii procedurale
Desigur, apararea va combate acuzatiile reclamantei cu argumente puternice, unele dintre ele aflindu-se si in intimpinare. In fata instantei timisorene vor fi invocate, pentru inceput, cel putin doua exceptii, admiterea lor ducind la anularea actiunii, in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila. Prima exceptie priveste lipsa capacitatii de exercitiu a reclamantei, persoana juridica cipriota care nu a facut dovada ca are capacitatea de a sta in judecata si nici cea a existentei unui reprezentant legal autorizat, inregistrat conform cerintelor prevazute de lege, avind in vedere ca litigiul este unul de drept international privat. A doua exceptie ce va fi ridicata se refera la lipsa calitatii de reprezentant, mandatul dat Cabinetului de avocatura Sergiu Andon din Bucuresti, prin imputernicire avocatiala, de catre reprezentanta din Romania a companiei Crescent nefiind unul de reprezentare judiciara, care poate emana numai de la reprezentantul legal sau organul statutar al firmei reclamante.
CRESCENT a avut relatii strinse cu ICE Dunarea
Cu riscul de a o supara pe reclamanta si, implicit, pe actionarii ei, trebuie sa spunem ca primul punct, cel mai important, al acuzatiilor aduse colegilor de la Ziua („colportarea neadevarului ca firma noastra ar dispune de fondurile secrete ale lui Nicolae Ceausescu“) este foarte usor de demontat. In opinia noastra, legatura dintre averea dictatorului Ceausescu si a Securitatii si veniturile companiei Crescent exista si este de netagaduit, in ciuda supararii unora. Aceasta siguranta se bazeaza chiar pe primele concluzii ale unei anchete demarate in anul 2000 de Parchetul de pe linga Curtea Suprema de Justitie, dar nefinalizata datorita schimbarii puterii politice, in urma alegerilor care au readus la putere regimul Iliescu.
Potrivit documentelor pe care le detinem, putem spune (si scrie) fara nici o teama ca societatea comerciala Crescent Commercial&Maritime Cyprus LTD a fost pentru ICE Dunarea -firma controlata direct de Securitatea lui Ceausescu- principalul beneficiar al exporturilor vizind diferite produse. Precizam ca ICE Dunarea a fost infiintata in baza Decretului Consiliului de Stat nr. 382/1982, act legislativ care stabilea modul de organizare precum si atributiunile sale in plan comercial si necomercial.
Cu privire la desfasurarea activitatii acestei intreprinderi au fost emise si alte acte normative, intre care: Ordinul Ministrului Secretar de Stat si Sef al Departamentului Securitatii Statului nr.0034 din 01.10.1986 (referitor la incasarea, transferarea si transportul sumelor in valuta si lei rezultate din operatiuni speciale); Ordinul Ministrului Secretar de Stat si Sef al Departamentului Securitatii Statului nr. 00300 din 09.09.1986 (referitor la cresterea eficientei activitatii ICE Dunarea); Ordinul Ministrului Secretar de Stat la Ministerul de Interne si Sef al Departamentului Securitatii Statului nr. 00281 din 30.08.1985 (referitor la reglementarea intr-o conceptie unitara si perfectionarea activitatii de securitate in domeniul comertului exterior).
Banii fostei Securitati, buni la toate
Iata deci ca averea dictatorului Ceausescu si a Securitatii este indisolubil legata de averea firmei CRESCENT. Unde sint totusi fondurile defunctei intreprinderi de Comert Exterior Dunarea? In conturile cadrelor fostei Securitati, raspindite prin lume ca oameni de afaceri, iata un raspuns plauzibil. Sau in finantarea subterana, ilegala, a unor partide politice, ar fi un alt raspuns la intrebarea de mai sus. Banii proveniti din afacerile cu armament, aur, diamante, minereuri si alte produse, cuveniti de drept poporului roman, puteau fi usor manipulati si insusiti in zilele caderii regimului totalitar de catre ofiterii de Securitate care posedau parolele de acces la conturile bancare din strainatate. Pentru a se afla insa cine sint acestia si ce au facut cu sutele de milioane de dolari deturnate in decembrie 1989 este nevoie de o vointa politica pe care actualii guvernanti nu au dovedit-o.
Iliescu a secretizat arhivele ICE Dunarea
Primul pas in cautarea conturilor Securitatii a fost facut, fara succes, imediat dupa revolutie, de catre Comisia guvernamentala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului. In 6 iunie 1991, presedintele Comisiei, Mugur Isarescu, ii solicita directorului SRI, Virgil Magureanu, sa verifice arhivele preluate de la Departamentul Securitatii Statului cu privire la activitatea firmei Crescent si a reprezentantei acesteia din Bucuresti. Isarescu arata atunci ca „firma si reprezentantii acesteia ar fi avut o pozitie privilegiata in anii 1984-1989 si a realizat importante beneficii din activitatea comerciala cu firme romanesti si in special cu ICE Dunarea, existind indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare“.
Un pas important in lamurirea acestui mister l-a facut regimul Emil Constantinescu, prin Hotarirea nr.71 din 17 august 2000 a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, care a aprobat declasificarea documentelor secrete de stat din arhiva fostei ICE Dunarea. Insa, dupa demararea anchetei de catre Parchetul CSJ -Sectia de combatere a coruptiei si a criminalitatii organizate, s-a produs inlocuirea procurorului sef Ovidiu Budusan iar cercetarile au fost sistate. Pentru mai multa siguranta, in sedinta noului CSAT, din 10 februarie 2003, Hotarirea nr.71/2000 a fost abrogata. Se ajunsese probabil prea sus.
Se pregatesc noi dezvaluiri
Procesul care se va desfasura la Timisoara, incepind din aceasta toamna, va oferi ziaristilor piriti posibilitatea de a demonstra in direct, cu probe concludente, inconsistenta cererilor firmei Crescent. Ramine de vazut cit de receptivi vor fi magistratii timisoreni la pledoariile jurnalistilor si cit de mult i-a sensibilizat jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, unde Statul Roman este condamnat perpetuu. Trebuie amintita si o practica a Curtii de la Strasbourg, referitoare la apararea cu precadere a dreptului la libera exprimare, cind este vorba despre buna – credinta si interes public, in defavoarea dreptului la propria imagine. Nu in ultimul rind, magistratii vor avea ocazia sa reabiliteze principiul independentei justitiei fata de puterea executiva. Putere din care fac parte, fara indoiala, si serviciile noastre de informatii, trecute, prezente si viitoare…
