Un garaj cit sa incapa patru-cinci masini, acoperit cu placi de azbociment si imprejmuit cu un gard scund de lemn. Pe acoperis, la un capat si la celalalt, cite o cruce de fier. Intrarea – o usa strimta, cu afis lipit in geam: „Va rugam stergeti-va pe picioare inainte de a intra in Sfinta Biserica!“. Plafon boltit si pereti din placaj imbracati in pinza pictata, altar, luminari, icoane – „instrumentarul“ care tradeaza adevarata destinatie a fostei magazii pentru depozitarea materialelor de constructii: Biserica Sfintul Ioan Botezatorul din cartierul Craiovita Noua.
Singurul lacas de cult de care beneficiaza o treime din populatia Craiovei este Biserica Sfintul Ioan Botezatorul, situata pe linga Complexul comercial Racheta, mai exact pe strada Nufarului. Cel putin asa era pina in urma cu trei-patru ani, cind s-a purces in cartier la o ampla actiune de ridicare de Case ale Domnului, care sa acopere cerintele sutelor de mii de credinciosi. Singura biserica pe o raza de citiva kilometri, in care locuitorii din zona se rugau, se spovedeau, se cununau si isi duceau mortii. Astazi, Biserica Sfintul Ioan Botezatorul are tot atit de mare cautare ca in urma cu 20 de ani. Chiar daca la numai doua alei departare a fost zidit un nou lacas de cult, credinciosii tot la „baraca“ vin sa-si mintuie sufletul.
„O stiu de cind m-am mutat aici. Nu e frumoasa pe dinafara, dar inauntru ne simtim ca acasa. Si tocmai faptul ca nu e frumoasa si impodobita ca altele ne face sa venim numai aici “, spune Marieta G., de 58 de ani.
„Nevasta-mea e mai bisericoasa. Vine in fiecare zi. Eu nu ma omor. Dar imi place biserica asta a noastra, chiar prin felul in care arata, ca un hambar. E adevarat ca nu e mare si lumea se cam inghesuie. Nici nu e din beton. Cu tabla asta si placile din care e facuta nu stii niciodata. Poate sa-ti cada oricind tavanul in cap. Dar in alta noua nu m-as duce. Aici mi-am botezat copiii, aici am maritat-o pe fie-mea. In ea ne ascundeam sa ne rugam inainte de ’89“, spune Marin Petrut, de 61 de ani.
Cutremurul din ’77, mai devastator decit comunismul
Purtind hramul Sfintului Ioan Botezatorul, biserica din Craiovita Noua este, de fapt, refacerea bisericii vechi de pe Calea Severinului. Pina la prabusirea ei, in cutremurul de la 1977, Biserica Sfintul Ioan Sebastian a functionat oarecum ilegal. Regimul din vremea respectiva a incercat in repetate rinduri sa o inchida. Gratie insa luminatelor fete bisericesti – Mitropolitul Firmilian, Episcop Vicar, ulterior Mitropolitul Nestor, IPS Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului, si Patriarhul Teoctist, atunci Mitropolit al Olteniei -, care au stiut cum sa convinga autoritatile de importanta unui lacas de cult pentru clasa muncitoare, biserica a supravietuit. Cutremurul a fost insa cel care i-a adus sfirsitul. S-a cerut atunci stramutarea bisericii. Dupa indelungate si nenumarate discutii, a fost autorizata reconstruirea ei, dar nu in acelasi loc, ci in cartierul Craiovita Noua, atunci cu o capacitate de 40-50.000 de locuitori. O data cu numele, s-au stramutat in noul amplasament si „osemintele“ vechii biserici ramase inca neatinse de dezastru: patru icoane valoroase, crucifixul, carti bisericesti si clopotnita.
Magazie de ochii securitatii
Infatisarea lacasului sfint de pe strada Nufarului nu este una intimplatoare. Si nici nu este cauzata de unele lipsuri de materiale de constructii sau de bani. Constructia a luat forma unei baraci tocmai pentru a se ascunde mai bine destinatia ei de ochii comunistilor.
„Ctitorita“ in anul 1979, biserica era „vazuta“ de autoritati drept depozit de materiale de constructii. Cu un exterior care putea fi foarte convingator, ea a functionat zece ani ascunsa de ochii puterii. Ferecata pe parcursul zilei, usa de lemn a baracii de azbociment se deschidea la slujbele principale, unde credinciosii veneau sa asculte cu evlavie Cuvintul Domnului. Tot aici erau gazduite si nuntile sau inmormintarile, insa in tacere, sa nu atraga atentia comunistilor. Si totusi, in ciuda stradaniei de a pastra taina de la „baraca“, in cele din urma s-a aflat despre „activitatea de productie“ de la depozit. Ori ca le-a fost frica sa infaptuiasca un pacat, ori ca s-a gasit o persoana importanta care sa impiedice savirsirea vreunei nelegiuiri, nu se stie precis. Cert este ca autoritatile au inchis ochii, iar Biserica Sfintului Ioan Botezatorul a continuat sa-si cheme credinciosii sub acoperisul de azbociment, pina in ziua de astazi.
