O suta de mii de lei pe zi – atit ar fi trebuit sa primeasca Florin Tirvuica, de 34 de ani, din Segarcea, pentru a taia utilajele de la fostul SC FONTANEF Bailesti, daca
n-ar fi murit strivit de fiare duminica dupa-amiaza. De patru zile, omul isi gasise de lucru la firma SC Nic Nic SRL, care se angajase sa dezmembreze toate utilajele fostei turnatorii din Bailesti, in folosul actualului proprietar, SC METAREX Bucuresti SA. Mihai Popa, un tinar de 19 ani, a scapat ca prin minune de schelele metalice care
s-au prabusit peste Florin, iar de atunci da tircoale locului, parca nevenindu-i sa creada ca moartea poate fi atit de aproape.
La marginea Bailestiului era in urma cu 13 ani o fabrica de piese turnate neferoase. Muncitorii erau adunati de prin satele din zona, iar cind economia de piata a ajuns si in Bailesti, a adus dupa sine somajul. Activitatea de productie s-a dus de ripa, iar halele fabricii s-au transformat treptat in adaposturi pentru cucuvele. La fiecare adiere de vint, tablele zornaie sinistru, prevestind parca o nenorocire. Paznicii ocolesc de fiecare data sectia SPAF, pentru ca, de cind a inceput recuperarea fierului vechi de acolo, e riscant sa te aventurezi prin preajma. Cind a inceput sa fie dezmembrata fabrica, putini au fost cei care au avut curajul sa taie fierul.
Impins de nevoi, Florin Tirvuica a fost unul dintre putinii care, pentru o suta de mii de lei pe zi, taia fierul vechi cu aparatul de sudura autogen. Venise la lucru joia trecuta, in speranta ca, pe linga pensia lui de invalid, va mai face rost de ceva bani. Milica, sotia lui, nu avea serviciu, iar copilul, Doru, crescuse, si nevoia de bani era din ce in ce mai mare. Era disperat si, pentru inca o suta de mii de lei, a fost dispus sa lucreze si duminica.
„Ieri (duminica- n.r.), pe la doua jumate, eram decit noi doi pe schele. Faceam bucati constructiile metalice ale sectiei SPAF. El le taia cu autogenul si eu il ajutam. Am taiat jumatate din schela si, cind am vazut ca se clatina, ne-am dat repede jos si am luat-o la fuga. Eu am fugit intr-o parte, dar el, saracul, a luat-o exact in directia in care s-a prabusit schela si l-a apucat sub ea. Au venit repede paznicii, am chemat salvarea, dar era deja mort. Nici nu-mi vine sa cred ce s-a intimplat… Puteam sa fiu eu in locul lui!“, spune Mihai Popa, colegul lui Florin.
„L-au lasat ca pe un ciine, la poarta!“
Milica si Doru au aflat de la politisti despre moartea lui Florin. Nu le-a venit sa creada, doar plecase dimineata de acasa, bucuros ca mai face rost de un ban. Au plecat intr-un suflet de la Segarcea la Bailesti. La poarta fabricii, unde oprisera sa intrebe ce s-a intimplat cu Florin, l-au gasit pe barbat strins intr-o patura.
„L-am gasit ca pe un ciine, strins ghem intr-o patura si aruncat la poarta, pe un hol intunecos! Nu ne-a putut spune nimeni ce s-a intimplat, pentru ca
n-am mai gasit decit un portar. L-am luat noi si l-am dus la morga, ca, daca nu ajungeam, il lasau acolo ca pe un fier dezmembrat din fabrica lor! N-a venit nimeni sa ne spuna cum a murit. Acum nu-i mai pasa nimanui de el“, povesteste inmarmurita Milica Tirvuica.
Pe unii, munca la negru ii imbogateste, iar pe altii ii omoara!
In urma accidentului de la Bailesti, Inspectoratul de Protectie a Muncii ar trebui sa lamureasca imprejurarile in care Florin Tirvuica si-a pierdut viata. Nici un reprezentant al societatii pentru care lucra barbatul nu a dat, cum era firesc, relatii membrilor familiei, lasindu-i sa se descurce cum pot si cu ce pot. Vasile Anuta, cumnatul victimei, a fost cel care a intrat in fabrica sa recupereze hainele de lucru ale lui Florin: o pufoaica veche si o pereche de bocanci uzati:
„Florin acceptase sa lucreze la negru si in negru si-a lasat intreaga familie. Eu nu prea stiu exact cum a ajuns el sa munceasca aici, ca nu era decit de trei-patru zile. Uitati-va ce a mai ramas dintr-un barbat in putere: o geaca si o pereche de bocanci! Lucra si el aci, sa mai scoata un ban, si nu cred ca avea vreun act cu el. Credea el ca munca asta o sa il omoare?“
