(continuare din ziarul de ieri)
S.O.: Parchetul de ce nu a declarat apel, recurs?
I.V.: Care Parchet? Ce treaba are Parchetul?
S.O.: Parchetul de pe linga Judecatoria Slatina.
Red. Ziua: Pentru ca este la fel de docil ca si dvs. banuiesc.
I.V.: Domnule presedinte…
S.O.: De ce tribunalul care a analizat motivele de recurs a respins recursul. Va puneti aceasta intrebare?
I.V.: De ce a respins? Sa ajungem aici…
Red. Ziua: Dupa legi proprii.
R.M.: Domnule judecator, haideti sa admitem ca noi, cei de aici, gresim, dar, atentie, vin cu declaratia presedintelui.
S. O.: Eu nu zic ca gresiti. Vreau sa spuneti realitatea din dosar, pur si simplu realitatea. Nu exploatati ceea ce va intereseaza in sensul de a denigra pina la urma actul de justitie.
R.M.: Bun, exploatam noi cum spuneti dvs. Dar acum vin cu declaratia.
S.O.: Induceti in eroare total opinia publica!
R.M.: Sa urmarim declaratia presedintelui Tribunalului Olt, Constantin Buca, si revenim dupa aceea.
Constantin Buca – presedintele Tribunalului Olt – declaratie: „Dupa solutionarea recursului declarat de ziarist si de partea responsabila civila, Gazeta de Sud, am examinat dosarul si, personal, am constatat cu surprindere ca judecatorii care au compus completul la Tribunal si care au pronuntat decizia de respingere a recursurilor au pronuntat o decizie nelegala sub aspectul solutionarii laturii civile a cauzei.
Am informat conducerea Curtii de Apel, urmeaza sa fac o nota informativa catre Minister in legatura cu situatia creata. Exista posibilitatea indreptarii deciziei prin exercitarea unei cai extraordinare de atac, chiar a unei contestatii in anulare, avind in vedere faptul ca procedura de citare, se pare, nu a fost legal indeplinita cu partile din proces“.
R.M.: Ati urmarit aceasta declaratie?
S.O.: Da, este o opinie, domnule ziarist, e opinia unui coleg judecator, o opinie, chiar daca pe pozitia de sef al Tribunalului…
I.V.: Domnule presedinte, ati spus ca noi incercam sa dam cu noroi in justitie. Dvs., din punctul nostru de vedere, al meu, nu consider ca puteti sa mai imbracati acea roba atita timp cit mintiti in continuare o tara intreaga.
S.O.: Faceti o afirmatie foarte grava, doamna ziarista.
I.V.: Foarte grava…
S.O.: Fiindca, inca aveti un rabat la deontologia profesionala vizavi de justitie.
I.V.: Dvs., domnule presedinte.
S.O.: Eu va spun categoric. Actul de justitie nu se face sub presiunea presei.
I.V.: Dar nu e presiune. Am lasat… domnule presedinte.
S.O.: Pe mine nu ma intereseaza, eu sint convins ca s-a dat o solutie dreapta si legala.
I.V.: Dle presedinte, dvs. nu ati dat o solutie, nu am scris un rind pina nu s-a terminat totul.
S.O.: Parchetul nu a considerat sa fie atacata aceasta solutie, considerind-o buna.
R.M.: Stati putin, ati spus presiunea presei.
I.V.: Nu am scris un rind pina nu s-a dat o hotarire.
R.M.: Gazeta de Sud, asta am urmarit si noi, n-a scris un rind pina nu s-a dat sentinta, dar, atentie, pe doamna Iuliana Dicu o cunoasteti?
S.O.: Da, este purtatorul de cuvint al Judecatoriei Slatina.
R.M.: Deci, Iuliana Dicu este purtatorul de cuvint al Judecatoriei Slatina, care spune asa: „Trebuia stramutata actiunea. E expres prevazuta situatia in care din cauza posibilelor influente locale sau a banuielii legitime, avind in vedere functia celui cu care te judeci, poti sa ceri stramutarea. Nu am vazut ca au fost presiuni evidente, dar ma gindesc. Deci dumneavoastra vorbiti de presiunea presei, dar purtatoarea dumneavoastra de cuvint vorbeste de presiuni politice.
S.O.: Imi dati voie sa discut sub acest aspect?
R.M.: Sigur, dar lasati-ma sa termin. Purtatorul dvs. de cuvint facea trimitere catre presiunea politica.
S.O.: Lasati-ma sa vorbesc. Eu am stat de vorba cu doamna judecator Dicu. Dinsa mi-a spus ca, in alt context, a facut aceasta afirmatie, nu in cel pe care il doriti dvs. si a spus asa: „Daca una din parti ar fi solicitat stramutarea cauzei pe motiv ca una din parti este prefect, trebuia sa formuleze cerere de stramutare la Curtea Suprema“. Asta a spus doamna judecator si a spus corect.
Daca una din parti ar fi considerat ca… ma intelegeti…
R.M.: Incerc.
S.O.: Ca partea vatamata, ori inculpatul putea sa ceara la Curtea Suprema stramutarea, dar nu sub aspectul ca ar fi fost presiuni in deliberarea actului de justitie.
R.M.: Eu v-am citat, nu v-am spus insa ca avem si inregistrarea. Daca vreti va arat inregistrarea.
S.O.: Nu, ceea ce ati spus dvs., doamna judecator Dicu mi-a relatat in felul in care v-o spun eu.
R.M.: Bun, dar noi avem inregistrarea, putem sa o aratam.
S.O.: Domnule redactor, intr-un context mai larg am spus-o, nu fractionat cum o spuneti dvs.
R.M.: Domnule judecator, va rog sa ma ascultati 30 de secunde. M-ati intrerupt nonstop. Suna asa: Reporterul: „Dar cine trebuia sa stramute cazul? Iuliana Dicu: „Ziaristul. Este unul din cele doua motive pentru care o cauza poate fi prevazuta. E expres prevazuta situatia in care, din cauza posibilelor influente locale sau a banuielii legitime avind in vedere functia celui cu care te judeci, ca e prefect, poti sa ceri stramutarea“.
S.O.: Eu nu stiu ce sa mai cred, fiindca mie mi-a spus ceea ce v-am relatat.
R.M.: Pai eu nu stiu ce sa mai cred, ca e un ziarist care trebuie sa dea 600 de milioane de lei si care ziarist, asta e problema, zice ca a fost o eroare.
S.O.: Domnule redactor-sef, partea vatamata a solicitat un miliard daune morale. Daca observati, din pozitivul hotaririi s-a admis in parte actiunea.
Red. Ziua: Poate in biroul dumneavoastra ati solicitat un miliard. Nu reiese in nici un caz de la dosar.
S.O.: Cum e posibil sa admiti in parte? A admite in parte inseamna a da mai putin; s-a cerut un miliard si am ajuns in parte la 600 de milioane de lei, nici vorba de 100 de milioane. Este o denaturare crasa.
Red. Ziua: Domnule Oancea, dumneavoastra nu incercati sa ne prostiti doar pe noi acum. Incercati sa o prostiti si pe doamna secretar de stat din Ministerul de Justitie, Simona Teodoroiu, care a criticat vehement aceasta decizie pronuntata cu incalcarea legii. Un reprezentant al Ministerului Justitiei constata o ilegalitate crasa intr-un dosar pe care are puterea, si o felicitam pentru acest lucru, sa o semnaleze si in presa si sa o recunoasca.
R.M.: Deci ministrul secretar de stat la Justitie. Ati auzit partea asta, ca de multe ori nu ne ascultati, domnule judecator.
Red. Ziua: Banuiesc ca il auziti numai pe domnul Diaconescu.
S.O.: Da de ce vorbiti asa? Vedeti, asta e o proba de deontologie profesionala.
Red. Ziua: Pai daca dvs. nu aveti urechi pentru sefii dvs. din mi-
nister, atunci ce concluzie pot sa trag?
S.O.: Pentru ce? Da de ce? Nu vreti sa fie reala situatia dezbatuta de dvs.?
Red. Ziua: Va intreb acum, cunoasteti opinia secretarului de stat din Ministerul Justitiei?
R.M.: Domnule judecator. Traduc eu. Cunoasteti opinia secretarului de stat din Ministerul Justitiei?
I.V.: Cum, nu stiti opinia doamnei Daha, presedinta Curtii de Apel?
Red. Ziua: O cunoasteti? Si o impartasiti? E pertinenta?
S.O.: Imi dati voie sa spun. Cunosc, pentru ca am participat la bilantul care s-a tinut la Curtea de Apel. S-a spus ca judecatorii sa se abtina. Cred ca nu ma contraziceti la judecarea acestui fapt. E corect ce va spun? Vreau sa va spun fiindca sint magistrat, judecatorul nu se poate abtine de la judecata decit in cazurile strict prevazute de lege.
Red. Ziua: Pai, era si cazul dv., care il idolatrizati pe prefectul de Olt.
S.O.: Faptul ca una din parti ocupa o functie, in speta prefect, nu e un motiv de abtinere a judecatorilor sa solutioneze cazul; si daca una din parti ar fi solicitat stramutarea, revin, pe acest motiv trebuia sa faca o cerere la Curtea Suprema. Asta ar fi fost denegare de dreptate. Articolul 3 din Codul Civil spune clar ca un judecator nu poate refuza sa solutioneze o cauza, fiindca este culpabil de acest lucru.
Red. Ziua: Recunoasteti ca ati incalcat legea?
S.O.: Nu. Solutia mea este corecta.
R.M.: Adica, de la 100 de milioane la 600 de milioane de lei.
S.O.: Domnule redactor, iar nu expuneti corect situatia de fapt. Partea vatamata s-a constituit parte civila cu 100 de milioane de lei impotriva ziaristului si un miliard impotriva ziarului Gazeta de Sud.
I.V.: Eroare, domnule judecator.
S.O.: Situatie care este confirmata si prin concluziile de fond.
R.M.: Stati putin, la dosar ce avem doamna Ina Voinea?
I.V.: La dosar avem…
S.O.: Doamna redactor, eu am admis in parte.
I.V.: Ce ati admis? Care este parte din 100 de milioane, d-le judecator?
S.O.: Nu, este ilogic doamna. Sa poti admite in parte de la 100 de milioane, de la un miliard, doamna redactor-sef.
I.V.: Imi permiteti sa va intreb cu tot respectul? Ati citit acest dosar, domnule presedinte?
S.O.: L-am citit.
I.V.: Nu l-ati citit, domnule presedinte!
S.O.: L-am citit, a fost o omisiune a grefierei, doamna redactor.
I.V.: O omisiune… a grefierei…
S.O. O greseala, pur si simplu.
I.V.: E rusine, domnule presedinte!
S.O.: O greseala care este confirmata de procurorul de sedinta care spune clar, din caietul dinsului de sedinta, ca s-au solicitat 100 de milioane si un miliard fata de GdS.
I.V.: Cu tot respectul, va intreb, dvs. ati semnat aceasta omisiune? Aveti semnatura pe aceste declaratii de parte vatamata?
S.O.: Pe aceasta declaratie nu am semnatura tot din neglijenta grefierei.
I.V.: Din neglijenta grefierei? Dvs. nu aveti nici o vina?
R.M.: Asta e fantastic. Deci a gresit grefiera asta intruna.
Red. Ziua: D-le Oancea, dvs. stiti care era datoria dvs.? Sa corijati aceasta eroare.
I.V.: Fila cu fila, d-le judecator!
Red. Ziua: Eventual dvs. sa parcurgeti tot dosarul, nu pe diagonala, nu superficial…
S.O.: Eu am studiat dosarul foarte bine, va spun categoric, foarte bine, dar faptul ca s-a strecurat o omisiune de redactare a declaratiei…
Red. Ziua: Pai nu ne convingeti, nu reusiti sa ne convingeti sub nici o forma.
S.O.: Declaratia s-a luat pe trei-patru pagini. Nici eu nu am observat aceasta omisiune.
I.V.: Dvs. spuneti ca ati studiat dosarul. Dl presedinte, spuneti ca ati studiat dosarul. In motivarea hotaririi dvs. spuneti ca partea vatamata a depus la dosar copii dupa stenogramele videoconferintei in care partea vatamata este elogiata. Este adevarat? Cum puteti sa afirmati ca ati studiat dosarul? Unde este elogiata? Dimpotriva…
S.O.: Articolele din presa si din alte ziare.
I.V.: Nu s-a scris asa ceva. Inca o data, spre deosebire de dvs., d-le presedinte, eu am citit acest dosar de curind.
S.O.: Va rog frumos, eu am vorbit corect pe dosar, de ce ma jigniti si cu asta?
I.V.: Nu ati vorbit. Ati scos din context niste fraze si le-ati judecat cum ati vrut dvs.
S.O.: Negati ca a fost facut „Piele Lunga“, ca sta si-i beleste pe toti cei care nu-l asculta?
I.V.: Poreclit „Piele Lunga“ este insulta? Dar asa ii spuneau protestatarii. Dvs. ati fost la Slatina? Asa ii spuneau protestatarii: „Piele Lunga“.
S.O.: Si ca e mare vinator.
I.V.: Si ce are daca e mare vinator?
S.O.: Si ca e mare comunist, astea nu sint fapte?
L.O.V.: Dar de cind e o calomnie sa fii comunist? De cind a devenit o calomnie?
S.O.: Insulta, jignire.
L.O.V.: Insulta. Daca ii spui cuiva ca e comunist e o insulta? Asa judecati dvs.?
S.O.: Dar in ce context…
R.M.: Domnule judecator, Ion Iliescu a fost facut comunist. Cred ca este omul cel mai facut comunist din tara noastra si este presedintele Romaniei. Nu am auzit niciodata sa fi dat macar un drept la replica, daramite sa dea pe cineva in judecata fiindca a fost facut comunist.
S.O.: Dl redactor, eu am motivat solutia. Impotriva acestei solutii Parchetul nu a declarat recurs; s-a declarat numai de catre ziar si de catre inculpat. Tribunalul Olt a analizat motivele invocate si a ajuns la concluzia ca solutia este perfect legala.
I.V.: Un complet al tribunalului…
S.O.: O solutie data de judecator nu poate sa fie atacata decit cu recurs si daca instanta superioara apreciaza ca aceasta solutie este temeinica si legala. Aceasta solutie, pentru mine, asa este, e temeinica si legala.
R.M.: De fapt, este o premiera.
I.V.: Este ilegala.
S.O.: Dar justitia spune altfel, doamna redactor-sef.
R.M.: Dar, atentie aici! Pentru ca aici, intr-adevar, are dreptate judecatorul. Sentinta gresita, deci poate fi atacata si sint pasi. Dar ni se pare ca este o premiera, totusi… Victima, cum spuneti dvs., care a fost atit de traumatizata, cere 100 de milioane si in final sentinta spune, nu d-le, nu 100 de milioane, de sase ori mai mult.
S.O.: Dl redactor-sef, dar nu spuneti in mod corect, victima, cum spuneti dvs., a cerut un miliard.
I.V.: D-le presedinte, potrivit articolului 153 din Codul de procedura civila, este adevarat ca nu puteti sa dati partii vatamate mai multe despagubiri, cuantum mai mare decit a cerut in fata dvs., in sala de judecata? A cerut 100 de milioane.
S.O.: D-na redactor, prin plingerea introductiva in instanta, partea vatamata a solicitat 100 de milioane si un miliard.
I.V.: Nu ma contraziceti cu asta! Asta am spus si eu. Dar s-a razgindit intre timp.
Red. Ziua: Avea posibilitatea sa renunte.
S.O.: Este o greseala a grefierei. Permanent, partea vatamata a solicit un miliard de la Gazeta de Sud. In nici un moment nu a cerut 100 de milioane de lei.
R.M.: Domnule judecator, dl prefect Marin Diaconescu ne-a declarat: Citez: „Cum s-a ajuns la 600 de milioane? A cui e vina?“ Raspunde Marin Diaconescu: <<A celor care au judecat, care au scris. Bineinteles ca este si vina mea pentru ca am semnat fara sa mai citesc o data>>“.
S.O.: In orice moment, in dosar, domnul prefect a solicitat 100 de milioane si un miliard, dar cind s-au spus concluziile, fiind prezent in instanta, a solicitat un miliard de lei daune morale.
R.M.: La instanta, citi bani a solicitat?
S.O.: La data cind a introdus actiunea, dinsul a cerut tot un miliard. Cind a dat declaratie, dintr-o greseala, dintr-o omisiune, grefierul a trecut 100 de milioane.
R.M.: Deci, de doua ori a gresit grefierul.
S.O.: Avem consemnarea domnului procuror de sedinta, dl redactor-sef. De ce omiteti procurorul de sedinta, care a participat la sedinta? Intrebati-o pe d-na procuror Anuta Anca. Dinsa a consemnat in caiet 100 de milioane si un miliard la data cind s-a dat declaratia aceea, dintr-o omisiune. Nu stiu ce sa cred.
R.M.: Si-a dat seama cineva de greseala, cum spuneti dvs.? Grefiera a gresit de vreo 30.000 de ori. Si-a dat seama cineva, ati incercat sa corectati aceasta greseala?
S.O.: Contactati-l pe dl prefect, sa vedem ce opinie are. Nici un moment dinsul nu a atentat la ideea ca doreste 100 de milioane. 100 de milioane de la inculpat si un miliard de la GdS.
R.M. Atentie! Il contactam si pe domnul prefect, o sa intram in direct, dar eu va intreb asa: De cite ori a gresit grefiera? De doua ori sau de trei ori?
S.O.: O singura data a gresit, la final, cind s-a facut declaratia. Intr-adevar, era foarte surescitata. Eram la o distanta destul de mare pentru ca s-a judecat in Camera de Consiliu, in sedinta secreta.
I.V.: De ce s-a judecat in sedinta secreta?
S.O.: Potrivit articolului 290, alineatul 2, se poate judeca in sedinta secreta.
I.V.: De ce, domnule presedinte?
S.O.: Fiindca ne permite legea, doamna redactor-sef!
I.V.: Va permite legea un sir de erori, d-le presedinte?
L.O.V.: Dar de ce numai in cazul unui prefect?
Red. Ziua: Domnule Oancea, nu cumva si dvs. ati luat aceasta decizie cind ati batut cu ciocanul in masa si ati decis? Nu numva si dvs. erati putin surescitat?
S.O.: Nu am inteles. De ce vorbiti tendentios? Eu am spus ca probabil era la distanta mare, sa nu fi auzit doamna grefiera?
R.M.: Ati spus ca grefiera era surescitata, da?
S.O.: Nu surescitata. Poate nu a auzit, era obosita.
R.M.: Dl judecator, mai citim si noi, ziaristii, si Procurorul poate sa scrie in caiet, acolo, si poezii de dragoste. Nu conteaza. E egal cu zero.
S.O.: Eu nu cred ca se poate intimpla acest lucru fiindca dl procuror pune intrebari.
I.V.: D-le presedinte, la dvs. se poate orice, dintr-un sir de erori…
S.O.: Care sir de erori, doamna? In afara de aceasta omisiune, ce erori sint? Enumerati-mi si mie!
I.V.: Inclusiv motivarea hotaririi dvs. este o eroare. As vrea sa reciteasca cineva acest dosar.
S.O.: Spuneti, care este sirul de erori, doamna redactor-sef?
I.V.: Sinteti depasit de situatie, dl presedinte, imi pare rau.
S.O.: Eu nu cred.
I.V.: Ba da, chiar depasit.
S.O.: Eu am impresia ca dvs. induceti opinia publica in eroare, fata de realitatea din dosar si ca nu exista nici un sir de erori. Exista o regretabila omisiune si atit. Atit!
R.M.: Ascultati-ma ca nu spun prostii. Spun ce spune doamna Valentina Vladescu, grefiera pe care ati numit-o surescitata, ca a facut omisiuni. Iata ce ne spune noua: „Eu am scris ceea ce mi s-a dictat“.
S.O.: Eu am citit in presa ce spune. Acum puneti in balanta vorba grefierului cu vorba procurorului, a mea si a partilor care erau de fata?
R.M.: D-le judecator, orice om are dreptul la aparare. Eu, in acest moment, daca vreti, sint avocatul acestei grefiere. Am intrebat-o. Aceasta doamna a fost intrebata de noi pentru ca asa se face, cel putin in presa. Nu stiu in justitie cum se face. Doamna Valentina Vladescu are dreptul la aceasta aparare si a spus asa: „Eu am scris ceea ce mi s-a dictat“, si avem proba video.
S.O.: Da, este corect si asa este.
R.M.: Dar, lasati-ma si pe mine sa spun ceea ce a spus aceasta doamna: „Eu am scris ceea ce mi s-a dictat“, spune doamna grefiera. „Nu am voie, in timpul sedintei, sa vorbesc, chiar daca aud greseli sau daca altcineva in afara judecatorului imi spune ce sa scriu, nu o fac. Nu am voie. Eu bat la masina doar ceea ce mi se dicteaza de catre judecator. Am fost foarte atenta si am consemnat exact ceea ce mi s-a spus. Dl presedinte chiar mi-a spus in fata ca eu sint vinovata. Nu inteleg de ce sa fiu eu acuzata doar pentru ca am dactilografiat doar ce mi s-a dictat“.
Red. Ziua: Eu inclin sa dau dreptate acestei grefiere.
R.M.: Eu nu dau dreptate nimanui. Eu spun doar ce zice acest om.
Red. Ziua: Eu nu cred atita timp cit dl Oancea nu ne permite nici noua sa vorbim.
S.O.: Intr-adevar, grefierul nu consemneaza decit ce declara presedintele. E corect. Dar de ce nu acreditati ideea ca, la un moment dat, eu am dictat 100 de milioane si un miliard si doamna grefiera a omis…
R.M.: Cum poti intre 100 de milioane si un miliard sa auzi 600 de milioane?
S.O.: Sint doua sume, dl redactor: 100 de milioane pentru ziarist si un miliard pentru GdS.
R.M.: Dar, atentie! Va intreb. Cum poti sa gresesti intre 100 de milioane si un miliard si sa scrii 600 de milioane?
S.O.: Nu, s-a dictat 100 de milioane pentru ziarist si un miliard pentru GdS, defalcat.
I.V.: Nu este adevarat.
R.M.: Eu nu inteleg cum a ajuns la cifra 6: 600 de milioane de lei.
I.V.: Nu este adevarat, pentru ca exprimarea este 100 de milioane redactorului Dan Balasescu, solidar cu partea responsabila civilmente, GdS. Nu exista nici o pauza de exprimare.
S.O.: S-a dictat si un miliard, doamna redactor-sef.
Red. Ziua: Si sa presupunem ca ar fi fost asa. Acea grefiera obosita, amarita ar fi omis. Sa presupunem ca s-ar fi intimplat intr-adevar asa, dar dvs. aveati obligatia, in momentul in care pronuntati acea decizie, sa parcurgeti atent fiecare fila din dosar si sa realizati ca totul s-a consemnat si a semnat prefectul 100 de milioane si atit.
I.V.: Dar el nu a semnat, dl judecator nu a semnat.
R.M.: De ce – intreaba ziaristul de la Ziua – nu ati verificat pagina cu pagina pentru a gasi acea greseala sau omisiune a grefierei care era surescitata sau… ce era.
S.O.: Va asigur ca acest dosar a fost citit din sila. Intr-adevar, eu am citit declaratia de parte vatamata. Daca vreti sa observati suta de milioane este trecuta jos, la baza ultimei pagini.
R.M.: Are vreo relevanta acest lucru?
S.O.: Are, pentru ca am fost si eu putin indus in eroare. Am crezut ca este vorba si de un miliard de lei, cit a solicitat sa fie obligata GdS, dupa care s-au audiat martorii. Toti martorii, prin declaratiile date, au fost de acord cu aceasta suma care este la aprecierea instantei. Nu exista un criteriu de a se da daune morale.
R.M.: Deci si dvs. ati avut o omisiune, in momentul in care ati parcurs acest dosar. Ati omis si dvs. sa vedeti ce era pe pagina cealalta.
S.O.: Da, pur si simplu, o omisiune. Va spun sincer. Tot timpul vointa partii vatamate a fost asa – 100 de milioane ziaristul si un miliard GdS.
R.M.: Nu e posibil ca dl prefect sa se fi razgindit?
S.O.: Va spun de ce nu e posibil. Fiindca inca de la inceputul declaratiei de parte vatamata, acesta a spus ca isi mentine plingerea formulata impotriva ziaristului, atit sub aspect penal, cit si civil.
R.M.: Si totusi, in fata dvs., la judecatorie, a cerut 100 de milioane. A omis si prefectul atunci, la rindul lui?
S.O.: Nu, a cerut 100 de milioane si un miliard. Eu zic ca e greseala grefierei ca a omis sa consemneze in continuare miliardul catre GdS.
I.V. Este o minciuna.
R.M.: Atentie ce spune: „Si dl Marin Diaconescu recunoaste ca si Domnia sa a omis ceva“. Deja incep sa imi pun citeva intrebari. Cite omisiuni au fost in acest caz? Pentru ca dl prefect spune: „Bineinteles, este si vina mea pentru ca am semnat fara sa citesc o data“. Deci a omis dl prefect, ati omis dvs., a omis grefiera, ma intreb cite omisiuni din acestea ar fi trimis oameni in puscarie.
S.O.: Nu exista un sir de omisiuni. E vorba ca partea vatamata s-a constituit parte civila cu 100 de milioane si un miliard impotriva GdS. O singura omisiune, ca nu s-a consemnat si restul, fiindca dinsul era convins ca s-a consemnat si un miliard de lei.
I.V.: Dl Oancea, cu doua zile in urma, cind v-am sunat sa va intrebam despre acest dosar, nici macar nu mai tineati minte ce este la dosar. Acum v-ati reamintit cu atita precizie! Dosarul este la tribunal. Cind ati avut timp sa va reamintiti?
S.O.: Este hotarirea motivata de mine. A motivat-o altcineva?
I.V.: Cum ati motivat? Da, e hotarirea motivata de dvs., dar este dosarul citit? Dvs. nu ati observat nici macar ca nu v-ati pus semnatura pe declaratia de parte vatamata, pe declaratiile de martori. Nu exista! Dvs. nu ati fost parte in proces, dar…
S.O.: Cum puteti spune asa ceva?
I.V.: Este semnatura dvs.?
S.O.: Da, pe declaratia de martori.
I.V.: Numai la partea vatamata lipseste, nu? Scuzati-ma, daca este asa!
S.O.: La partea vatamata. Doamna grefier, cind a tehnoredactat declaratia, dupa dictarea mea…
I.V.: O alta eroare…
S.O.: Mi-a dat aceasta declaratie dupa doua-trei zile, nu mi-a dat-o imediat. A semnat-o partea vatamata, dupa care mi-a inaintat dosarul. Intr-adevar, toate sint semnate, mai putin aceasta declaratie…
R.M.: Care declaratie?
I.V.: Dar nu e voie, dupa doua-trei zile! Este voie atunci, in sala de judecata. Este o aberatie ce spune. Se acuza singur. Dar nu aveti voie decit in sala de sedinta. Va acuzati singur.
S.O.: Nu in sala de sedinta. S-a judecat in Camera de Consiliu.
I.V.: Sinteti penibil, dl presedinte! Nu ne spuneti decit ca au fost omisiuni dupa omisiuni. Atit!
R.M.: Unde nu a fost semnatura, pe care declaratie?
I.V.: Exact pe cea a d-lui prefect, parte vatamata. Dinsul spune ca i s-a adus dupa trei zile, dar in sala de judecata este obligat sa semneze dl prefect, si nu dupa trei zile. Dinsul a spus.
R.M.: E adevarat ca e obligat acolo in sala? Poate sa vina dupa doua-trei zile?
S.O.: Lucrarile facute in dosar s-au dat dupa doua zile. In 48 de ore, toate asteptau la semnat…
R.M.: Inainte ati spus dupa doua-trei zile. Acum spuneti 48 de ore?
S.O.: Retin perfect: 48 de ore.
Red. Ziua: Chiar e o provocare. Citi oameni a condamnat la inchisoare dl Oancea si cite omisiuni au existat in acele dosare?
La telefon Marin Diaconescu – prefect de Olt
R.M.: Dl prefect, cum e pina la urma? 100 de milioane, un miliard, 600 de milioane, nu mai inteleg nimic!
M.D.: Va multumesc ca mi-ati dat posibilitatea sa imi exprim punctul de vedere. In acelasi timp as avea o mica observatie. Se pare ca s-a pornit din start, in cadrul acestei emisiuni, cu un verdict pe care dvs. il dati fara sa acceptati parerile celor care sint implicati.
R.M.: Aici gresiti, pentru ca parerile dvs. sint exprimate in direct, chiar la aceasta emisiune. Daca nu admiteam parerile celorlalti, pur si simplu trinteam receptoarele si nu erati in direct cu noi.
M.D.: Problema care se pune aici nu este ca a fost calomniat si a fost insultat un om care poate vrea sa lucreze corect si sa respecte legea si se straduieste sa aplice in practica tot ce e bun pentru oameni. Nu asta e problema. Problema este ca este amenda prea mare. O sa pun o intrebare. Daca eu ceream un leu si cistigam acest proces, vibra ceva in dl ziarist ca a pierdut un proces un om care a vrut si vrea sa fie corect? Inseamna ca am gresit eu cind am avut pretentii.
R.M.: Colegul meu de la Ziua a sintetizat cel mai bine. Noi discutam aici, in principal, de faptul ca ziaristul a fost condamnat. I s-a cerut ziaristului un leu si el este obligat sa plateasca sase lei. Daca vreti, poate este foarte dur termenul, nu stiu daca este foarte corect, este o eroare. Sint mai multe omisiuni care au stirnit multe semne de intrebare. Nu ca amenda este mare.
M.D.: Imi pare bine ca se face zid in fata d-lui Balasescu, dar v-as intreba: In fata mea cine face zid impotriva unor articole care ma denigreaza, ma calomniaza si ma insulta?
I.V.: Dl presedinte Oancea face zid in fata dvs.
M.D.: Daca cineva face zid si in fata mea, atunci putem discuta corect. Vreau sa spun ca am cerut in plingerea initiala, pentru ca dvs. ati scos din context tocmai cazurile mai semnificative si daca aveti articolele in fata va veti da seama ca ati omis foarte multe lucruri pentru care am facut aceasta plingere. Nu ca imi spuneati ca as fi depasit de situatie. Poate ca sint depasit, dar credeti ca e cineva in lumea asta care este deasupra tuturor situatiilor. Uitati-va bine la articole. Eu imi impusc singur vinatul, deci nu am nevoie. In ce alta situatie eram sa nu nimeresc usa prefecturii? Si noroc cu gardienii…
R.M.: Noi incercam sa vorbim de o anume eroare in cazul de fata. Dvs. in fata judecatorului ati cerut o suma.
M.D.: Dati-mi voie sa va spun eu sumele.
R.M.: Respectivul ziarist a fost condamnat la 600 de milioane fata de 100 de milioane cerute.
M.D. In plingerea initiala am cerut 100 de milioane de la ziarist si un miliard de la publicatie. Este treaba mea cum rezolvam problema cu publicatia, dar declaratia pe care am dat-o, cind m-am prezentat la instanta, pentru ca m-am prezentat o singura data, apoi mi-am angajat un avocat care m-a reprezentat in continuare. Atunci am spus ca imi mentin pretentiile din plingerea initiala, care insemnau automat 100 de milioane plus un miliard.
Red. Ziua: Plingerea initiala, unde ati indreptat-o dvs.? Pentru ca acea plingere initiala este nula. Dvs. nu v-ati adresat instantei, v-ati adresat Parchetului. Cui ati adresat dvs. aceasta plingere initiala? Daca instantei, exista posibilitatea ca dvs. sa fi considerat ulterior ca demnitatea dvs. nu valoreaza sau nu e echivalent cu un miliard si ca, de fapt, dreptatii dvs. nu i s-au adus prejudicii decit de 100 de milioane. Interesant este de precizat din partea dvs. ce s-a consemnat, ce ati semnat dvs. in momentul in care v-ati constituit parte civila. S-a consemnat acolo: „Ma constitui parte civila cu suma de 100 de milioane“ si dvs. ati semnat, ati impartasit acea declaratie. Este drept?
M.D.: Nu este drept ce s-a consemnat.
Red. Ziua: Dvs. ati semnat, ati consimtit acea declaratie pe care ati dat-o in instanta. Este adevarat?
M.D.: Acum intrati in jocul acela de omisiuni.
Red. Ziua: Lasati jocul. Dvs. ati semnat, ati iscalit. Este adevarat ca ati iscalit dvs., dupa ce, banuiesc, ca ati citit-o.
M.D.: Nu, nu am citit declaratia pentru ca nu o citeste mai nimeni.
Red. Ziua: Nu exista asa ceva. V-as invita sa mergem impreuna intr-o instanta, de exemplu la Curtea Suprema de Justitie. Acolo justitia te obliga ca la sfirsitul unei declaratii sa o citesti. Nu iti permite sa parasesti sala pina nu o citesti.
M.D.: Da, mi se pare corect.
R.M.: A si spus: „Bineinteles ca e si vina mea ca am semnat fara sa mai citesc“.
M.D.: Trebuia sa merg la instanta sa nu dea 600 de milioane, sa dea numai 100 de milioane.
R.M.: D-le prefect, dvs. ati semnat o hirtie prin care cereati 100 de milioane si instanta spune: „Nu, d-le, da-mi 600 de milioane de lei“. Asta e problema pe care o discutam.
