2 februarie. Zi importanta, ce ar trebui insemnata cu rosu in calendar. Ziua in care un milion de dolari va fi cistigat de un singur om. Isteria se apropie de finalul mult asteptat si mult pregatit de posturi de televiziune, radio si ziare. Cu doar doua zile inainte de aflarea marelui cistigator, agentiile loto cu functionari cu tot nu mai pot face fata valului de cumparatori de bilete. Si, ca orice muritor care viseaza la un miracol care sa-i indulceasca destinul, ma duc si eu sa-mi incerc norocul. N-am mai jucat in viata mea la loto, dar prea mare-i provocarea de data asta. Un milion! De dolari! Ziarista cu un milion de dolari in cont!
Norocul se citeste in manual
Intru in prima agentie care-mi iese in cale. Douazeci de persoane se inghesuie si se calca in picioare intre masa pe care se completeaza hirtiile si ghiseul functionarei. Iau un bilet din teanc si intreb ce trebuie sa fac.
„Il completezi cu pixul, sase numere la fiecare varianta. Ce numere vreti, bine ar fi sa fie norocoase“, ma informeaza amabil un domn care studia cu sirg un fel de manual. Ma lamureste: „Eu iau din carte combinatiile. Sint deja facute si- zic eu – cu cap. Ultima data a mers: am avut patru numere, am luat 100 de dolari. Cartea e carte, am incredere“, mai spune barbatul, copiind pe bilet o combinatie, dupa care se prezinta: Daniel Badea, 28 de ani, sofer.
Linga el, putin cam strimtorat intre coltul mesei si geam, un barbat scotea dintr-un castron jetoane. „La noroc, ce-mi cade in mina. Citeodata, se intimpla sa nu-mi placa numarul. Asa ca mai trag o data“, se destainuie Constantin Marcu, de 50 de ani, intre doua trageri la castron.
„Eu mai luai azi zece bilete. Dar daca tot ajunsei aici, zisei sa nu trec pe linga noroc. Cum le completez? E, am eu numerele mele norocoase, le mai pun si pe ale nevestei si fac niste combinatii trasnet!“, se lauda Lion M., de 39 de ani.
20.30 – ultima strigare a milionului
Imi fac loc pe un coltisor de masa. In spate, o doamna superaranjata, tinindu-si sotul de brat, discuta aprins: „Zilele de nastere ale copiilor. Neaparat! Si ziua in care m-ai cerut, ti-aduci aminte, 28? Restul le combinam…“ Citiva centimetri mai in spate, un pustan framinta intre degete cureaua de la geanta : „O sa pun zilele in care am avut teze. N-am ramas corigent la nici o materie. Asta noroc! Poate merge si de data asta…“
Ajung in cele din urma la ghiseu. Doamna de dupa tejghea nu mai pridideste cu numaratul banilor si cu batutul in casa. Incerc sa fac conversatie, poate-mi vinde vreun pont.
„De luni incoace este o nebunie“, imi raspunde posesoarea ecusonului, Ilinca Marina. „Nici nu deschideam bine usile dimineata, ca zeci de oameni navaleau sa cumpere bilete. De miine (azi- n.r.) avem program prelungit: 6.30-20.30… Pina acum nu mi-am luat bilete. Miza e prea mare, mi-e greu sa ma hotarasc. Astept sa gasesc cea mai buna combinatie“, imi spune doamna, in timp ce imi inapoiaza restul.
Plec. Ramin citeva clipe in prag, nehotarita. Daca numerele mele nu sint bune? E-adevarat, cindva au fost norocoase, dar ce siguranta am eu ca va fi la fel si de data aceasta? Daca ma duc la vrajitoare? Mai am timp. Sau poate fac cu tata niste calcule, se pricepe mai bine. Sa mai iau un bilet?
