Il cheama Marian Belu si are 36 de ani. Pina acum trei ani, parcursul vietii i-a fost cit se poate de normal: a terminat o scoala, si-a intemeiat o familie, a deschis si o afacere din care traia. La 33 de ani insa, destinul i s-a schimbat brusc. Nu din cauza preocuparilor pentru ezoterism si a interesului pentru religie, ocultism si paranormal, ci datorita „luminii“, care i s-a revelat inainte de eclipsa si care i-a aratat drumul de urmat. I s-a dat o „cheie“, pe care sa o foloseasca la interpretarea Bibliei, iar sensul celor citite l-a bulversat. Atit de tare incit a riscat sa fie considerat nebun, numai din nevoia de a lua legatura cu cei care l-ar putea intelege si ajuta. Dupa spusele sale, imbinarea dintre stiinta si religie l-a dus la descoperiri uluitoare care, uneori, il infricoseaza si pe el.
„Noi nu sintem de fapt in anul 2003, ci in 1999, anul Apocalipsei; si asta deoarece baza matematica de interpretare a Bibliei difera si, astfel, anul 2002 devine anul zero si apoi incepe numaratoarea inversa, intr-o baza diferita. Anul acesta va izbucni razboiul, care va fi un razboi intre credinte. (…) Si teoria relativitatii este, de fapt, falsa! E= m x c la patrat inseamna, de fapt, c la a patra si pot sa explic asta. E inseamna Ehova, care este egal cu m (Mesia) ori c (Cristos), venit de patru ori: o data ca Adam, a doua oara la anul zero, cind a intors timpul, pentru ca, de fapt, semnul inmultirii este clepsidra, timpul, a treia oara vine acum, iar a patra oara va veni sa isi ia biserica“, povesteste el cu seriozitate. Crede cu tarie in ceea ce spune si isi sustine fiecare afirmatie cu demonstratii matematice, explicatii alambicate si citate din Cartea Sfinta. Vorbeste din Cabala, spune ca a facut traduceri din ebraica si ca citeste foarte mult „pentru ca nu poti sa judeci lucrurile daca nu ai termen de comparatie, daca nu combini ideile“.
Toate astea pe baza numerologiei; baza stiintifica de la care a elaborat o viziune noua asupra lumii. Nu se crede profet, nici nu tine mortis sa intemeieze vreo secta, iar celor care l-au banuit ca si-a pierdut mintile nu le poate spune decit ca s-a cautat pe la doctori, dar acestia nu i-au gasit nici o afectiune mentala. „Am familia linga mine si prieteni care ma inteleg si cu care discut, dar afirmatia fara demonstratie e nula. Toti imi spun: cauta pe cineva destept care sa te inteleaga si sa te ajute!“ Spune ca e credincios, dar ca vede bisericile ca fiind „adunari de oameni credinciosi si nu lacase, cladiri“.
„Pina in ’94 am avut patru circiumi, atelier de croitorie-marochinarie, eram un om cu stare. Am lasat totul. De cind am avut revelatia, a trebuit sa ma mut la Almaj, la parintii mei, ca sa am linistea sufleteasca. Numai ca nu am cum sa termin singur toata munca asta si ma tem ca nu o sa-mi ajunga o viata de om ca sa duc totul pina la capat. Tot ce vreau este ca aceia care sint in masura sa ma ajute sa afle de mine.
Exista oameni cu care comunic telepatic; i-am chemat si ei au venit. Dar important este sa gasesc oamenii cu care sa-mi duc la capat cercetarile. Nu pot sa vorbesc despre mesajele pe care le-am primit dupa decriptarea Bibliei, sint lucruri care nu trebuie stiute, dar ele trebuie transmise la cele sapte biserici din toata lumea. Peste doi ani, la noi, aici, va incepe construirea unei biserici unde se vor regasi toate credintele, pentru ca toate merg in corabii separate, dar se indreapta spre acelasi tarim“.
Conceptia lui Marian Belu despre femei si barbati, totul pornind de la Adam si Eva, este revolutionara: „Noi (barbatii) sintem de fapt femeile! Voi ar trebui sa conduceti lumea! Raul este in noi, barbatii, pentru ca Adam a muscat din mar. Iar in Biblie scrie clar: Adam a nascut, deci e femeie! Asta este problema, oamenii nu au stiut sa se aplece asupra cuvintelor, sa le vada sensul“.
Bintuit de idei, haituit de aparitia „luminii“, aflat in pericol de a se considera singur „nebun“ din lipsa cuiva care sa ii confirme spusele, barbatul exclama: „Am ajuns sa imi fie teama de mine!“ Mai ales ca el spune ca, daca nu isi va duce misiunea pina la capat, va fi „pedepsit“ prin pierderea credintei, „iar un om fara credinta este un om mort; nu trecut in nefiinta, ci mort sufleteste, fara posibilitatea de reciclare a vietii spre perfectiune“.
In concluzie, tot ceea ce incearca Marian Belu este sa impleteasca religia cu stiinta pentru ca „aici s-a poticnit omenirea: unii au eliminat religia, altii, stiinta si prea putini au inteles ca ele trebuie combinate“.
