21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalRuda cu tot cimitirul!

Ruda cu tot cimitirul!

Sunase ceasul de cinci in prima zi de Craciun. Cocoana, cum ii spunea lumea-n ris, se dete jos din pat si, tirindu-si picioarele tepene de la reumatism, dete sa aprinda focul sub plita pe care de cu seara pusese oala cu sarmale. Ii trebuia citiva taciuni pentru oala cu care avea de gind sa plece la tamiiat. Luminarile si tamiia le pusese bine, din Ajun, sa le aiba la-ndemina, sa nu orbecaie dupa cautindu-le.

Afara crapau lemnele de ger, iar drumul dupa sat, catre cimitir, se transformase intr-o imensa oglinda in care luna arunca tot felul de umbre. Cocoana sufla in taciunii ramasi de seara si atita focul.

„Macar astazi sa ajung la cimitir. Cind traia mama, imi zicea ca pe lumea ailalta mortii asteapta in ziua de Craciun lumina de la luminari si caldura de la taciunii pe care fiecare femeie ii pune la crucea mortului. Dac-o fi ceva si eu nu ma duc la cimitir, mortii mei o sa stea in frig si in intuneric. Mai bine ma tirasc cum oi putea, o data-n an trebuie sa pot!“, gindea femeia scormonind in jar dupa carbunii de pus in oala de tamiiat.

Dupa ce-si puse si broboada pe cap, lua un arac in mina pe post de baston si o lua pe margine catre cimitir. Incet, incet pina la ziua, Cucoana trebuia sa ajunga unde-si pusese-n gind.

In urma, oala lasa o dira de fum de la taciunii peste care femeia presara din cind in cind tamiie. Cum ajunse in gerul de afara incepura toate oasele s-o doara.

„Lasa ca nu mor eu din asta. Ma duc ca sint ruda aproape cu tot cimitirul. Daca la astia vii le duce lumea pomana, la ai care nu mai sint, macar lumina si caldura sa le dau.“

Inaintea ei, o alta dira de fum aducea mirosul de tamiie pina la ea. Aia cu dira de dinaintea ei se sculase mai devreme si avea picioarele bune ca din ce in ce dira se ducea mai repede catre cimitir, iar ea parca mergea-ndarat. Cind vazu luminarile aprinse in cimitir, stiu ca nu mai e mult. Se opri, se razima-n arac sa se odihneasca si cind se uita-n oala vazu ca se stinsesera taciunii.

„O sa iau citiva taciuni de la poarta cimitirului unde lumea lasa intotdeauna foc si luminari pentru mortii care nu si-au gasit odihna in cimitir.“

Cucoana ajunse la mortii ei pe care-i tamiie, le aprinse luminarile in causul palmelor ei inghetate si rasufla usurata.

„Acu’ sa vad cum o sa ma intorc acasa. De n-ar incepe lumea sa-mparta colaceii pina nu-i aranjez si eu pe ai mei.“

De la cimitir catre casa, femeile se gaseau cu rudele si vecinele si se intorceau cite doua, trei. Cu ea nu venea nimeni, ca mergea prea incet prin zapada de linga drum, pe care-l matura cu pulpana paltonului primit de pomana. Nu stia daca se mai inmuiase gerul sau ii era ei cald pentru ca facuse ce trebuia: in ziua de Craciun fusese intii la rudele din cimitir.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS