Toti il stiu de Florea a lu’ Cucu si este in permanenta urmarit de „francezi“ prin intermediul unui aparat sofisticat, extraterestru. A devenit „vedeta“ in Caraula, cind si-a luat porcii sa stea cu el in casa. Dupa ce animalele au darimat si incendiat casa sefului de la Interpol, Florea s-a hotarit sa le vinda. Cei patru godaci i-au adus lui Florea suma de 50 de milioane de lei. Numai ca „francezii“ i-au furat lui Florea, zis si Paunescu, 33 de milioane din cistig. Asa se face ca fostul coleg de camera al porcilor a ramas doar cu un carnet de cec pe care este inscrisa suma de 15 milioane. De la vizita farfuriei zburatoare a francezilor, Florea n-a mai pus piine in gura. Pentru ca a ramas si fara bani, si fara tigla de pe casa.
Aceasta este, pe scurt, povestea alambicata a celui mai mare iubitor de animale din Caraula. Il cheama Florea Capac si nimeni nu stie cu exactitate ce eveniment i-a declansat „transformarea“. Pe vremuri a fost casatorit si, undeva in lume, are si un copil. Viata linistita de familist n-a fost insa inventata pentru el, fiindca intr-o zi, fara nici o explicatie, consoarta si-a luat plodul si-a plecat. Vecinii zic ca acesta ar fi fost si momentul in care electricianul Florea Capac a disparut de pe fata pamintului, si in locul lui a aparut un personaj pe care lumea il ocoleste, mai putin vreo femeie slaba de inger care l-ar intreba cu draga inima de vorba, daca Florea macar ar privi inspre ea.
Intrigi de balamuc
Intr-o curte imprejmuita cu un gard ce sta sa cada in orice moment, se afla o casa dinspre care vine un miros greu, de resturi animale. Chirpici, balegar si mult curaj, acesta este proiectul dupa care Florea a lu’ Cucu si-a ridicat un acoperis deasupra capului, pentru el si cele patru animale care l-au „tradat“. Rupta dintr-un film de science-fiction sau dintr-o fisa a unui doctor de balamuc, povestea pe care personajul principal nu se sfieste s-o povesteasca are intrigile mult mai incurcate decit ale oricarei telenovele de mare succes.
Fara sa astepte musafiri, pe undeva, dupa un cotet, Florea Capac isi gasise ceva de lucru. Foarte ocupat, omul isi face totusi timp sa stea de vorba cu noi. „Ce ma bucur ca ati venit! Nu ma asteptam. Uite, acuma ma lupt contra sobolanilor. Ca nu stiu ce sa ma mai fac. Cred ca iar ma ataca francezii, ca nu le mai dau de cap! E cineva care se joaca cu mine in scris si in cuvinte! Da’ asta e…“ Nebarbierit de o vesnicie, cu parul si barba naclaite de mizerie, Florea trage cu foc dintr-o tigara. Miinile pe care se uscase un strat gros de chirpici, ii tradau emotia de a fi din nou inconjurat de oameni.
Sediul Interpol
Ca orice „vedeta“ aflata in centrul atentiei, Florea, foarte comunicativ, isi incepe monologul cu iz puternic de polologhie: „Am avut patru porci. La un moment dat i-am luat cu mine in casa pentru ca erau speriati de straini si farimau cotetele. Dupa un timp, mi-au farimat si casa, ca au rimat si-au luat o camera cu temelie cu tot! Pacat de casa! Aceasta casa e a tatalui meu. In ’44 el a fost in Franta si dupa aia a venit cu acest aparat care ma urmareste pe mine si are zgiriat pe el ION. Este sediul sefului de la Interpol, adica a lu’ taica-miu! Din cauza asta eu am fost toata viata suspect, si de politie, si de doctor! Tata a murit in ’71 in refuz de hrana, asa am inteles, fiindca nu mai avea pentru ce sa traiasca!“
O simpla operatiune economica!
„Porcii i-am vindut ca m-au tradat! Eu i-am luat in casa, i-am adapostit si ei ce-au facut! A fost o simpla operatiune economica de vinzare-cumparare! Am vindut 1.300 de kilograme de carne cu 50 de milioane. Dar am fost furat! Numai francezii mi-au luat 33 de milioane, ca vecinii nu aveau cum… Mai am 15 milioane pe o fila de cec autentica. Numai ca, de cind am vindut porcii, eu nu mai maninc piine, fiindca nu mai am bani. Am un milion pe luna la dispozitie! Asa ca maninc boabe de porumb. Sint mai ieftine! Acum mai trebuie sa repar si casa. Incendiul l-au cauzat tot porcii. C-am vrut sa le fie cald. Am impinzit zidurile cu rezistente ca sa fie cald!“
Electrician de gradul IV
Florea isi mai aminteste de vremurile in care era considerat un adevarat profesionist. Cu o oarecare mindrie dar si cu amaraciune in glas, Capac se asaza pe o buturuga si lasa firul amintirilor sa curga, dar nu prea mult, fiindca subiectul casniciei sale esuate ne sterge de pe lista sa de „apropiati“ : „In ’69 aveam categoria a patra ca electrician. Dar m-au trimis de la TMIB la unspe’ instalatii la Mangalia, pentru remedieri la niste blocuri. In perioada ’84-’85 puteam sa ma mindresc ca electrician categoria a treia lasat la vatra si cu un liceu! Casatorit? Nu mai am nici o sansa sa ramin casatorit pentru ca birfa continua… Da’, nu-i nimic!“
„Francezii“ si OZN-ul
Inainte sa plecam, Florea a lu’ Cucu s-a indurat de noi si ne-a potolit curiozitatea referitoare la dusmanii sai, francezii: „Au venit cu ceva farfurie zburatoare, de nu i-a vazut nimeni! Mi-au furat banii, au furat tot, si tigla de pe casa mi-au luat-o! Ca erau doua rinduri de tigla si acuma nu mai e nimic! Tot francezii astia au luat-o, ca vecinii n-aveau cum! Nimeni n-a vazut nimic! Acuma mi-au falsificat actele, m-au dezmostenit. Nici nu mai exist. Mai am doar sapte iepuri, pe care ii hranesc cu iarba. Si capra! Acuma a plecat si asta! I-a venit de mirlit, asa ca i-am deschis poarta sa plece. Curva dracu’!“
La cei 53 de ani ai sai, Florea Capac se intoarce la origini. Stilul de viata si aspectul fizic preistoric inca ii mai ingrozesc pe consatenii sai. Rupt de realitatea imediata, traieste intr-o poveste scrisa chiar de el, cu putin ajutor din partea celor care de-a lungul vietii l-au ranit.
