Ovidiu Ghidirmic, la ceas aniversar

Nascut la 27 august 1942 in satul Grecesti, comuna Valea Stanciului, judetul Dolj. Studii: Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii Bucuresti (1965). Doctor in filologie. Profesor universitar la Facultatea de Litere si Istorie din Craiova. Premiul Filialei din Craiova a Uniunii Scriitorilor din Romania pentru volumul Poeti neoromantici (1985); Premiul Filialei din Craiova a Uniunii Scriitorilor din Romania pentru volumul Mostenirea prozei eminesciene (1996).

Bibliografie selectiva: Camil Petrescu sau patosul luciditatii (Ed. Scrisul Romanesc, 1975), Zaharia Stancu sau interogatia nesfirsita (Ed. Scrisul Romanesc, 1977), Proza romaneasca si vocatia originalitatii (Ed. Scrisul Romanesc, 1988), Hermeneutica literara romaneasca (Ed. Scrisul Romanesc, 1994), Mostenirea prozei eminesciene (Ed. Scrisul Romanesc, 1996), Capodopere ale literaturii romane (Ed. Didactica Nova, 1997), Prelegeri despre proza fantastica romaneasca (1997).

Referinte critice: Ion Balu, Fanus Bailesteanu, Mircea Iorgulescu, Mihai Ungheanu, Teodor Virgolici, Paul Cornea, Florin Mihailescu, Eugen Negrici, Adrian Paunescu, Antoaneta Tanasescu, Marin Besteliu, Hristu Candroveanu, Barbu Cioculescu, C.M. Popa, Constantin Cublesan, Tudor Nedelcea, Florea Firan, Serafim Duicu etc.

Aceasta este, pe scurt, cartea de vizita a unuia dintre cei mai importanti critici literari romani contemporani, OVIDIU GHIDIRMIC, calinescian prin formatie si program, care are curajul sa afirme: „Starea criticii noastre actuale este sub orice critica. Daca exista o criza a culturii romanesti, in momentul de fata, aceasta este, inainte de toate, criza spiritului critic, ce se afla, de mai multi ani, in agonie. Critica este constiinta literaturii. Or, daca tocmai aceasta constiinta a literaturii este tulbure si incetosata, cum mai poate fi literatura?“

„La multi ani!“, dom’ Profesor, si multa sanatate!