21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalPolitica in oglinzi paralele

Politica in oglinzi paralele

Daca vrem sa intelegem cu adevarat cum sintem priviti la Bruxelles, atunci cele doua mesaje transmise simultan luni tarii noastre au valoarea unui exemplu. Primul mesaj i-a apartinut unui politician profesionist, dl. Gunter Verheugen, comisarul european pentru extindere, rostit cu prilejul reuniunii Comitetului parlamentar mixt UE – Romania. Al doilea este capitolul dedicat tarii noastre in cadrul raportului asupra dezvoltarii stabilitatii in sectoarele macroeconomic si financiar la nivelul tarilor candidate, document elaborat de Directia generala pentru probleme economice si financiare.

Verheugen, facind o analiza a realizarilor celor 15 luni de activitate a guvernului Nastase, a spus ca s-au inregistrat „progrese importante si impresionante, guvernul realizind ceea ce a promis… mult mai mult decit au crezut unii observatori internationali ca va fi posibil“. Sigur ca mai exista probleme, dar acum UE „poate sa aiba increderea ca guvernul roman realizeaza reformele la care s-a angajat in ultimele 15 luni Romania, aratind ca este credibila in cererea sa de aderare la UE“.

Interesanta perspectiva deoarece, in linii mari, aceasta pare sa fie viziunea politica in care va fi abordata viitoarea analiza a Comisiei Europene, mai ales ca Verheugen a tinut sa detalieze, capitol cu capitol, plusurile si minusurile Romaniei pe calea aderarii europene.

In ceea ce priveste criteriile politice, asa cum era de asteptat, aprecierile sint pozitive: „sistemul parlamentar incepe sa functioneze mai bine, cu mai multa eficienta, s-a ameliorat si colaborarea dintre diferitele ministere“, un exemplu special fiind eforturile pentru rezolvarea problemelor legate de sectorul copiilor, aici „reformele incepind sa dea roade“. A mai fost citata Strategia nationala pentru comunitatea roma, depenalizarea homosexualitatii, precum si extinderea drepturilor acordate minoritatilor nationale. La capitolul „probleme inca de rezolvat“ au fost incluse urmatoarele: asigurarea independentei institutiilor publice, a justitiei si Curtii de Conturi, coruptia „care ramine o problema foarte serioasa, nefiind inca posibila o reducere reala a acestui fenomen“. Verheugen s-a referit si la gradul redus „probabilitate“ care caracterizeaza spatiul legislativ romaneasc, „deoarece se intimpla ca, intr-o singura saptamina, o lege sa fie votata apoi retrasa, un lucru rau pentru ceea ce inseamna obligatia unei responsabilitati in democratie, nefiind bine nici pentru climatul general“.

In ceea ce priveste sectorul economic, noile informatii venite din Romania in urma vizitei delegatiei FMI „sint excelente“, iar indicatorii economici vin sa sublinieze ca exista o crestere economica de 3,5%, o inflatie sub 30% si o scadere a somajului. „Este o dovada a modului in care o politica economica poate ameliora conditiile de viata ale populatiei din Romania“, a afirmat comisarul european Gunter Verheugen, care insa noteaza si faptul ca „exista sectoare ale reformei structurale in care Romania se afla in intirziere fata de alte tari candidate“: nu exista o economie de piata functionala, ritmul privatizarii este prea lent si mai exista inca un nivel important al inflatiei, nivelul arieratelor unor intreprinderi reprezinta inca o problema, aceasta in contextul in care sectorul administratiei publice prezinta inca numeroase si importante disfunctionalitati. In acest sens, Verheugen a spus ca insista pe linga Guvernul Romaniei „sa faca din reforma structurala a administratiei una dintre prioritatile sale principale… caci fara modernizarea administratiei publice, aderarea nu va putea fi realizata“.

Aceasta este viziunea politicianului. Destul de dulce si suava. Asa si trebuia deoarece nu era vorba decit despre un discurs intr-un comitet parlamentar mixt cu o tara candidata care face multe eforturi si care trebuie incurajata.

Urmeaza cealalta viziune, a economistilor, de data asta inclusa intr-un document oficial al Comisiei Europene, preluat deja spre analiza de catre gupele specializate ale marilor banci din intreaga lume.

„Principalele probleme legate de stabilitatea financiara si macroeconomica a Romaniei se datoreaza progreselor limitate pe calea stabilirii unei economii de piata functionale“ – se afirma sec in preambulul capitolului despre tara noastra.

„Cu toata perspectiva actuala ascendenta, sansele de crestere economica a Romaniei ramin nesigure. In ultimul deceniu, cresterea economica sanatoasa a fost ceva pe care nu ne-am putut bizui… Conditii initiale adverse si un demers ezitant si repetat de a initia reformele au dus la dezechilibre macroeconomice majore care au necesitat corecturi brutale (…), mai ales in raport cu competitivitatea productiei pentru export. Cu toate acestea, ramin riscuri serioase. In afara primejdiei unui recul pe pietele de export ale Romaniei sau a inrautatirii accesului la pietele internationale de capital, procesul de recuperare ar putea fi impiedicat de slabiciunea structurala a economiei nationale. Nivelul inalt al inflatiei, cresterea arieratelor intreprinderilor si cresterea puternica a deficitului curent in 2001 ar putea fi primele indicatii asupra unui raspuns inadecvat la cresterea cererii pe plan intern“.

Raportul avertizeaza asupra posibilitatilor de crestere pe termen scurt a ratei somajului din cauza continuarii procesului de restructurare, aceasta in conditiile in care „se constata o subutilizare a resurselor de pe piata muncii… asa cum o arata gradul inalt de somaj in ineficientul sector agricol (42,8% in anul 2000). In aceste conditii, un val masiv de pensionari inainte de termen ar constitui o solutie proasta, avindu-se in vedere starea financiara proasta a sistemului de pensii“.

Se remarca o scadere a ratei medii de inflatie, de la 45,7% in 2000, la 34,5% in 2001, iar o atitudine antiinflationista si mai puternica nu este de dorit acum „din cauza nevoii de continuare a ajustarii preturilor, controlului limitat asupra cresterii salariilor, deteriorarii existente in balanta de plati si a persistentei fragilitatii financiare in sectoarele industrial si bancar“.

Deficitul financiar curent reprezinta o problema extrem de serioasa in conditiile in care „s-a marit in mod alarmant in 2001“: dupa ce s-a stabilizat la 1,5 miliarde de euro in 2000 (adica 3,7% din PNB), in 2001 s-a ridicat la 2,6 miliarde de euro (5,9% din PNB).

„Perspectivele financiare externe s-au imbunatatit“, se precizeaza in raport, notindu-se si faptul ca, „in 2001, toate cele trei mari agentii de rating au imbunatatit calificativele lor asupra datoriei externe a Romaniei“, dar ca este loc de mult mai bine, mai ales prin imbunatatirea capacitatii de absorbtie a fondurilor comunitare (ce reprezinta pina la 3% din PNB-ul Romaniei). Dar nu e loc de automultumire deoarece, „avindu-se in vedere performanta economica din trecut a Romaniei, sentimentele investitorilor se pot schimba rapid si atit de greu cistigatele realizari se pot pierde daca guvernul este vazut ca repeta greselile politice din trecut“.

In ceea ce priveste problema „stabilitatii sectorului financiar“, se noteaza cu satisfactie procesul de privatizare a unor mari banci, precum si intentia de continuare a acestuia cu BCR. „Dar, cu toate ca recentele decizii politice au asezat sistemul bancar pe o baza mult mai sanatoasa, el nu poate oferi o intermediere efectiva intre depunatori si investitori. Starea subdezvoltata a sistemului bancar romanesc este un rezultat direct al mersului lent al reformei economice, institutionale si legislative. Nivelurile inalte ale inflatiei si perioadele de dobinzi reale negative la sumele depuse au descurajat economiile in moneda nationala, in timp ce perspectivele slabe de crestere economica si ratele inalte si variabile la imprumuturi au stopat cererea de credite bancare“.

Speranta este ca in 2001 „a reinceput cresterea cresterii pozitive reale anuale atit la depozitele bancare, cit si o reluare a creditelor acordate sectorului nonguvernamental“.

Aparent, cele doua mesaje sint contradictorii. Departe sa fie asa. Ele sint abordari diferite ale aceleiasi realitati, dovedind inca o data ca au specialisti extrem de competenti si dorind sa transmita un mesaj de urgenta. Incurajind eforturile evidente, oficialii de la Bruxelles transmit mesajul de a se grabi la maximum ritmul reformelor pentru ca Romania sa poata ramine in calendarul propus si sa nu se indeparteze dramatic de grupul tarilor care, din 2004, vor fi membre UE. Cu cit reformele vor fi facute mai repede – s-ar putea citi in subsolul mesajului – cu atit mai repede vom putea deschide toate capitolele de negocieri si vom putea spera la inchiderea provizorie a altora, a cit mai multe. Astfel incit Romania sa nu fie pusa in perspectiva de a negocia (sau renegocia) nu cu 15, ci cu 25 de tari…

P.S. Fara comentarii, o remarca din finalul preambulului capitolului „Romania“ al Raportului Comisiei Europene: „Acest raport a fost elaborat atit pe baza informatiilor oferite de autoritati, cit si a documentelor pregatite de FMI si de Banca Mondiala. Cu toate acestea, spre deosebire de cele mai multe dintre tarile candidate, Romania nu a participat inca la programul de analiza a sectorului financiar efectuat impreuna cu FMI si Banca Mondiala. Drept urmare, analiza privind stabilitatea sectorului financiar se bazeaza pe un set relativ mic de informatii…

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS