Desantul bulgaro-american a pus stapinire pe Aeroportul Uzundjovo
Conflictul dintre statele fictive Preslavia si Asparia este in toi. Participantii la aplicatie, militari activi din Bulgaria, SUA, Romania, Franta, Moldova, Austria, Suedia si de alte nationalitati, trebuie sa stavileasca actiunile unor grupari si sa asigure conditii pentru evacuarea ranitilor. In primul desant au sarit din doua avioane C-130 Hercules 36 de militari bulgari, 11 infanteristi de marina americani, 12 parasutisti din subunitatile secrete ale Fortelor Militare Aeriene ale SUA, 10 romani si 30 de francezi.
Avioanele fortelor multinationale au asigurat un coridor aerian deasupra teritoriului convenit – Aeroportul Uzundjovo. La curatarea spatiului aerian au participat si avioane A-10 ale SUA. Pentru aplicatie au ramas, in total, 80 de americani. Restul de 300 din contingentul american au fost intorsi, in secret, la bazele lor dupa atacurile teroriste.
Cerul de deasupra aeroportului militar Uzundjovo s-a inverzit de desantul bulgaro-american. Citeva zeci de ofiteri, sergenti si soldati bulgari ai Fortelor pentru Operatii Speciale si comandouri americane ale Infanteriei Marine si de la Subunitatile Speciale ale Fortelor de Aviatie Militare au sarit din avionul C-130 Hercules, de la inaltimea de 300 m. Viteza vintul in zona actiunilor de lupta a fost de 12-13 metri pe secunda, in conditiile in care desantul este aprobat in cadrul aplicatiei la 7m/s.
Dar hotarirea a fost luata – pentru bulgari si americani nu mai era cale de intors. Condusi de capitan Ignat Petrov si comandantii de grupe locotenent major Roman Hristov si locotenentii Dimitar Gheorghiev si Milan Lesichkov, cei din desant au aterizat cu succes, s-au eliberat repede de parasute si s-au indreptat spre punctul de intilnire. La a doua ridicare in aer a lui C-130 Hercules a sarit un desant american condus de maiorul Scott Fozdal.
Cu fetele vopsite, cu arme automate care varsau foc, soldatii bulgari si americani au atacat extremele de est si de vest ale aeroportului. Impotriva lor au rasunat automatele grupului condus de locotenent-colonel Vasil Popov. Acestia n-aveau intentia sa se predea si s-au baricadat in turn si in hangar. Dupa un scurt si inversunat schimb de focuri, gruparea ostila a fost infrinta. Cu eforturi comune a fost creata o baza operativa inaintata pentru evacuarea ranitilor spre spitalul olandez de campanie. Acest spital este instalat pe Aeroportul Krumovo, linga Plovdiv, si poate sa primeasca 200 de pacienti in 24 de ore. Personalul lui este format din 50 de persoane.
Elicoptere bulgaresti, slovace, austriece si unguresti au inceput sa evacueze ranitii.
Este gata si tabara de refugiati – ea este facuta dupa toate regulile ONU. In ea sint corturi pentru instalarea barbatilor si femeilor, gradinita de copii, camere pentru inregistrare, baie, spalatorie, incaperi pentru personalul de serviciu.
Pe acelasi aeroport se afla avionul american Boeing 707 la bordul caruia este instalat un sistem electronic AWACS, care dirijeaza spre tinte aeriene si terestre avioanele de vinatoare, urmareste spatiul aerian si da informatii punctelor de comanda despre pozitia avioanelor proprii si adverse. Avionul a sosit de la baza Ghilenkirhen din Germania.
Am avut posibilitatea ca impreuna cu cinci colegi reporteri sa observam de la bordul acestui avion cum AWACS (Airborn Warning and Control Sistem) a comandat o „lupta aeriana“ in cadrul aplicatiei „Cooperative Key 2001“.
Zborul nostru a durat… noua ore!!!
Am decolat la ora 8.40. Dupa 15 minute am fost deasupra oraselului Pravet la inaltimea de 7.000 de metri. In continuare, ne-am indreptat spre nord-est, spre Gorna Oreahovita.
De la primul pilot al avionului, capitanul belgian Edy Gertz, aflam ca aparatul de 147 de tone zboara cu o viteza de 720 km pe ora, iar temperatura in exterior este de minus 28 de grade. Echipajul este multinational si se compune din 17 piloti si alti specialisti din SUA, Germania, Belgia, Olanda, Turcia si Italia, care se inteleg perfect.
Comandantul misiunii, Hans-Ulrich Muller, din Germania, explica amanuntit ideea actiunii – ea este parte din scenariul aplicatiei care pune in scena un conflict etnic intre doua state, iar in zona tampon sint amplasate forte de mentinere a pacii. Sarcina avioanelor „noastre“ este sa pazeasca zona interzisa zborurilor si sa prinda departe de ea avioanele „adversarului“. Operatorii AWACS au ca sarcina sa urmareasca si sa recunoasca orice obiect din aer pe o suprafata de aproape 400.000 kmp, sa realizeze o legatura permanenta cu avioanele de vinatoare si punctele terestre de comanda.
Cea mai interesanta parte a acestui avion este asa-numita „ciuperca“, montata deasupra avionului, aproape de coada. Acesta, de fapt, este cel mai modern sistem radar din lume si aparatura costa deosebit de mult. Prin intermediul lui au fost conduse actiunile de lupta si s-a realizat legatura in timpul conflictului din Kosovo. Inainte de aceasta, maiorul Muller a participat la alte 26 de misiuni. In NATO exista, in total, 17 avioane AWACS si din fiecare din ele, in timpul zborului, pot sa fie conduse simultan 60 de avioane si elicoptere.
La momente diferite, de la bazele din Krumovo si Bezmer au decolat avioane bulgaresti MIG-21, MIG-29, Su-22 si Su-25. La aplicatie au participat si avioane turcesti si grecesti F-16 si F-4.
Au trecut pe nesimtite cele noua ore. Aterizam…
Poate sa sune pompos, dar impreuna cu colegii am impartasit ideea ca pentru cei mai multi bulgari este o cinste deosebita sa fim gazdele aplicatiei multinationale „Cooperative Key 2001“. O recunoastere a importantei sale este prezenta unor organizatii de autoritate mondiala precum Comitetul International al Crucii Rosii si Comisariatul Suprem pentru Refugiati de pe linga ONU.
Gazduirea acestei aplicatii are si o valoare deosebita ca verificare serioasa a Fortelor Armate inaintea intilnirii la nivel inalt de la Praga din anul 2002.
