În adolescenţă erau timizi, asociali, bolnavi de calculatoare. Acum, datorită unor invenţii precum iPhone-ul sau WikiLeaks, au revoluţionat modul de comunicare între oameni.
Prezentul ne demonstrează că acei adolescenţi timizi cu ochelari, fruntaşii clasei, mereu daţi la o parte de toată lumea, cei care seara refuză să iasă în oraş pentru că întreaga lor lume se află într-o cămăruţă, în computerul lor, în iPad sau pe internet, se dovedesc a fi câştigătorii momentului. Potrivit cotidianului italian La Repubblica, a fost nevoie de o jumătate de secol pentru ca acest cuvânt – nerd (tocilar) – apărut pentru prima dată exact în 1951, în Newsweek, să facă înconjurul lumii, transformându-se din „ratat“ în „câştigător“. Şi nu e vorba doar de o evoluţie a limbajului. Ultima generaţie, aşa-numita generaţie „a tocilarilor“, cum este numită de specialişti, este pregătită să schimbe literalmente lumea cu acele „bombe atomice pacifice, dar ucigătoare“, cum sunt, de exemplu, Facebook şi WikiLeaks. Iar răzbunarea „tocilarilor“ este doar la început.
Origine… genetică
În a sa „American Nerd – The Story of My People“ – un fel de istorie a tocilarilor, Benjamin Nugent afirmă că adevăraţii „nerd“ sunt purtători ai sindromului Aspergers, adică acea formă de autism care ar afecta numeroase genii, de la Wolfgang Amadeus Mozart şi până la Bill Gates. Persoanele afectate de acest sindrom au dificultăţi în relaţii sociale, interese obsesive pentru un singur lucru etc., se poate vorbi chiar şi de o origine genetică. Însă adevărata problemă, dincolo de sindromul în sine, este alta: cum este posibil ca aceşti campioni ai asociabilităţii să fi devenit în doar câteva decenii adevăraţii învingători ai unei planete? Când Nugent şi-a scris istoria, în urmă cu patru ani, Mark Zuckerberg nu îşi începuse încă aventura care l-a adus în situaţia de a crea Facebook, „clubul“ cu 600 de milioane de utilizatori, un adevărat stat virtual de trei ori mai mare decât SUA. Ca să nu mai vorbim de Julian Assange, care era un simplu hacker fericit şi necunoscut, şi care nu crease încă al său WikiLeaks, o invenţie care a dat peste cap lumea informaţiei.
Generaţia „nerd“
„Zuckerberg şi Assange sunt amândoi nişte «nerd» în adevăratul sens al cuvântului. Atât prin incapacitatea lor de a apărea în postura de lideri carismatici, dar şi datorită extraordinarelor efecte pe care tehnologiile lor le-au avut asupra lumii“, spune Nugent. Există însă o diferenţă fundamentală între cei doi şi, de exemplu, Bill Gates. „Gates a fost foarte important pentru că a schimbat imaginea miliardarului şi a fost primul «nerd» care s-a impus drept un gigant. Însă ar fi fost capabil ca prin intermediul Windows-ului să provoace o revoluţie politică în vreo ţară din lume? Cred că nu. Acela era doar un produs. Facebook şi WikiLeaks, în schimb, au reuşit“, mai spune autorul american. În trecut, explică Nugent „capacitatea unui om de a produce o revoluţie era inseparabilă de cuvintele şi de prezenţa sa. Sau poate prin intermediul cărţilor, cum a făcut Karl Marx. Sau prin puterea exemplului, cum ne-a învăţat Mahatma Gandhi“. Zuckerberg şi Assange nu sunt mari oratori, ba chiar dimpotrivă. „Ambii s-au limitat la a crea «doar» mijloacele tehnologice cu care alţii au început o revoluţie. Crearea unei maşini mai importantă decât ceea ce tu reprezinţi – acesta da comportament de adevărat «nerd»“, a mai spus Nugent, amintind de celebrul mit al lui Frankenstein: „Tu creezi un monstru pe care mai apoi nu îl poţi opri“.
