Cinci reguli pentru o despărţire ca la carte

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Despărţirile sunt întotdeauna dureroase şi niciodată lipsite de complicaţii. Pentru ca suferinţa să dureze cât mai puţin şi liniştea să se instaleze cât mai repede, punctul final trebuie pus rapid, fără tărăgănări, dar totuşi cu tact şi uneori chiar cu delicateţe.

Experienţa unei despărţiri poate fi comparată, metaforic vorbind, cu situaţia în care un soldat aflat pe câmpul de bătălie este nevoit să îşi îngrijească singur rănile. Cine trece printr-o despărţire nu are de ales decât să lase timpul să rezolve problemele, dar ideal este să nu aştepte prea mult refacerea. Oricât de sensibilă aţi fi şi oricât de mult v-aţi fi iubit partenerul, când vine momentul despărţirii este important ca aceasta să aibă loc fără să trageţi prea mult de timp. Dacă reuşiţi să faceţi acest lucru dificil în aşa fel încât să vă protejaţi propria persoană, „pagubele“ vor fi mai mici, iar cicatricea sufletească se va vindeca mai repede decât v-aţi imagina. Dacă însă faceţi lucruri care nu sunt indicate în situaţii de acest gen, este posibil să vă plângeţi de milă câteva săptămâni bune înainte de a vă gândi să depăşiţi momentul.
În definitiv, în cazul unei despărţiri, nu este foarte important cine de cine se desparte. Fie că sunteţi cea care „dă papucii“, fie că îi primiţi, potrivit specialiştilor în probleme de cuplu, există cinci aspecte de care dumneavoastră, implicată fiind, trebuie să ţineţi cont.   

1. Acţionaţi rapid
Dacă dumneavoastră sunteţi cea care iniţiază despărţirea, nu amânaţi momentul. Nu mai aşteptaţi, nu vă mai faceţi tot felul de planuri şi scenarii şi nici nu mai repetaţi la nesfârşit ceea ce intenţionaţi să spuneţi. Nu pierdeţi ore întregi pe internet, căutând site-uri „de specialitate“, de unde speraţi să obţineţi nişte sfaturi despre cum să treceţi cu bine peste momentul zero. În situaţiile de acest fel, timpul vă este duşman. Fiecare oră pe care o petreceţi alături de o persoană cu care nu mai vreţi să fiţi poate fi considerată drept comiterea unei „infracţiuni“ la adresa propriei situaţii sentimentale. Dacă dumneavoastră sunteţi cea părăsită, concentraţi-vă să ascultaţi foarte bine ceea ce vi se spune sau chiar ceea ce vi se reproşează, vorbiţi cu partenerul şi, dacă vedeţi că lucrurile nu mai pot fi rezolvate, ridicaţi-vă şi plecaţi. Împăcaţi-vă cu ideea şi nu mai rămâneţi să cerşiţi câteva minute în plus. Un astfel de gest ar fi o pierdere de timp şi ar denota disperare - pentru că, în definitiv, nu se sfârşeşte lumea odată cu încheierea unei relaţii.

2. Vorbiţi, nu lăsaţi să se înţeleagă
De la început şi până la sfârşit, în orice relaţie este vorba de ceea ce vor persoanele implicate. Şi în cazul despărţirii va trebui să spuneţi ce vă doriţi, aşa cum aţi făcut şi la începutul relaţiei. Vorbiţi clar şi foarte sincer - discursul dumneavoastră trebuie să fie caracterizat doar de aceste două atribute. Vorbiţi simplu şi răspundeţi fără ocolişuri la întrebările care vă sunt adresate. Implicarea într-o relaţie este un act de demonstraţie pe termen lung, un act prin care îi arătaţi partenerului ce simţiţi. În schimb, despărţirea presupune doar a comunica partenerului ceea ce vă doriţi. De cele mai multe ori, despărţirea este un act unilateral, iar felul în care cealaltă persoană face faţă depinde numai şi numai de ea.

3. Nu îi propuneţi să rămâneţi prieteni
Aveţi destui prieteni, deci nu mai aveţi neapărat nevoie de încă unul, cu atât mai puţin de unul alături de care aţi petrecut momente speciale şi intime. Prin urmare, în astfel de momente nu îi daţi celuilalt speranţe false. Nu încercaţi să fiţi drăguţă şi blândă - doar fiţi cinstită. Spuneţi ce aveţi de spus, nu vă arătaţi prea îngrijorată de soarta lui. Nu faceţi promisiuni şi nu cereţi să vi se facă promisiuni. Nu planificaţi o întâlnire ca să „discutaţi problemele“, cu alte cuvinte, nu vă tocmiţi pentru o relaţie care peste o jumătate de oră s-ar putea să fie istorie. Mai mult decât atât, nu vă simţiţi obligată să mai discutaţi subiectul după ce inevitabilul s-a produs.

4. Nu îl transformaţi pe „fostul“ în duşman
Şi duşmani aveţi destui, cu siguranţă nu mai aveţi nevoie de unul în plus. Acest lucru înseamnă că, atunci când vă despărţiţi de partener, nu trebuie să fiţi crudă şi sarcastică şi nu trebuie să dramatizaţi. Dovediţi integritate şi respect şi nu refuzaţi să răspundeţi la întrebări rezonabile. Fiţi sinceră, chiar dacă este posibil ca adevărul să vă creeze amândurora o stare de nelinişte şi disconfort. Mizaţi pe sinceritate!

5. Rupeţi orice legătură
Dacă până în momentul despărţirii aţi fost cea mai de încredere persoană din viaţa lui, este posibil ca acest aspect să fi fost de fapt o problemă. După despărţire, nu mai comunicaţi cu el, pentru a-l convinge că situaţia s-a schimbat. Pe de altă parte, dacă nici înainte nu eraţi „acolo“ mereu, de ce aţi începe acum? Lucrurile nu s-ar îmbunătăţi. Nu răspundeţi la telefon, nu apăreţi on line pe messenger, nu intraţi pe Facebook, evitaţi să îi apăreţi în cale - situaţia ar putea deveni jenantă. În situaţia unei despărţiri, distanţa este soluţia pentru ca rănile amândurora să se schimbe. Acceptaţi această idee. Indiferent ce vă doriţi să primiţi de la celălalt - distanţă sau intimitate -, staţi departe de el până când va fi capabil să vă ofere ce vă doriţi. Şi în tot acest timp, amintiţi-vă că este posibil ca el să nu fie capabil să treacă prea repede peste aceste momente.

Alte sfaturi general valabile
În afară de aceste reguli, care sunt valabile şi pentru cel care „dă papucii“, şi pentru cel care îi primeşte, ar mai fi câteva sfaturi demne de urmat - depinde pe ce parte a baricadei vă aflaţi. Dacă sunteţi iniţiatoarea despărţirii, alegeţi un loc public pentru discuţia de despărţire şi cereţi-vă iertare, dar numai pentru lucrurile care se întâmplă în prezent. Dacă sunteţi persoana părăsită, nu imploraţi. Şi, în nici un caz, nu recurgeţi la nici o formă de violenţă.