Bani, sport-rege şi sărăcie – a început Mondialul!

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

„Ke nako“ („A venit momentul“): acesta este sloganul celei de-a 19-a ediţii a Campionatului Mondial de Fotbal organizat în Africa de Sud.

Continentul Negru găzduieşte pentru prima dată un campionat mondial de fotbal. Pe acest continent se află nouă dintre cele mai sărace zece ţări din lume. Aici vor sosi cei mai mari jucători ai lumii, ale căror salarii anuale reprezintă o treime din produsul intern brut al unui stat precum Guineea Bissau. Cu toate acestea, africanii nu invidiază pe nimeni şi toată lumea, cu mic şi mare, din Capetown şi până în Johannesburg, aşteaptă să îi vadă la treabă pe cei mai mari fotbalişti ai planetei.
„Sudafrica 2010“ este doar una dintre loviturile câştigătoare ale elveţianului Sepp Blatter, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Fotbal, cu sediul în Zürich. Blatter şi secretarul său general, francezul Jérôme Valcke, ştiu clar ce vor. Intenţia lor este să deschidă o nouă piaţă de consum în ţara cea mai bogată de pe Continentul Negru. Şi pentru asta se folosesc gratuit de cele mai mari vedete ale sportului cu balonul rotund, pentru că acestea nu sunt plătite de FIFA, ci de cluburile şi companiile care îi sponsorizează. Leo Messi, Cristiano Ronaldo şi Kakà sunt doar câteva dintre superstarurile care vor dubla practic investiţiile FIFA în acest campionat african. Potrivit statisticilor, FIFA a scos din buzunar 1,2 miliarde de euro, sperând să câştige însă 2,5 miliarde.

Profit pentru sud-africani

Dacă Olimpiada a adus Grecia în pragul falimentului, se aşteaptă ca această Cupă Mondială să aducă Africii de Sud o creştere economică estimată între o jumătate de punct şi un punct din produsul intern brut (aproximativ patru-opt miliarde de euro). De altfel, în discursul rostit la sfârşitul anului, preşedintele Jacob Zuma le-a vorbit celor 47 de milioane de conaţionali mai ales despre fotbal: „Cupa Mondială este cel mai important eveniment care are loc la noi din 1994, când am mers să votăm împotriva apartheidului. Să arătăm lumii ţara noastră, să nu ratăm ocazia. Pentru sud-africani a venit momentul să demonstreze, aşa cum declara Nelson Mandela, că «un lucru pare imposibil până nu a fost realizat»“. Guvernul sud-african a investit peste 2,5 miliarde de euro pentru această competiţie. Cu toate acestea, multe incertitudini planează asupra acestei ediţii a Cupei Mondiale. După ce au accelerat lucrările în ultimele luni, stadioanele au fost finalizate, principalele autostrăzi au fost date în folosinţă, însă nesiguranţa privind măsurile de securitate şi transporturile nu îi lasă pe organizatori să doarmă liniştiţi. Ameninţarea organizaţiei teroriste Al Qaeda că va detona o bombă în timpul meciului de sâmbătă, 12 iunie, dintre Statele Unite şi Anglia, şi că vor ataca cantonamentele mai multor echipe, a fost luată în serios de organizatori.

Zgomot şi... armonie

Dincolo de orice, un lucru este cert. Această ediţie a Cupei Mondiale va fi cea mai zgomotoasă din istorie. De vină este vuvuzela, o trompetă de aproximativ un metru lungime, folosită pe stadioanele din Africa de Sud de către suporteri în timpul meciurilor de fotbal. Acest instrument, care se poate dovedi şi o afacere pe cinste, are o istorie respectabilă, fiind un descendent direct al cornului de kudu (o antilopă de dimensiuni medii), folosit în urmă cu 400 de ani de zulu. De altfel, guvernul sud-african cere fanilor să nu folosească vuvuzela în timpul intonării imnurilor naţionale la meciurile de la Cupa Mondială.
„Guvernul cere sud-africanilor să fie respectuoşi în timpul imnurilor naţionale. Guvernul cere fanilor să nu se mişte, să nu discute sau să folosească vuvuzela în timpul intonării imnurilor. Respectul pentru imn este parte din experienţa totală pentru Cupa Mondială“, a declarat purtătorul de cuvânt al executivului, Themba Maseko.

„Cupa Mondială este cel mai important eveniment care are loc la noi din 1994, când am mers să votăm împotriva apartheidului. Să arătăm lumii ţara noastră, să nu ratăm ocazia. Pentru sud-africani a venit momentul să demonstreze, aşa cum declara Nelson Mandela, că «un lucru pare imposibil până nu a fost realizat»“.