Rigoletto, în viziunea lui Kristin Jacobsen

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Povestea lui Rigoletto, operă de Giuseppe Verdi, va avea premiera pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini“ pe 21 februarie. Purtând semnătura regizorului Kristin Jacobsen, reprezentaţia va surprinde nu numai prin muzică, ci şi prin punerea în scenă.

O operă cu o poveste interesantă, actuală încă, va fi adusă în faţa publicului craiovean de protagoniştii Valeri Gheorghiev (Bulgaria), Eugen Secobeanu (Bucureşti) şi soliştii Liricului craiovean, Diana Ţugui, Sorin Drăniceanu, Mihaela Popa, Doina Sărsan, Adrian Zamfir, Ioan Cherata, Marian Dăbuleanu, Adrian Grădinaru, Andreea Leonte. Li se vor alătura Corul şi Orchestra Teatrului „Elena Teodorini“.
În culisele pregătirii operei lucrurile se pun încă la punct. Regizorul Kristin Jacobsen lasă deoparte notiţele şi indicaţiile şi face un popas de jurnalist pentru a dezvălui câte ceva din minuţioasa pregătire.
Opera, cea italiană în special, a cucerit-o întotdeauna prin „felul în care îmbină povestea cu muzica. O contopire perfectă, pe care spectatorii o apreciază“, aşa că astăzi se află la Craiova pentru a aduce în faţa publicului frumosul din artă.
Limbajul nu a fost o piedică în calea făuririi actului creaţiei. Solişti, balerini, regizori, scenografi au reuşit să clădească prin fiecare repetiţie reprezentaţia unui opere speciale şi să aducă în faţa publicului un spectacol reuşit. Nu a fost uşor, dar nici greu, căci „cea mai bună caracteristică a artiştilor este faptul că pot crea legături strânse în orice ţară. În general, artiştii vorbesc aceeaşi limbă, pentru că participă la punerea în scenă a aceloraşi opere, piese de teatru sau muzicale. Sunt ca o familie, deci este plăcut să vin aici şi să văd că acelaşi lucru se întâmplă şi la Teatrul Liric craiovean“, a precizat regizorul.
Nici un inconvenient nu a stat în calea actului creator, iar astăzi produsul final îi mulţumeşte şi le dă curajul de care au nevoie să strălucească în lumina reflectoarelor, să simtă şi să transmită asemenea personajelor cărora le dau viaţă. „Le vom arăta spectatorilor că «Rigoletto» are nu numai o muzică frumoasă, pe care o pot asculta cu plăcere, ci şi o poveste interesantă, una care nu este demodată, care rămâne de actualitate. Le vom spune povestea intimă dintre Duce şi câteva femei, le vom vorbi despre bogaţi şi săraci, despre conflictele care apar între oamenii «de jos» şi cei care ţin frâiele societăţii“ cucerindu-i şi prinzându-i în jocul protagoniştilor şi al muzicii.
„La sfârşitul piesei, publicul va rămâne cu sunetul muzicii. Cea mai frumoasă parte este binecunoscuta scenă de sfârşit, deşi finalul nu este prea plăcut. Bellini a spus odată că o operă bună este cea care îi face pe spectatori să plângă. Sper să reuşim şi noi această performanţă, dar cred că publicul va aprecia şi umorul pe care îl conţine opera“, a declarat Kristin Jacobsen.

În lumea artelor

Cu fiecare reprezentaţie răsplătită cu aplauzele celor care o privesc cu ochi critic, regizorul cunoaşte împlinirea. Fericirea inundă sufletul cu fiecare ropot. Aceasta este nota pe care o aştepta: „Cel mai important lucru este faptul că teatrul nu poate funcţiona fără ajutorul publicului. Teatrul nu este asemenea picturii. Când realizezi un tablou, îl poţi ţine ascuns în atelierul tău, în schimb, piesa trebuie prezentată spectatorilor. La fel ca şi în cazul teatrului se întâmplă şi cu opera, succesul depinde de felul în care este primită. O prezinţi publicului şi aştepţi reacţiile. Sper să avem un public numeros, iar spectatorilor să li se pară interesantă opera“. Odată cu lăsarea cortinei, o nouă idee se va naşte. Această reprezentaţie va fi lăsată în urmă, regizorul păstrând amintiri care nu vor putea fi şterse niciodată.
„Eu provin din lumea artelor, a celor vizuale, dar am făcut şi şcoala de actorie şi îmi place să pun lucrurile cap la cap. Sunt interesată de mai multe forme de artă. În ultimul timp, am făcut mult teatru, în special regie. Un lucru interesant este că opera la care lucrez acum seamănă foarte mult cu o piesă pe care am pus-o în scenă în Germania, «Kabale und Liebe» de Schiller. Am făcut un turneu în China anul trecut şi a fost interesant de văzut felul în care oamenii de acolo au reacţionat la piesa aceea. Piesa seamănă foarte mult cu «Rigoletto», un stil modern, care este apreciat. Sunt amintirile unui regizor“, care, am completa noi, mâine va aduce pe scenă un nou spectacol, ce va naşte impresii frumoase, memorabile atât pentru creatorul lui, cât şi pentru iubitorul artei, aflat în scaunul spectatorului.