Cu paşi de copii pe portative muzicale

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Au 9, respectiv 11 ani. Sunt doi băieţi talentaţi, viitori pianişti, care au ales să se prindă în jocul frumos al clapelor şi al portativelor muzicale, care începe să prindă contur.

Cătălin şi Cristian Coman sunt nume necunoscute, poate, pentru mulţi dintre noi. Şi, totuşi, la concursurile internaţionale de pian, lumea a avut ocazia să-i cunoască şi să-i aplaude la scenă deschisă. Şi la Craiova, la Liceul de Artă „Marin Sorescu“, colegii îi cunosc destul de bine, la fel şi cei care, cu plăcere, îşi ocupă locurile la audiţiile susţinute de cei doi în cadrul instituţiei de învăţământ. Am mers să-i cunoaştem şi am fost încântaţi să descoperim doi puşti extrem de serioşi şi pasionaţi de portativele muzicale şi de sunetele melodioase care răsună sub degetele lor.

O poveste frumoasă

Pe pianul din sufrageria apartamentului stau câteva partituri. Ultimele pe care le-au exersat înainte de concursul internaţional de pian „Simone Delbert Fevrier“ din Franţa, din noiembrie 2009, unde Cătălin a reuşit să obţinută premiul II. Nu este singura distincţie pe care a primit-o: o menţiune la Concursul internaţional de interpretare „George Georgescu“ din 2008, premiul III la Concursul internaţional „Valsesia Musica Juniores“ din iunie 2008, din Italia, sau premiul III la Concursul de interpretare instrumentală „Ionel Perlea“ din luna martie a acestui an sunt câteva dintre cele mai importante rezultate ale sale.
Nu sunt numai rezultatele unei munci asidue, ci este vorba şi de o competiţie deschisă cu fratele său mai mare, Cristian.
Şi în mapa lui stau adunate diplome: Menţiune la Concursul Internaţional de interpretare instrumentală „Craiova Piano“, din 2008, Premiul I la Concursul internaţional de pian „Simone Delbert Fevrier“ din Franţa, în 2008, premiul III la Concursul de interpretare instrumentală „Ionel Perlea“ din 2009.
Acest joc al degetelor pe clapele pianului, această copilărie consumată în sunetul plăcut al muzicii are ceva cu totul măreţ. Nimic nu pare imposibil şi greu. În plus, competiţia dintre cei doi băieţi îndrăgostiţi, unul de muzica lui Beethoven, căci „îmi plac cântecele cu note puternice“, după cum mărturisea Cristian, iar celălalt de muzica lui Sabin Drăgoi, a fost tot timpul constructivă.
Pianul vibrează sub degetele lor. Impunătorul instrument muzical se bucură să-şi facă glasul auzit sub apăsarea energică a lui Cristian, dar şi sub delicateţea lui Cătălin. După odihna de dimineaţă, când cei doi sunt la cursuri, seara primul care mângâie clapele pianului e Cristian. E cel mai mare. Şi a stabilit o regulă: el este cel care exersează primul, apoi Cătălin.
Mezinul familiei acceptă tăcut regula, fără să o încalce vreodată. Ascultă şi criticile lui Cristian. E mai mare şi a trecut deja peste partiturile pe care astăzi le studiază el. A fost tot timpul fermecat de pasiunea fratelui său, aşa că astăzi o împărtăşeşte.
„Încă de mic, de la trei ani, Cristian jubila în pătuţ când auzea muzică la televizor. Când a fost suficient de mare, l-am înscris la cursurile de orgă de la Palatul Copiilor. Mai târziu, în clasa I, a acceptat bucuros propunerea noastră de a urma cursurile Liceului de Artă «Marin Sorescu». Cătălin a vrut să-i calce pe urme, aşa că astăzi avem doi mici pianişti“, spune cu mândrie Ani Coman, mama celor doi puşti fermecaţi de muzică.
Povestea lor pe portativele muzicii este de-abia la început. Nimic nu îi va împiedica să-şi continue joaca pe clapele pianului. O mare dragoste, atât cât poate încăpea în sufletul unor copii de vârsta lor, îi conduce pe acest drum frumos al muzicii.
Nimic nu este în zadar, nu contează repetiţiile nesfârşite de astăzi, căci mâine, cu siguranţă, numele lor vor fi pe buzele tuturor.