Seducţia, ucisă prin SMS

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

SMS-urile au ucis poezia şi romantismul de acum câteva decenii, modificând semnificativ arta seducţiei.

Din aprilie 2007, New York Magazine publică on line pagini de jurnal cu experienţele sexuale ale oamenilor obişnuiţi. Unele dintre acestea sunt neobişnuite şi triste. O angajată la o bancă, care a fost concediată, îşi petrece serile consumând alcool, iar dimineaţa se trezeşte în patul unor necunoscuţi. Un funcţionar financiar afroamerican îşi petrece weekendurile bătând străzile din oraşul său, în căutarea unor cupluri interesate de sexul interrasial. Aspectul cel mai interesant al acestor jurnale este însă rolul pe care telefonul îl are în poveştile de seducţie. În serile în care ies în oraş, proprietarii jurnalelor expediază deseori diferite SMS-uri către diverşi posibili parteneri, în încercarea de a trăi întâlnirea perfectă. Aşa cum observă We­sley Yang, care studiază acest fenomen în New York Magazine, cei care scriu aceste jurnale „folosesc telefonul pentru a-şi detalia, clasifica şi reambala nevoile emotive şi fizice, desemnând un partener diferit pentru fiecare dintre acestea şi sperând să aibă parte de o experienţă satisfăcătoare“.  Acestor persoane li se întâmplă deseori să se pregătească să îşi petreacă seara în compania unui partener, după care se răzgândesc când primesc prin SMS altă propunere mai tentantă. Pentru a evita pericolul de a nu fi aleşi, „toţi sunt pe lista de rezervă a cuiva şi toţi au o listă de rezervă, pe care o ţin deschisă cu SMS-uri de complezenţă“, scrie Yang. Lucrurile merg de la sine ca într-o licitaţie pe eBay.  Pentru asta, este însă nevoie de o strategie de marketing. Nu trebuie să pară prea nerăbdători să concretizeze relaţia. Găsesc câte o poreclă pentru fiecare dintre parteneri. „M-am decis să îmi petrec ziua cu Cea care plânge“, scrie un avocat din 26 ani din East Village. Pentru a „încheia tranzacţii“ nu trebuie să ai scrupule. „Mi-a picat în mâini un tip superlipicios. Mi-a cerut să ies cu el din nou, duminica viitoare. Nu am de gând să îi răspund“, scrie o producătoare de televiziune. Bineînţeles că aceia care îşi povestesc aventurile erotice unei reviste nu reprezintă cetăţeanul american tipic, însă implicarea tehnologiei în „abordările“ sexuale este deja o certitudine pentru mare parte dintre tinerii americani şi reflectă o etapă interesantă a evoluţiei sociale a ţări.

Romantism ca pe vremea bunicii

Acum câţiva ani, arta seducţiei era guvernată de o serie de reguli şi măsuri de siguranţă. Întâlnirile între potenţialii parteneri aveau loc de obicei în contextul unor mari instituţii sociale: cartierul, şcoala, locul de muncă, familia. Existau rituri sociale acceptate, fixarea unei întâlniri, ieşitul împreună, amânarea consumării actului sexual, iar scopul era de a-i conduce pe tineri de-a lungul unei „călătorii“ care începea de la faza interesului temporar şi ajungea la cea a implicării de durată. În ultimele decenii, aceste rituri sociale, incompatibile cu epoca postfeministă, au devenit depăşite şi s-a început căutarea unor reguli de seducţie mai deschise. Ne-am aşteptat ca, în acest domeniu, o societate dinamică să fie capabilă să se adapteze din mers, însă tehnologia a complicat mult lucrurile. Normele de comportament implică obstacole şi restricţii, care sunt însă anulate de instrumente tehnologice, în mod special de celulare şi SMS-uri. Acum, „curtezanii“ intră în contact într-un mediu „spontan“ şi „fluid“, separat de marile instituţii sociale şi de obligaţiile pe care acestea le presupun. Astfel, oamenii ajung să dea socoteală doar în faţa propriei persoane, devenind luptători pe cont propriu într-o arenă competitivă, marcată de relaţii ambigue. Viaţa socială seamănă din ce în ce mai mult cu economia, unde suntem înconjuraţi de mii de cereri şi oferte, într-un univers de potenţiali parteneri.

Compararea mărfurilor
Posibilitatea de a intra rapid în contact cu mai multe persoane pare să încurajeze „segmentarea“. Se încercă să se întreţină simultan mai multe relaţii de diferite tipuri, cu oameni diferiţi. Şi pentru că există tot mai multe opţiuni, este absolut normal ca individul să adopte mentalitatea clientului care compară mărfurile.