Viaţă de cobai uman

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În vreme de criză, orice sursă de venit nu este de neglijat, chiar dacă asta ne-ar putea costa sănătatea. Un site adună poveştile „cobailor umani“, voluntari care îşi oferă trupul şi sănătatea pentru experimente farmacologice.

În vremuri de criză a apărut o nouă profesie, cea de „cobai uman“. Recoltări numeroase de sânge, administrarea de medicamente care până atunci nu au fost niciodată testate pe oameni, internări pentru o scurtă perioadă de timp pentru a fi ţinuţi sub observaţie, posibile riscuri pentru sănătate, însă venituri „frumuşele“. Această profesie, aproape neobservată la noi, este amplu documentată pe internet. Unii o „practică“ în Elveţia, un adevărat Eldorado din punct de vedere al veniturilor, alţii - în Texas, alţii - în Italia, unde recrutarea voluntarilor, mai ales cercetători şi studenţi la medicină, se face prin intermediul Institutului Superior de Sănătate. Unii „s-au lăsat folosiţi“ o singură dată, alţii povestesc despre consecinţele suportate de un apropiat în urma testării unui anumit medicament, iar alţii pur şi simplu din asta trăiesc.

De profesie cobai

Este şi cazul americanului Paul Clough, de 30 de ani, cobai voluntar de cinci ani. De-a lungul „carierei“ sale a adunat 35 de experimente, a petrecut peste 500 de nopţi în opt clinici diferite şi i-au fost recoltate peste 3.000 de probe de sânge. Povestea sa este prezentată în detaliu pe site-ul www.jalr.org sau Just Another Lab Rat (doar alt şoarece de laborator). Paul povesteşte aici despre o profesie controversată. Americanul îşi doreşte să rămână „în branşă“ măcar până la 45 de ani şi, între timp, între finalizarea unui test şi începerea următorului, încearcă să pună deoparte bani pentru momentul în care corpul nu îi va mai permite să se pună la dispoziţia ştiinţei. Site-ul s-a transformat imediat în punctul de întâlnire al unei întregi comunităţi de cobai umani, care, la secţiunea Message Board, fac cunoştinţă şi se sfătuiesc în legătură cu următoarele teste. Dacă ne luăm după Paul, peste 10.000 de americani şi-au ales această profesie. Oficial, sunt toţi voluntari, însă veniturile consistente, care se ridică la peste 300 de euro pe zi, permit încă de la început o restrângere a cercului de candidaţi. Într-un studiu recent dat publicităţii de New Scientist se arată că toţi cei care optează pentru această profesie sunt mai ales şomerii, studenţii, persoanele cu datorii şi, mai nou, imigranţii ilegali şi persoanele fără adăpost. De fapt, acest aspect financiar reprezintă un semnal de alarmă pentru oamenii de ştiinţă, care identifică în această necesitate economică un impuls de a se supune permanent la teste, fără a respecta însă intervalele de timp şi normele sanitare.

Evoluţie

Pe site-ul său, Paul descrie cu lux de detalii intinerariul cobaiului uman ideal, de la recrutare şi până la spitalizare. Totul începe cu căutarea clinicilor şi a testelor. La secţiunea Clinic List sunt prezentate în ordine alfabetică toate institutele americane care se află în căutarea unor voluntari. Se începe cu Arizona, unde este nevoie de cobai pentru o „fază unu“ (altfel spus, prima probă pe o fiinţă umană după experimentul pe animale). Pentru a vă depune candidatura este nevoie de completarea unui formular on line. În Hawaii, se caută femei japoneze cu vârste cuprinse între 45 şi 80 de ani, acestea urmând să primească 4.750 de dolari. Pe listă sunt cuprinse peste 50 de clinici, în afară de cele universitare şi cele pentru problemele de somn. Odată ales experimentul pe baza criteriilor de selecţie şi a poziţiei geografice - unii voluntari americani ajung chiar să locuiască în rulote pentru a se putea deplasa mai uşor între două oraşe -, începe faza analizelor. Candidatul cobai trebuie să fie sănătos (experimentele pe bolnavi fac parte din fazele 2, 3 şi 4) şi pentru început are loc un interviu telefonic cu privire la vârsta şi obiceiurile lui. Fumatul, alcoolul, drogurile, alimentaţia deficitară, alergiile, etnia, aproape orice poate compromite selecţia. Odată depăşită prima fază, se trece la etapa analizelor: recoltarea de sânge, analiza urinei, tensiunea arterială, electrocardiograma, probele alergice şi măsurătorile de orice tip.

Experimentul

Tot de pe site-ul Just Another Lab Rat aflăm că, odată depăşită această fază, după aproape două săptămâni, începe adevăratul experiment. La „check-in“, voluntarilor le este permis să se prezinte cu celularul, în timp ce prezenţa camerelor video este interzisă. De asemenea, sunt permise produsele cosmetice, cu condiţia să nu fie pe bază de alcool, aparatele electrocasnice, însă nu au voie să aibă căşti. Se desfăşoară un nou şir de analize şi doar dacă rezultatele sunt compatibile cu studiul are loc internarea. Experimentul are o durată variabilă, în funcţie de medicamentul administrat. În perioada internării, cobaiul este supus la diferite analize, are o alimentaţie regulată şi este monitorizat. Nu sunt permise vizitele şi orice efect nedorit, de la durerea de cap la transpiraţie, trebuie anunţat personalului medical. În cazul în care voluntarul nu poate continua testul din cauza unor contraindicaţii neaşteptate, el este oricum plătit, iar dacă suma este mai mare de 600 de dolari, ea este impozitată. La terminarea fiecărui experiment, cobaiul trebuie să respecte o perioadă de dezintoxicare de cel puţin 30 de zile, timp în care consumul de vitamine, apă şi peşte este foarte recomandat.

Alt tip de afacere
La 30 de ani, Paul Clough se poate mândri cu o sănătate de fier, participă la şapte experimente anual, câştigând în jur de 30.000 de dolari. La 45 de ani, are de gând să se retragă. El avertizează însă persoanele interesante că „li se vor administra medicamente pe care nimeni sau foarte puţini oameni le-au luat înainte. Aşadar, normal, este posibil să apară boli, efecte nedorite sau chiar decesul“.