Fetele obişnuite, manechinele mileniului trei

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Manechinele încep să piardă teren în faţa fetelor naturale, cu siluete „umane“.

Manechinele şi ale lor siluete filiforme pierd tot mai mult teren în faţa fetelor naturale, ale căror dimensiuni nu se încadrează în canoanele stricte din lumea modei. Dovadă stă decizia echipei redacţionale a revistei germane Brigitte, care de anul viitor va înlocui manechinele silfide cu femei normale, alese din rândul cititoarelor sau chiar din redacţie. Decizia este de natură etică, nicidecum economică, şi se încadrează în tendinţa lansată de „uraganul“ Lizzie Miller, manechinul cu forme voluptuoase, imortalizată în toată splendoarea sa de Walter Chin pe coperta revistei Glamour.
De altfel, Lizzie a devenit imediat un simbol al frumuseţii „XXL“. „Vrem să facem o revistă pentru femei, aşa cum sunt ele, nu aşa cum şi-ar dori alţii să fie“, a explicat Lebett Huber, coeditor al revistei Brigitte, cu un tiraj de 720.000 de exemplare vândute şi care este citită de 3,2 milioane de femei de toate vârstele. Iniţiativa revistei, prima de acest tip în Germania, este un răspuns curajos la dezbaterea aprigă ce s-a declanşat pe marginea aşa-numitei „dictaturi a siluetei“. „Acum doi ani, după ce mai multe manechine au murit din cauza anorexiei, stiliştii promiseseră că vor alege tinere cu mai multe forme. Adevărul este că nu le pasă de mesajul pe care îl transmit prin aceste prezentări“, notau redactorii de la publicaţia franceză Le Nouvel Observateur. Există însă şi excepţii care confirmă regula. Recent, la o prezentare de modă la Paris, stilistul Ennio Capasa a refuzat să o trimită pe podium pe Dree Hemingway, o tânără de 19 ani cu chip de înger, strănepoata legendarului scriitor Ernest Hemingway. „Când şi-a dat jos jacheta, nu puteam să cred. Era, practic, un schelet“, a comentat stilistul.

Schelete pe podium

La „cruciada“ împotriva manechinelor silfide s-a raliat şi Gianpaolo Fabris, specialist în modă. „La prezentările de la Milano mi se părea că am de-a face doar cu manechine înfometate. Pe unele dintre ele le-aş fi trimis direct la urgenţă. Odată i-am spus lui Giorgio Armani: «De ce nu te ocupi şi de femeile cu mărimi de la 46 în sus?» S-a uitat la mine de parcă l-aş fi înjurat“, povesteşte acesta.
„A venit momentul ca industria modei, inclusiv revistele de specialitate, să nu se mai preocupe doar de vânzări, ci să se concentreze şi pe calitate. Atunci când vorbim de fete normale, ne vin în minte tinere frumuşele, nu cele cu coşuri. Însă, stiliştii trebuie să înţeleagă că trăiesc într-o lume care nu mai există. Jumătate dintre europence poartă haine care depăşesc mărimea 44“, a completat Fabris. Primii care au intuit o schimbare de tendinţe au fost reprezentanţii brandului Dove, cu campania „pentru frumuseţea autentică“. Aceştia au dat ascultare celor 85 la sută dintre femei care nu se recunoşteau în canoanele estetice propuse de agenţiile de publicitate.
„Ba chiar se simţeau ruşinate. De aici a apărut acest proiect, care a fost mai mult decât o reclamă, cu protagoniste cu forme şi zâmbitoare. Dove a câştigat credibilitate pentru că a creat un fond pentru autostima feminină, continuă să organizeze dezbateri în şcoli împotriva anorexiei. Iată de ce noua linie editorială a publicaţiei germane poate funcţiona doar dacă adaptează imaginile la conţinut“, a spus Ro­berto Greco, director artistic la Dove.