Piramidele, un instrument muzical pentru invocarea zeilor

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Celebrele piramide maiaşe au fost considerate de membrii civilizaţiei precolumbiene nişte instrumente muzicale de dimensiuni gigantice, cu ajutorul cărora puteau invoca zeii.

De la legendarul Turn Babel şi până la zgârie-norii din New York, toate construcţiile pe verticală ridicate de fiinţa umană au reprezentat o provocare. Potrivit cotidianului italian La Repubblica, pentru membrii civilizaţiei precolumbiene maiaşe, obiectivul era de a reuşi să comunice cu zeităţile şi din acest motiv au construit acele piramide incredibile. Potrivit unui studiu internaţional apărut în New Scientist, scările piramidelor maiaşe funcţionau precum un instrument muzical: proiectate pentru a provoca difracţia sunetului paşilor celor care călcau pe ele, reproduceau un sunet asemănător celui produs de picăturile de ploaie căzând într-o baltă. Destinatarul mesajului muzical era Chaac, Zeul Ploii, venerat în zonele din Mexic, unde precipitaţiile erau foarte rare. Cercetătorii Jorge Cruz, de la Professional School of Mechanical and Electrical Engineering din Mexico City, şi Nico Declercq, de la Georgia Institute of Technology, Statele Unite, au ajuns la această concluzie după ce au confruntat frecvenţele sonore care se produc urcând scările de la El Castillo, structura piramidală din complexul arheologic Maya de la Chichen Itza, cu cele de la Piramida Lunii din Teotihuacan, din centrul Mexicului.

Un alt fel de muzică

Cei doi oameni de ştiinţă au înregistrat sunetele auzite la bază atunci când cineva urcă scările, remarcând că, în ambele cazuri, există o asemănare cu zgomotul şi frecvenţa picăturilor de ploaie. În opinia cercetătorilor, această similitudine s-ar datora difracţiei sunetului, provocată de scări, care, rupând unda sonoră, reproduc un efect similar celui făcut de ploaie. De altfel, oamenii de ştiinţă vorbesc de ani buni despre capacitatea piramidei El Castillo de a reproduce sunete, însă până acum nimeni n-a reuşit să clarifice nici mecanismul care stă la baza fenomenului şi nici eventuala lui utilitate. Primul care a studiat acest fenomen a fost inginerul David Lubman, care, în 1998, afirma că templul dedicat lui Kukulkan, Zeul vântului şi al conştiinţei, „ciripea“. După câţiva ani, fascinat de aceste studii, Declercq a călătorit la  Chichén Itzá, pentru a studia personal fenomenul. Încă de la început, specialiştii au crezut că, în cazul piramidei El Castillo, efectul sonor era provocat de cavitatea din structură, însă studiul lui Cruz şi Declercq demonstrează faptul că totul s-ar datora difracţiei sunetului, provocată de scări. În plus, Lubman era convins că efectul a fost creat intenţionat de constructorii piramidei, punct de vedere neîmpărtăşit de Declercq şi de colegii săi. Studiile lor cu privire la acustica piramidelor demonstrează că recepţia ecoului depinde de sunetul care îl provoacă. De exemplu, toba produce un efect de rezonanţă diferit. „Ne putem imagina piramidele Maya precum nişte gigantice instrumente muzicale, utilizate în moduri diferite“, este de părere Cruz. Concluzia celor doi specialişti nu a fost pe placul profesoarei Elizabeth Graham, de la University College London, care a ţinut să precizeze că ambele piramide au fost restaurate şi, ca atare, un studiu acustic bazat pe suprafeţele neoriginale nu este elocvent.