13 mistere care îi scot din minţi pe oamenii de ştiinţă

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În prezent există cel puţin 13 mistere care, pe lângă faptul că sfidează capacitatea de înţelegere a cercetătorilor, pun sub semnul întrebării imaginea noastră despre lume. Toate aceste mistere au fost trecute în revistă de Michael Brooks, în cartea sa - „13 Things That Don’t Make Sense“.

1. Efectul placebo
Pe primul loc pe lista „fenomenelor fără sens“ se află un experiment condus la Torion de fiziologul Fabrizio Benedetti. După cum se ştie, dacă pacienţilor care se plâng de dureri li se administreză morfină şi apoi o soluţie salină fără proprietăţi analgezice, vom obţine aşa-numitul „efect placebo“. Însă,  Benedetti a verificat, tot fără ca bolnavii să ştie, că, dacă în soluţia salină se adaugă naloxonă, care anulează efectele morfinei, puterea de calmant a soluţiei saline dispare. Însă, cum este posibil aşa ceva? Din câte se pare, placebo nu induce o senzaţie de autosugestie, ci avem de-a face chiar cu o reacţie biochimică reală, hormonală şi imunitară a corpului, atât de reală încât este anulată de o substanţă de contrast.

2. Orizonturi cosmice
Universul nostru pare uniform. Dacă privim spaţiul de la un capăt la altul al universului vizibil, constatăm că radiaţia de fond de microunde care umple cosmosul este la aceeaşi temperatură pretutindeni. Până aici, nimic anormal, însă, dacă ne gândim că ambele margini sunt la aproape 28 de miliarde de ani-lumină depărtare, iar universul nostru nu are mai mult de 14 miliarde de ani, nu prea există nici o posibilitate prin care radiaţia termică să străbată cele două orizonturi şi să uniformizeze punctele fierbinţi şi reci create în Big Bang şi să lase echilibrul termic pe care îl vedem azi.  

3. Radiaţiile cosmice ultraenergetice
Razele cosmice sunt particule care străbat universul la viteze apropiate de viteza luminii. Pe măsură ce o rază cosmică străbate spaţiul, pierde energie în coliziunile cu fotonii care umplu universul. Potrivit teoriei relativităţii speciale a lui Einstein, orice rază cosmică ce ajunge pe Pământ de la o sursă extragalactică va suferi atât de multe pierderi de energie în coliziuni, încât energia maximă posibilă este 5 x 10 la puterea 19 electron-volţi. Cu toate acestea, de mai bine de zece ani, au fost observate raze cosmice dotate cu energie deosebit de mare. Cum este posibil? O ipoteză ar fi că spaţiul nu este uniform şi că există direcţii privilegiate de-a lungul cărora particulele pierd mai puţină energie.

4. Homeopatia la Belfast
Adepţii homeopatiei afirmă că un remediu chimic ar putea fi diluat într-atât încât o mostră să nu conţină nici măcar o moleculă de altceva decât apă şi totuşi să aibă un efect curativ. Până acum, nu existau probe care să confirme sau să infirme această teorie. Mai nou însă, specialiştii de la Queen’s University din Belfast afirmă că au demonstrat că soluţia de histamină (substanţă antialergică naturală) are acelaşi efect, chiar dacă este atât de diluată, încât în soluţie nu mai rămâne nici o moleculă, ca şi cum apa ar fi preluat toate proprietăţile.

5. Materia neagră
Materia vizibilă nu generează suficientă forţă de gravitaţie pentru a ţine la un loc galaxiile şi, în realitate, ar fi nevoie de o cantitate de zece ori mai mare. Vera Rubin, astronom la Departamentul de magnetism terestru de la Institutul Carnegie, Washington DC, a descoperit această anomalie spre sfârşitul anilor '70. Una dintre teoriile lansate de fizicieni a fost că există mai multă materie decât putem noi vedea. Din păcate însă, nimeni nu poate să explice ce este această „materie întunecată“. Observaţiile astronomice sugerează că materia neagră trebuie să aibă în jur de 90% din masa universului.

6. Flatulenţe pe Marte
În 1976, pe Marte, sondele Viking au escavat sol şi l-au amestecat cu nutrienţi marcaţi cu carbon 14. În opinia oamenilor de ştiinţă, dacă sondele urma să detecteze emisii de metan conţinând carbon 14 din sol, atunci pe Marte exista viaţă. Viking a raportat rezultate pozitive. Din câte se pare, ceva a ingerat nutrienţii, i-a metabolizat şi apoi a eliberat gaz marcat cu carbon 14. Din păcate însă, experimentele paralele efectuate cu instrumente, proiectate să identifice molecule organice, considerate ca semne esenţiale pentru viaţă, n-au găsit nimic. Mai nou însă, specialiştii de la Universitatea Southern California din Los Angeles au reanalizat datele şi sunt de părere că emisiile arată un ciclu circadian. Aceasta sugerează viaţă.

7. Tetraneutronii
Principiul de excluziune al lui Pauli interzice unui număr de doi protoni sau neutroni din acelaşi sistem să aibă proprietăţi cuantice identice. Însă, în urmă cu şapte ani, un accelerator de particule din Franţa a detectat nişte particule care n-ar trebui să existe. Au fost numite tetraneutroni: patru neutroni legaţi într-un mod care desfide legile fizicii.

8. Anomalia Pioneer
Sondele spaţiale Pioneer 10 şi 11 au fost lansate în anii '70, iar până acum ambele ar trebui să fie în derivă fără nici un control. Însă, ceva le-a făcut să accelereze, împingându-le cu 400.000 km în afara traiectoriei lor. Unii au spus că de vină ar fi materia neagră, dar, atâta vreme cât nu se ştie cu claritate ce e materia neagră, explicaţia nu este de ajutor.

9. Energia neagră
Problema energiei negre a dat dureri de cap fizicienilor. Până acum,  toată lumea credea că expansiunea universului s-a încetinit după Big Bang. În 1998, astronomii au descoperit însă că universul se extinde cu o viteză din ce în ce mai mare. Ce energie poate provoca această accelerare? Pentru moment, fizicienii o numesc energie neagră. Cercetătorii speră ca viitoarele observaţii de supernove, de clustere de galaxii şi altele le vor aduce mai multe indicii.

10. A zecea planetă
Spre marginea îndepărtată a sistemului solar, în vastele ţinuturi îngheţate de după Pluto, nu mai e nimic. Astronomii au denumit această limită Pragul Kuiper din cauză că densitatea rocilor scade atât de brusc. Foarte posibil, acest lucru este cauzat de existenţa unei a zecea planete. Nu vorbim aici de o planetă de mici dimensiuni, cum ar fi Quaoar sau Sedna. Aceasta trebuie să fie un obiect masiv, la fel de mare ca Pământul sau ca Marte. Din păcate, Pragul Kuiper este mult prea departe şi pentru a ajunge acolo este nevoie de zece ani. Mai avem de aşteptat şase ani, pentru că sonda NASA New Horizons, care se îndreaptă spre Pluto şi Pragul Kuiper, a fost lansată în ianuarie 2006 şi nu va ajunge la destinaţie înainte de 2015.

11. Semnalul Wow
A durat 37 de secunde şi venea din spaţiul îndepărtat. În 15 august 1977, Jerry Ehman, astronom la Universitatea Columbus, statul Ohio, a strigat  „Wow!“, după ce a înregistrat un semnal de 37 de secunde, sosit din spaţiu. Acesta venea din direcţia constelaţiei Săgetătorului, pulsul de radiaţie fiind limitat la o bandă îngustă de frecvenţe radio în jur de 1420 Mhz. Această frecvenţă este într-o bandă din spectrul radio unde toate transmisiile sunt interzise printr-un acord internaţional. Nici după 32 de ani, nimeni nu ştie cine sau ce a creat acel semnal.

12. Constantele nu sunt chiar constante
În 1997, astronomul John Webb şi echipa sa de la Universitatea New South Walles din Sidney au analizat lumina care ajunge pe Pământ de la quasari. În cele 12 miliarde de ani, lumina a fost expusă la variaţii ale aşa-numitei constante a structurii fine sau alfa. Alfa este însă o constantă extrem de importantă, legată, la rândul ei, de alte constante ale fizicii. Valoarea ei depinde, printre altele, de sarcina electronului, de viteza luminii şi de constanta lui Plank.

13. Fuziunea la rece
În 1989, doi cercetători au spus că ar fi reprodus la temperatura camerei procesul care generează energie în interiorul stelelor. Departamentul Energiei, la primul raport asupra subiectului, a concluzionat că rezultatele originale ale experimentului de fuziune la rece produse de Martin Fleischmann şi Stanley Pons de la Universitatea din Utah sunt imposibil de reprodus şi, probabil, false. Însă, cu o fuziune controlată la rece, multe dintre problemele energetice ale lumii ar dispărea.