Împărţiţi doar dragostea sau şi apartamentul?

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În lumea modernă se poate vorbi despre o nouă artă: aceea de a avea o relaţie de durată cu cineva, fără a locui însă cu persoana respectivă. Este oare posibil?

Pentru cuplurile „de modă veche“ este un mister cum pot doi oameni să se iubească fără să locuiască împreună. Un an, doi, se mai acceptă, dar cum se poate menţine o relaţie un timp mai îndelungat, dacă partenerii nu stau împreună zi de zi? Într-o astfel de situaţie, ca în oricare alta, există avantaje şi riscuri, pe care iubiţii moderni şi le asumă în totalitate.

Dragoste mare, dar fiecare la el acasă
 
O relaţie în care cei doi iubiţi trăiesc separat este formula ideală pentru ca partenerii să scape de rutina zilnică. Într-o astfel de relaţie nu va exista niciodată un program fix şi repetitiv (luni se merge la cumpărături, marţi se merge la sală, joia este ziua în care se urmăreşte un anumit serial etc.). Fiecare zi poate fi plină de surprize.
În plus, dacă nu staţi împreună zi de zi, atunci cu siguranţă iubitului i se va face dor de dumneavoastră, iar regăsirea va fi cu atât mai plăcută, cuvintele vor fi mai dulci, iar sexul va fi cu siguranţă mai pasional. Pentru că nu vă vedeţi 24 de ore din 24, în timpul întâlnirilor nu veţi avea activităţi inutile sau plictisitoare, ci vă veţi dedica unul celuilalt.
A nu locui împreună prezintă avantajul că nici unul dintre parteneri nu află toate micile detalii ale celuilalt. Astfel, ea nu se va simţi jenată să-şi ţină cutiile cu tampoane în dulăpiorul din baie, iar el nu va trebui să-şi ascundă revistele pentru adulţi. Situaţia oferă avantajul că fiecare dintre parteneri nu vede decât părţile bune ale celuilalt. Faptul că nu împărtăşiţi totul cu celălalt, atât la propriu, cât şi la figurat, ajută la păstrarea misterului, şi întreţine flacăra iubirii.  
A avea o relaţie trăind separat este echivalent cu a-ţi păstra libertatea. O astfel de relaţie nu presupune respectarea unui anumit program, împărţirea „frăţească“ a treburilor casnice şi nici suportarea toanelor celuilalt. Cei care nu trăiesc împreună au avantajul de a nu fi nevoiţi să suporte şi să accepte ritualurile şi obiceiurile agasante ale celuilalt.

Sau mai bine să locuiţi împreună?

Apărătorii ideii tradiţionale, potrivit căreia partenerii trebuie să locuiască împreună, ar spune că traiul în doi, zi de zi, este singura modalitate prin care ei pot afla dacă sunt făcuţi unul pentru celălalt. Într-adevăr, intimitatea pe o perioadă limitată privează partenerii de momentele şi scenele atât de apreciate de îndrăgostiţi: trezitul unul alături de celălalt, alintările prelungite dinaintea plecării la serviciu, bucuria de a-l auzi pe celălalt venind acasă şi multe altele de acelaşi gen.
Şi totuşi, când trebuie luată importanta decizie de a locui cu cineva, aceste mici momente de fericire sunt uitate şi înlocuite de o avalanşă de întrebări. Cum va arăta viaţa dumneavoastră când veţi locui împreună? Vă veţi bate pe telecomandă? Veţi mai avea loc în fotoliul preferat? Ce dispoziţie are el când vine acasă după serviciu? Oare traiul în doi va însemna renunţarea la cuvinte dulci şi la alintări? Veţi ajunge să vorbiţi doar de lucruri gospodăreşti? Va mai fi seducţie şi mister? Oare va rezista relaţia?
Prin urmare, decizia nu este tocmai uşoară, însă poate depinde şi de felul în care vă caracterizaţi. Dacă vă consideraţi o femeie modernă, atunci cu siguranţă veţi prefera dragostea „la distanţă“, în schimb, dacă sunteţi de modă veche, atunci veţi alege traiul în doi fără să clipiţi.