(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4383. Luni, 09 Martie 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Life & Style
Povestea unui tenor
Life & Style - Mirela MARINESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marian Someşan, un tenor de excepţie
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Marian Someşan a cucerit o lume întreagă cu vocea sa, fie că a fost vorba de Seul, Bremen, Craiova sau alte oraşe.
Povestea tenorului de astăzi s-a înfiripat cu ani în urmă. Avea doar trei ani când dădea primele recitaluri. „Când erau petreceri, nunţi, părinţii mă puneau pe masă şi spuneau: «Cântă». Eram un fel de tonomat. Cântam muzică populară. Apoi, la cinci ani, am avut ocazia să cunosc un Tiberiu Ceia, să cunosc un Drăgan Muntean, să cunosc mari solişti de muzică populară, dat fiind faptul că unchiul meu a fost unul dintre ei. El a fost cel care mi-a insuflat dorinţa de a cânta. Pe la cinci ani, m-am dus la o repetiţie de-a lui şi la o săptămână am intrat în spectacol cu mari solişti de muzică populară“, îşi aminteşte Marian Someşan. A urmat cursurile Şcolii de Muzică „George Enescu“. După care, „pe când aveam 14 ani, era moda militarului. Toată lumea dorea să devină subofiţer. Eu am reuşit pentru că am urmat cursurile Şcolii Militare de Muzică. Mai departe a fost corul Doina al armatei. La vremea respectivă nu cred că a existat un cor în care să nu fi cântat. Cu asta trebuie să mă mândresc, că aşa a fost: când se alcătuia o formaţie, se începea cu Marian Someşan“.
O seară magică
Anii au trecut şi într-o frumoasă seară de decembrie drumul pe calea muzicii avea să-i fie netezit. „Ideea de a merge pe cărarea aceasta a solisticii a început în 2000. Sigur că am avut un îndrumător, care îmi este foarte drag şi pe care îl consider al doilea părinte al meu, maestrul Ionel Voineag. Eu cântam în diferite coruri, în Madrigal, în Corul Academic al Radiodifuziunii române. Pe vremuri, frumuseţea sărbătorilor se împlinea cu alcătuirea unor grupuri cu care mergeam la colindat, la profesori. Aşa am ajuns cu un grup la uşa maestrului Ionel Voineag şi de acolo a început totul. Era 24 decembrie. I-a plăcut vocea mea şi m-a întrebat de unde sunt. I-am spus că sunt din Bucureşti. Mi-a zis atunci: «De mâine vii la mine». I-am răspuns timid: «Maestre, dar mâine e Crăciunul». «Mă, tu de mâine vii la mine». Nu m-am dus. Pentru mine, Ionel Voineag era foarte sus şi nu m-am gândit niciodată că aş fi putut fi elevul dumnealui. În timp am devenit prieteni foarte buni. Nu m-am gândit la asta niciodată. Îl vedeam acolo pe scenă, eu fiind în cor, el fiind solist. Tremuram la fiecare apariţie a lui. Mergeam la Operă să-l urmăresc, dar niciodată nu m-am gândit că aş putea deveni elevul său. În seara aceea s-a întâmplat. A fost o seară magică“, povesteşte Marian. Magia Crăciunului, împletită cu destinul, a hotărât soarta tenorului de astăzi al Teatrului Liric. „Pe 7 februarie 2001 am primit un telefon de la dumnealui, acasă. Nu ştiu de unde a făcut rost de numărul meu, nu-i lăsasem nici un fel de date de contact. De aceea spun că a fost o seară magică. Mi-a spus: «Trebuie să vin să te iau de acasă cu maşina ca să vii la cursuri?». I-am răspuns: «Bineînţeles că nu» şi am încercat o scuză: «Dar ştiţi, au fost sărbătorile». Răspunsul său a fost ferm: «Eu ţi-am spus să vii din 25 decembrie». Dumnealui lucrează foarte intens. Sărbătorile sunt când un elev reuşeşte în viaţă. Atunci e cea mai mare sărbătoare. E drept că acest lucru l-am aflat mai târziu“, povesteşte cu emoţie Marian Someşan.
Drumul spre Teatrul Liric
Au urmat ore întregi de muncă, desăvârşind talentul, transformându-l pe Marian Someşan într-un tenor apreciat atât în ţară, cât şi în afara graniţelor ei. Tânărul care încântase în seara de Ajun de Crăciun a devenit solist al Operei Române din Bucureşti, pentru ca mai târziu paşii săi să se îndrepte spre Teatrul Liric din Cetatea Banilor, teatru care astăzi „e parte din viaţa mea. Un lucru pentru care am ajuns să trăiesc, pentru care sufăr, un lucru pentru care viaţa înseamnă înainte“. Rolurile au curs, succesul nu a întârziat nici el să apară. Marian Someşan a devenit solist al Operelor din Seul şi Bremen. Nu lipsesc din şirul lung de colaborări şi turnee oraşe importante din ţară, roluri mari, menite să-i pună în valoare calităţile, să facă din el un maestru al scenei. Din 2004 încântă cu rolurile sale spectatorii Teatrului Liric, în timp ce continuă să ducă şi peste mări şi ţări faima României, aşa cum numai el ştie să o facă.
Povestea tenorului de astăzi s-a înfiripat cu ani în urmă. Avea doar trei ani când dădea primele recitaluri. „Când erau petreceri, nunţi, părinţii mă puneau pe masă şi spuneau: «Cântă». Eram un fel de tonomat. Cântam muzică populară. Apoi, la cinci ani, am avut ocazia să cunosc un Tiberiu Ceia, să cunosc un Drăgan Muntean, să cunosc mari solişti de muzică populară, dat fiind faptul că unchiul meu a fost unul dintre ei. El a fost cel care mi-a insuflat dorinţa de a cânta. Pe la cinci ani, m-am dus la o repetiţie de-a lui şi la o săptămână am intrat în spectacol cu mari solişti de muzică populară“, îşi aminteşte Marian Someşan. A urmat cursurile Şcolii de Muzică „George Enescu“. După care, „pe când aveam 14 ani, era moda militarului. Toată lumea dorea să devină subofiţer. Eu am reuşit pentru că am urmat cursurile Şcolii Militare de Muzică. Mai departe a fost corul Doina al armatei. La vremea respectivă nu cred că a existat un cor în care să nu fi cântat. Cu asta trebuie să mă mândresc, că aşa a fost: când se alcătuia o formaţie, se începea cu Marian Someşan“.
O seară magică
Anii au trecut şi într-o frumoasă seară de decembrie drumul pe calea muzicii avea să-i fie netezit. „Ideea de a merge pe cărarea aceasta a solisticii a început în 2000. Sigur că am avut un îndrumător, care îmi este foarte drag şi pe care îl consider al doilea părinte al meu, maestrul Ionel Voineag. Eu cântam în diferite coruri, în Madrigal, în Corul Academic al Radiodifuziunii române. Pe vremuri, frumuseţea sărbătorilor se împlinea cu alcătuirea unor grupuri cu care mergeam la colindat, la profesori. Aşa am ajuns cu un grup la uşa maestrului Ionel Voineag şi de acolo a început totul. Era 24 decembrie. I-a plăcut vocea mea şi m-a întrebat de unde sunt. I-am spus că sunt din Bucureşti. Mi-a zis atunci: «De mâine vii la mine». I-am răspuns timid: «Maestre, dar mâine e Crăciunul». «Mă, tu de mâine vii la mine». Nu m-am dus. Pentru mine, Ionel Voineag era foarte sus şi nu m-am gândit niciodată că aş fi putut fi elevul dumnealui. În timp am devenit prieteni foarte buni. Nu m-am gândit la asta niciodată. Îl vedeam acolo pe scenă, eu fiind în cor, el fiind solist. Tremuram la fiecare apariţie a lui. Mergeam la Operă să-l urmăresc, dar niciodată nu m-am gândit că aş putea deveni elevul său. În seara aceea s-a întâmplat. A fost o seară magică“, povesteşte Marian. Magia Crăciunului, împletită cu destinul, a hotărât soarta tenorului de astăzi al Teatrului Liric. „Pe 7 februarie 2001 am primit un telefon de la dumnealui, acasă. Nu ştiu de unde a făcut rost de numărul meu, nu-i lăsasem nici un fel de date de contact. De aceea spun că a fost o seară magică. Mi-a spus: «Trebuie să vin să te iau de acasă cu maşina ca să vii la cursuri?». I-am răspuns: «Bineînţeles că nu» şi am încercat o scuză: «Dar ştiţi, au fost sărbătorile». Răspunsul său a fost ferm: «Eu ţi-am spus să vii din 25 decembrie». Dumnealui lucrează foarte intens. Sărbătorile sunt când un elev reuşeşte în viaţă. Atunci e cea mai mare sărbătoare. E drept că acest lucru l-am aflat mai târziu“, povesteşte cu emoţie Marian Someşan.
Drumul spre Teatrul Liric
Au urmat ore întregi de muncă, desăvârşind talentul, transformându-l pe Marian Someşan într-un tenor apreciat atât în ţară, cât şi în afara graniţelor ei. Tânărul care încântase în seara de Ajun de Crăciun a devenit solist al Operei Române din Bucureşti, pentru ca mai târziu paşii săi să se îndrepte spre Teatrul Liric din Cetatea Banilor, teatru care astăzi „e parte din viaţa mea. Un lucru pentru care am ajuns să trăiesc, pentru care sufăr, un lucru pentru care viaţa înseamnă înainte“. Rolurile au curs, succesul nu a întârziat nici el să apară. Marian Someşan a devenit solist al Operelor din Seul şi Bremen. Nu lipsesc din şirul lung de colaborări şi turnee oraşe importante din ţară, roluri mari, menite să-i pună în valoare calităţile, să facă din el un maestru al scenei. Din 2004 încântă cu rolurile sale spectatorii Teatrului Liric, în timp ce continuă să ducă şi peste mări şi ţări faima României, aşa cum numai el ştie să o facă.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.0 din 19 voturi
Nota curentă: 4.0 din 19 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Andreea S:
ma bucur foarte mult ca in presa romaneasca se mai scrie si despre muzica clasica si mai ales de cantaretii de opera. eu sunt studenta la canto clasic in Franta si as dori sa intru in legatura cu dl Somesan, pentru a dialoga despre aceasta extraordinara vocatie si chiar despre o posibila colaborare. - de mirela marinescu:Mai doamna mirela marinescu, se pare ca faceti acest articol la comanda si in necunostinta de cauza, am senzatia ca nu prea stiti cu ce se mananca muzica asta daca scrieti despre acest tenor ca fiind un mare talent al tarii care ne face faima. Da-ti-mi voi sa va fac cateva precizari ale specialistului ca acest specimen nu are nimic din ceea ce scrieti in acest articol v-as recomanda sa vizualizati ultimul spectacol al domnului solist acela din traviatta din februarie 2009 sustinut la Craiova si sa intrebati mai multi specialisti de prestatia domniei sale care nu a fost jalnica ci extrem de jalnica. Asta pe deoparte. Oare cand ati scris ca dumnealui a fost solist la Opera din Bucuresti si de acolo a ajuns la Teatrul Liric din Craiova credeti ca e o evolutie sau o involutie cand pleci de la o institutie mare la una mica eu cred ca este altceva decat evolutie in cariera sa. Dar asta e cand dai spagi multe esti solist unde vrei. Asta e societatea noastra romaneasca.
- de Mihaela Popa:O voce frumoasa cu un timbru minunat, un interpret capabil sa emotioneze, o prezenta remarcabila pe scena, sensibil, inteligent, cu real talent actoricesc, lucru nu foarte des intalnit la cantareti, dar care pentru spectator cred ca inseamna foarte mult, stiind intr-un mod firesc sa ajunga la sufletele noastre-spectatori sau parteneri de scena-, atent, implicat, pasionat de ceea ce face.
- de marian somesan:Imi pare nespus de bine ca parerile cititorilor sunt impartite si sunt foarte bucuros ca nu sunt toate laudative. Asta imi da incredere sa muncesc mai departe. Insa stimate care nu iti dai numele (probabil din lasitate) daca ai canta intr-adevar ai descoperi ca exista in viata unui artist seri mai bune si seri mai rele. INVOLUTIA de care amintesti este falsa dragul meu. Nu stiu in ce stadiu evolutiv este persoana dumitale, sau poate ca imi dau seama din ceea ce scrii dar nu ma manjesc a spune. Daca ai cunoaste adevarul ai sti ca am fost liber profesionist inainte de a veni la aceasta companie, cu care ma mandresc de altfel - nu ca dumneata, si ca am fost INVITAT de persoane mult superioare dumneavoastra. Iar daca indrazniti sa numiti aceasta institutie (in care cred ca va desfasurati si dumneavoastra activitatea) inseamna ca sunte si ipocrit, fie-mi iertata indrazneala. Aceasta Stimate nu este involutie ci ONOARE. Dar cui indraznesc sa ii vorbesc eu despre onoare! As fi foarte curios sa stiu ce fel de specialist sunteti? Si daca sunteti atat de specialist de ce nu ati fost in guvernul specialistilor de mult apusi? Ca ne-specialist, dar ca un bun cunoscator al limbii romane, va rog sa incepeti a invata aceasta limba si daca imi este permis, v-as recomanda sa incepeti cu exprimarea corecta in limba draga pe care ne-a dat-o Dumnezeu (sunt sigur ca stiti la ce ma refer). In ceea ce priveste SPAGILE de care vorbiti aflati ca este o jignire profunda si va rog sa imi dati voie sa va raspund : ATATIA BANI SA VA RAMANA DUMNEAVOASTRA PENTRU A VA INTRETINE, CAT AM DAT EU SPAGI CA SA CANT UNDEVA. IAR ACEASTA SE CHEAMA VALOARE DRAGA DOMNULE. Imi pare rau pentru cei care ma cunosc pentru ceea ce am scris mai sus insa nu se poate in SOCIETATEA ACEASTA sa fi jignit in halul acesta de un neinitiat care se crede specialist. Stimata domnisoara ANDREEA daca doriti sa ma contactati v-as ruga sa imi lasati o adresa de E_mail in care sa va contactez. MUltumesc si celor care apreciaza ceea ce facem noi artistii pe scenele lumii si mai ales celor care nu ne apreciaza munca. va doresc o zi excelenta tuturor si la buna vedere!
- de balla sandor:Dragii mei: ma bucur enorm de mult cand citesc lucruri frumoase despre colegii si prietenii mei. Personal vreau sa-l felicit pe colegul si prietenul meu Marian Somesan pentru prestatia care l-a avut in delungul timpului pe scena teatrului liric din craiova. Comentariile de prost gust din partea unor colegi (probabil, dar mai mult ca sigur) lasa de dorit. Numai un amator diletant si cu lipsa celor sapte ani de acasa ar putea sa scrie asa ceva. "Mai" domnule amator......Lipsa de respect, impertinenta si ipocrizia sunt des intalnite in cercul unor oameni care din lasitate si lipsa de afirmatie personala si profesionala se razbuna pe colegii lor care prin munca si daruire au ajuns sa realizeze si sa creeze lucruri frumoase sau mai putin frumoase pe scenele lumii. FELICITARI Marian pentru spectacolul din februarie 2009 la care am participati si eu....pentru ca sunt convins ca altcineva ar fi renuntat din primele clipe in care a realizat ca ceva nu merge bine, dar Tu Mariane n-ai renuntat ci ai dus spectacolul pana la capat cu fruntea ridicata...FELICITAR I!!...si pentru tine "MAi" amatorule care nu te semnezi....daca esti asa de priceput, te lasam sa canti in locul nostru daca vrei...oricand...cu cea mai mare placere,...dara daca nu te simti in stare, mai asculta-ne cateodata..poate inveti si tu ceva....bun sau rau..
- de Zevolde casuta123 ;):Este trist, ca noi romanii, atunci cand avem valori, ne apucam ca disperatii sa cautam nod in papura, sa blamam, sa rauncam cu noroi si tot ceea ce ne sta in cale. Oare am ramas chiar atat de inapoiati? Am colaborat cu Marian Somesan de multe ori si tot ceea ce pot spune despre domnia sa. Este un profesionist desavarsit, cu o putere de munca fantastica, aici nemaipunand la socoteala talentul si sarmul personal. Sper din tot sufletul sa ajunga acolo unde isi doreste pentru ca o merita cu prisosinta. Iar pentru dv., domnilor ce va ascundeti dupa tastatura, va propun o seara la opera!
