« Alte articole din categoria Life & Style
Dumnezeu, la masă cu politicienii
Life & Style - Delia PATRU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Credinţa, un subiect controversat pentru mai-marii lumii
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Vă mai amintiţi de întrebarea „Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?“, adresată de fostul preşedinte Emil Constantinescu contracandidatului său Ion Iliescu, în 1996, în campania pentru Cotroceni? În multe cazuri, credinţa se dovedeşte asul din mâneca politicienilor, dornici să adune voturi.
Cât de important este Dumnezeu la Casa Albă? Sau la reşedinţa cu numărul 10 de pe Downing Street? Sau, de ce nu, chiar la noi, la Cotroceni? De la Bucureşti şi până dincolo de Ocean, la Washington, „pluteşte“ o întrebare, la care nu este deloc uşor de găsit un răspuns care să mulţumească pe toată lumea: cât de mult contează religia în politică şi cât ar trebui să conteze?
În urmă cu 13 ani, luat la întrebări în legătură cu credinţa sa în Dumnezeu, fostul preşedinte Ion Iliescu s-a limitat să spună că este liber-cugetător, mărturisirea sa având drept consecinţă pierderea multor voturi, ştiut fiind faptul că românii sunt un popor profund credincios. Religia nu stârneşte controverse doar pe plaiuri mioritice. La un moment dat, luat prin surprindere de insistenţele cu privire la credinţa premierului britanic Tony Blair, purtătorul de cuvânt al acestuia, Alastair Campbell, a declarat spontan: „We don’t do God“, altfel spus, şeful său „nu se ocupă de Dumnezeu“. De altfel, religia a fost dintotdeauna un subiect tabu pentru premierul britanic, care la finalizarea mandatului său a trecut de la anglicanismul liberal la catolicismul conservator. Cu ocazia documentarului „The Blair Years“, dedicat de BBC celor zece ani petrecuţi de Blair pe Downing Street, fostul premier a mărturisit că a refuzat să vorbească despre religie tocmai pentru că, într-o ţară conservatoare precum Marea Britanie, credinciosul este confundat cu uşurinţă cu un „ciudat“. În plus, cotidianul Herald Tribune ne aminteşte că în discursul televizat rostit în ajunul invadării Irakului, Blair ar fi dorit să încheie cu cuvintele „Dumnezeu să vă binecuvânteze!“, tradiţionalul „God bless you!“, rostit de fiecare preşedinte american. Consilierii lui l-au sfătuit însă să se abţină, astfel că Blair s-a limitat la mult mai laicul „Thank you!“.
Americanii şi religia
Nu la fel se întâmplă dincolo de Ocean, în Statele Unite, unde credinţa politicienilor este văzută cu ochi buni de masa largă a electoratului. De altfel, ascensiunea fostului preşedinte George Bush, precum şi politica sa externă au fost motivate şi condiţionate de credinţă. Succesorul său, Barack Hussein Obama, şi-a afirmat, la rândul său, nestrămutata credinţa creştină şi dorinţa de a trăi conform preceptelor lăsate de Dumnezeu. În acelaşi timp însă, actualul preşedinte american a demonstrat concetăţenilor săi că nu este habotnic, având opinii liberale. Preşedintele american susţine dreptul femeilor la avort şi folosirea celulelor stem în tratamentul medical. De altfel, în campania electorală, democratul Obama a traversat un moment mai dificil, după ce mentorul său spiritul, Jeremiah Right, a lansat o serie de declaraţii antiamericane vehemente, faţă de care actualul preşedinte a trebuit să ia atitudine. Deşi, iniţial, contracandidaţii lui Obama au avut motive să jubileze, ulterior s-a demonstrat că incidentul l-a ajutat pe candidatul democrat să urce în topul preferinţelor electoratului. Obama a reuşit să depăşească momentul într-un mod cu totul strălucitor, alocuţiunea sa fiind comparată cu renumitul discurs al lui John Kennedy, în care acesta a lămurit o dată pentru totdeauna discuţiile pe seama catolicismului său. La acea vreme, americanii nu se prea îngrămădeau să aleagă un catolic, iar în legendarul discurs de la Houston, Kennedy a promis solemn conaţionalilor săi că religia sa nu se va răsfrânge asupra chestiunilor de stat şi că va respecta amendamentul constituţional privind separarea Bisericii de Stat. Kennedy a fost ales şi s-a ţinut de cuvânt. La o jumătate de secol distanţă, într-un discurs la fel de apreciat, Obama a declarat că nu se va dezice niciodată de pastorul său, însă în politică va fi total independent de opiniile radicale ale acestuia.
Nota curentă: 5.0 din 11 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de TATAL VOSTRU:
www.mdzr.blogspot.co m - de hero:Dupa cum a reactionat si a actionat la "afacerea" cu argintii,s-ar parea ca "Iuda" a fost primul om politic....exemplu si etalon pt majoritatea politicienilor din zilele noastre,...mai ales cei mioritici.Regretul meu este ca nu s-au nascut pe timpul cand a fost rastignit Iisus,ca atunci...nu ar mai fi gasit aia,nici biciul sau cuiele care sa "I" le bata in maini si picioare,nici ciocanul sau sulita,dar..probabil ca nici crucea....La ritmul de a fura al astora...probabil ca Iisus,reusea sa scape de pedeapsa.A fost odata (ca nici odata),un grup de credinciosi,care nu s-au dezis de credinta lor si care au sfarsit "papati" de lei...In timp ce politicienii nostri stau tolaniti la umbra arborelui financiar cu frunze din "valuta forte", credinciosii din Ro. de astazi,sunt devorati ,nu de lei in sine ,ci de valoarea lor.De oarecare maniera s-ar parea ca istoria se repeta.Dom`soara Delia,da-i inainte,ca ii dai bine!Felicitari!
- de Slabutz:Despre politicienii romani, nimic. Chiar nu aveai exemple? Uitat-te prin curtea BOR si ai ce scrie un an de acum incolo! Il amintisi pe Iliescu, in treacat. Mai studiaza si incearca sa ai ceva mai mult curaj!
- de A D:SE VEDE. VAI DE CAPUL NOSTRU
- de cred:NIHIL SINE DEO ! fara credinta in Dumnezeu totul este trecator ca praful in vant. nu va rusinati de Dumnezeu caci se va rusina si El de voi. la concluzia finala a existentei lui Dumnezeu au ajuns si altii care erau atei celebri precum: Einstein
- de RRomanul patriHHotz:culmea ipocriziei: un fost activist comunist il intreaba pe alt fost activist daca crede in Dumnezeu.
- de Dan RO-tariu:#5 aduce in discutie deviza monarhiei, calcata de atatea ori in picioare de monarhie. Si Einstein avea libertatea constiintei si daca ar fi negat si daca nu ar fi negat nu inseamna nimic mai mult. #6 aduce in discutie ipocrizia, asta scrie si articolul insa # uita, sau nu stie, ca in America latina se construieste socialismul cu ajutorul lui Dumnezeu. Daca nu stie -i comunic eu spre instiintare!
- de RRomanul patriHHotz:Toarashe Rotariu, dv. oscilati intre Dumnezeu si diavol ca si Vadim (il elogiati pe Iisus dar si pe Ceasca anticristul). Pareti cam debusolat.
- de Dan RO-tariu:Deloc, exista o liberate a constiintei de care dvs. inca nu ati aflat ... poate cu timpul, poate cand o sa va maturizati.
- de RRomanul patriHHotz:Si atunci de ce ii condamnati pe colegii dv. comunisti care s-au facaut taranisti si liberali sau au devenit capitalisti? Sa inteleg ca si ei si-au exersat libertatile de constiinta dupa ce s-au maturizat?
- de fzizin:CI^TA METAMORFOZA !!! DOAR K DIN PUPA' SAU COCON LA NOI AU IES,IT TOT NIS,TE VIERMI ! Nu-L amestecat,i pe D_zeu ca s,i-a i^ntors fat,a de la cei minim 10 milioane de atei + copii lor care de la cine sa fi primit credint,a ? Unde o fi poporul ro. profund~religios ? Poate pe s,antiere-n Espan`ia ,sau Italy ori la cules dude ude~n Mozambic ! Doar ei mai au habar de existent,a Celui DE Sus ! cnd pli^ng peacolo de orice dar nu de fericire ! iliescovici = mort ! nu-i mai pomenit,i numele k poate se resusciteaza fosila ! cu zi^mbet de hiena!
- de PT ROTITZA PSEUDOCOMUNISTA:NU CRED CA ESTI MAI DESTEPT DECAT EINSTEIN. De aceea iti pun la dispozitie citatul original. Cheama un prieten sa ti-l traduca. Esti o molecula fara prea multa ratiune. Nici macar antimaterie nu vei deveni. Iti traiesti drama propriei existente efemere :-))) “I’m not an atheist and I don’t think I can call myself a pantheist. We are in the position of a little child entering a huge library filled with books in many languages. The child knows someone must have written those books. It does not know how. It does not understand the languages in which they are written. The child dimly suspects a mysterious order in the arrangements of the books, but doesn’t know what it is. That, it seems to me, is the attitude of even the most intelligent human being toward God.” — Albert Einstein
