Mircea Vintilă şi Marius Baţu, dar şi Victor Socaciu, Bogdan Grosu şi Eugen Avram au adus muzica folk în Sala Oglinzilor de la Palatul „Jean Mihail“.
Celebrarea dragostei prin muzică şi poezie a continuat la ceas de seară vineri şi sâmbătă, în acelaşi cadru feeric din spatele uşilor Sălii Oglinzilor a Palatului „Jean Mihail“. Vineri, asistenţa umpluse până la refuz încăperea. Chiar şi un loc în picioare a fost binevenit pentru întâlnirea cu poezia de dragoste şi muzica folk. Şi când aplauzele au început să curgă, artiştii serii şi-au făcut apariţia. Poezia aştepta să fie rostită, coardele chitarelor erau nerăbdătoare în aşteptarea degetelor care aveau să se plimbe peste ele, dând glas celor mai frumoase versuri puse pe muzică. „Eu sunt un om pe nişte scări“ a lui Mircea Vintilă a fost piesa care a dat tonul. I-au urmat alte piese, fredonate la unison de asistenţă. Din când în când, atunci când degetele oboseau, o poezie celebra iubirea, prin glasul actorilor Rodica Prisăcaru şi Ştefan Cepoi. Versurile frumos rostite, muzicile care făceau ca sufletul să tresară au vorbit de iubire, despărţire, regăsire, fericire. „Ia seama, femeie, te iubesc infernal…/Ia aminte, nu-mi cere supunere oarbă…/Îţi aparţin că vreau eu,/Ia aminte“. Mai apoi „Am legat copacii la ochi/cu o basma verde/ Şi le-am spus să mă găsească/ Şi m-au găsit“, „Am legat tristeţea la ochi cu un zâmbet“ şi „M-a găsit a doua zi o iubire“. Aceeaşi iubire şi mai apoi alta au venit să-şi spună povestea prin intermediul versurilor lui Marius Baţu. Sufletul se bucura din nou. Amintirile care inundau mintea smulgeau fie zâmbete, fie tristeţi. Şi în acest amalgam de sentimente cortina s-a lăsat, pentru ca a doua zi, atunci când seara se va aşterne peste oraş, iubirea să renască din nou prin poezie şi muzică.
Alţi actori, în altă piesă
Şi orele s-au scurs, chitarele s-au trezit şi au început din nou să cânte, de această dată graţie maeştrilor Eugen Avram, Bogdan Grosu şi, nu în ultimul rând, Victor Socaciu. Şi glasurile s-au dres, poezia şoptită – poezia frumoasă de dragoste – a renăscut şi ea la auzul muzicii. Au adus-o în scenă actorii Alexandru Bindea şi Ionica Dobrescu. Şi din nou sentimentele au dat năvală, la braţ cu amintirile. „Ca un joc“, „E doar un gând“ sau „Cântec pentru tine“, „Regăsire“, „Mi-e dor de tine“, „Fata pe role“ au răsunat în Sala Oglinzilor, aducând amintiri din anii de liceu, cu iubiri cum n-au fost niciodată. Şi-au făcut loc şi regretele despărţirii, căci „Ce bun e vinul demisec,/ Ce grei sunt anii care trec/ Fără tine“. Aceeaşi dragoste a venit să vorbească şi prin versurile lui Victor Socaciu. Am hoinărit ca un copil prin „Ochii tăi“, am cunoscut „Iubirea fără acte“, pentru ca apoi să reascultăm o voce dragă: cea a lui Florian Pitiş, într-unul dintre cele mai emoţionante momente ale serii. Şi candelabrele s-au stins, muzica a răsunat, iar versuri au grăit: „Atât de mult aş vrea/Şi chiar orice aş da/Să ştiu unde te-ai dus,/Ce faci acolo sus?/Sub ce perdea de fum/Te-ai rătăcit acum?/Cât vreau din când în când/Să te mai văd râzând…/Sufletului tău bun/N-am apucat să-i spun/Ce-aproape l-am simţit,/Ce mult l-am preţuit./Cui ne-ai lăsat pe noi,/Sub aste grele ploi?/Mai dă-ne câte-un semn,/Să ştim că mai suntem“. Şi la sfârşit vocea de pe bandă ni l-a adus printre noi pe marele Pitiş: „Nu vă mai lăsaţi constrânşi de nimeni şi de nimic, nici de vremuri, nici de oameni, fără ură, fără regrete şi resentimente,/mergeţi înainte ca şi cum timpul n-ar exista,/eliberaţi-vă de tot şi de toate cu gândul că trebuie să trăiţi, pentru şi în adevăr,/căci doar adevărul vă va face liberi…/şi numai liberi fiind, veţi putea atinge în viaţă… fericirea. În rest, prieteni, nu uitaţi… că în curtea şcolii sub nuc… seara… se strâng tinerii pletoşi şi cântă la chitară…“. Şi capetele s-au plecat, lacrimile s-au scurs încet pe obraz, fără să le fi chemat cineva. Din nou muzica a cântat şi poezia a vorbit, singurele în stare să aline o suferinţă, dar şi să dea naştere alteia.
Şi din nou cortina a căzut, aducând ropote de aplauze, pentru ca azi să se ridice aducând alţi actori, în altă piesă.
