Tânărul regizor Cezar Ghioca în sala de repetiţii

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Cezar Ghioca este regizorul care aduce pe scena Teatrului Naţional din Craiova „Omul din La Mancha“, un proiect teatral de anvergură, o coproducţie a două instituţii de valoare ale Olteniei, avându-l ca protagonist pe Tudor Gheorghe.

Tudor Gheorghe, în rolul principal, Valentin Mihali (Sancho Panza), Angel Rababoc (Padre), Adrian Andone (Hangiul), Nataşa Raab (Jupâneasa), Monica Ardeleanu (Dulcineea) şi artista Teatrului Liric „Elena Thedorini“, Diana Ţugui (Antonia) sunt numele aflate în distribuţia celui mai aşteptat spectacol al toamnei la Naţionalul craiovean. O orchestră formată din 16 interpreţi va asigura fundalul sonor al spectacolului.

 

„Sunt un om norocos“

 

L-am descoperit pe Cezar Ghioca dis-de-dimineaţă, de fapt, în unul dintre puţinele momente în care nu se află pe scenă, la repetiţii. Am vrut să-l cunoaştem mai bine, să aflăm mai multe amănunte despre proiectul teatral de la Craiova. „Am mai avut colaborări ca regizor şi ca asistent de regie. Anii de facultate au însemnat şi întâlnirea cu un profesor minunat, care m-a făcut să-mi focalizez interesul spre zona teatrului muzical, dr. Calvin McClinton, care a venit să predea la Institut. A avut o activitate interesantă în România. La Studioul «Cassandra» s-a materializat cu spectacolul «Little Shop of Horrors», care a însemnat prima mea colaborare ca asistent de regie cu Domnia sa. Tot cu McClinton am mai colaborat la un spectacol foarte interesant, care, din păcate, s-a prezentat de puţine ori, «Godspell», montat de Teatrul din Buzău împreună cu Teatrul Naţional din Bucureşti, piesă care avea în distribuţie numai staruri de muzică pop: Aurelian Temişan, Jojo, solistul de la Hara, băieţii de la «Gaz pe foc». Erau foarte greu de adunat şi, din păcate, spectacolul nu s-a jucat foarte mult. În plus, avea un subiect religios, care nu a dat foarte bine în ochii producătorilor. De fapt, sunt un om norocos de întâlniri cu oameni. A fost un noroc să mă întâlnesc cu acest domn McClinton, care venise să pună bazele teatrului muzical. Eu, pe regie, eram mai puţin interesat de zona aceasta şi mai mult de un domeniu clasic de explorare a unor lumi pe care le aduci în prezent şi care sunt pline de cultura şi de istoria lor, iar cealaltă preocupare era teatrul social. Şi a venit omul ăsta. Nu eram interesat de teatrul muzical, ci mai mult pentru că venise un american, cineva altfel, la noi în şcoală, am fost foarte curios să văd ce avea să spună. Şi am fost captivat. Zona muzicalului mi-a fost deschisă de acest domn. Treptat, a devenit un scop al meu să introduc acest gen de spectacol în România“. Bursa de studiu Fulbright Junior în Statele Unite în domeniul teatrului muzical a venit apoi ca un lucru firesc. Şi iată că astăzi Teatrul Naţional din Craiova aduce pe scenă un spectacol de succes, „Omul din La Mancha“, în regia unuia dintre tinerii cu profunde cunoştinţe în domeniul muzicalului.

 

„Tudor Gheorghe, un Don Quijote al României“

 

Cezar Ghioca şi-a dorit nu un simplu spectacol „Omul din La Mancha“, ci mult mai mult, şi l-a dorit pe Tudor Gheorghe în această piesă. Motivaţia este cât se poate de simplă. „Nu e suficient ca spectacolul să fie cunoscut în alte parte. Don Quijote e cunoscut pe întreg globul, personajul depăşeşte constrângerile în timp şi spaţiu, depăşeşte constrângerile raportării la un anumit timp, dar, mai mult decât atât, este extrem de actual. Toată piesa vorbeşte despre nevoia de iluzie, de a vedea viaţa nu aşa cum este, ci cum ar trebui să fie, ceea ce mi se pare un lucru prezent şi actual la noi. Suntem constrânşi să ne adaptăm unui sistem care ni se impune, în loc să vedem înăuntrul nostru fărâma de divinitate, de iluzie, de Dumnezeu, nebunia de a visa şi de a ne crea propria viaţă, de a ne luat viaţa în propriile mâini. Asta spune Don Quijote de la început până la sfârşit. Înnebuneşte o fată de la han, făcând-o să creadă că e domniţă, că e frumoasă şi pură. Ea nu înţelege cum cineva poate vedea altceva decât ştie ea că este, iar victoria lui la final, când el pleacă, iar ea devine Dulcineea este, de fapt, povestea pe care nu numai că o poţi înţelege, dar şi simţi că este a ta, că vrei să fii în ea. În acelaşi timp, spectacolul mai vorbeşte despre altceva prin propunerea de montare: vorbeşte de nevoie de teatru, ca nevoie de iluzii, ca nevoie de imaginaţie. Ca să poţi vedea lumea aşa cum trebuie să fie, trebuie să ai imaginaţia liberă. Rostul teatrului este de a-ţi crea o lume paralelă sau de a reîmbogăţi lumea cu puterea ei. Aşa că propunerea mea nu a fost să fac «Omul din La Mancha», ci am propus Tudor Gheorghe în «Omul din La Mancha». Din nou sunt foarte norocos în lucrul cu oamenii. Tudor Gheorghe este omul care dă valoare prin muzică poeziei, un om care niciodată nu a făcut un compromis vizavi de asumarea şi transmiterea valorilor de nepreţuit care există în subconştientul colectiv, în folclor. El este un fel de Don Quijote al României, un om care nu este atins de comercialism. Don Quijote zice: «Vreau să aduc un pic de har pe lume», şi eu cred că Tudor Gheorghe face asta dintotdeauna. Nu cred că există un context mai minunat în care să găseşti un actor care să se suprapună cu un personaj prin simpla sa apariţie în rolul respectiv. Numai dumnealui este un spectacol în sine“.