Petra, un oraş răsărit din munte

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Lumea vestică l-a descoperit în 1812, prin exploratorul elveÅ£ian Johann Ludwig Burckhardt. Petra este oraÅŸul-stâncă, Å£inutul trandafiriu ÅŸi vechi care te îndeamnă să-l explorezi ÅŸi să-i admiri frumuseÅ£ile.

Una dintre noile minuni ale lumii este oraÅŸul din piatră Petra, situat în pustiul din sud-vestul Iordaniei. OraÅŸul se întinde la poalele Muntelui Hor, străbătând un lung defileu ÅŸi întinzându-se apoi pe laterala estică a Văii Arabah - cunoscută sub denumirea de Wadi Araba -, larga vale ce Å£ine de la Marea Moartă până la Golful Aqaba. OraÅŸul este renumit mai ales pentru arhitectura sa, fiind săpat aproape în întregime în piatra muntelui, pe care se sprijină majoritatea clădirilor.

 

Monument mondial

 

Petra împreună cu întreaga zonă au rămas necunoscute lumii occidentale până în anul 1812, când au fost descoperite de exploratorul elveÅ£ian Johann Ludwig Burckhardt. Acesta a descris locul drept „un oraÅŸ roÅŸiatic-trandafiriu, vechi cât jumătate de vreme“.

În scurt timp, oraÅŸul a captat atenÅ£ia întregii lumi. ReprezentanÅ£ii UNESCO au descris oraÅŸul din valea Iordaniei drept „una dintre cele mai preÅ£ioase moÅŸteniri culturale ale omenirii“. Pe 6 decembrie 1985, oraÅŸul antic Petra a fost declarat monument mondial.

„Rekem“, numele străvechi al oraÅŸului Petra, apare în Manuscrisele de la Marea Moartă, fiind asociat cu Muntele Seir. Pe lângă această mărturie, istoricul Eusebiu ÅŸi Fericitul Ieronim menÅ£ionează ÅŸi ei faptul că „Rekem“ este numele originar al oraÅŸului Petra. Ei se bazează pe autoritatea lui Iosif Flaviu, a lui Plinius cel Tânăr ÅŸi a celorlalÅ£i scriitori care au identificat oraÅŸul Petra drept capitală a nabateenilor (semiÅ£i vorbitori de limbă aramaică) ÅŸi centru al caravanelor ce se ocupau cu comerÅ£ul.

 

Nabateenii au creat o oază artificială

 

Flancat de pereÅ£i masivi de piatră ÅŸi aprovizionat cu apa dintr-un râu ce străbate locul, oraÅŸul Petra nu reprezenta doar o fortăreaţă naturală ÅŸi sigură, ci era situat ÅŸi la intersecÅ£ia celor mai importante drumuri comerciale. Prin acest nod comercial treceau drumurile spre Gaza, în vest, spre Bosra ÅŸi Damasc, în nord, spre Aqaba ÅŸi Leuce Come, peste Marea RoÅŸie, ÅŸi spre Golful Persic, peste deÅŸert.

Excavările efectuate în zonă au arătat că reuÅŸita ridicării unui oraÅŸ în pustiu s-a datorat abilităţii ÅŸi ingeniozităţii nabateenilor în a controla rezerva de apă, prin crearea unei oaze artificiale. Zona are parte doar de ploi scurte, astfel încât era nevoie de o bună organizare pentru captarea apei. Locuitorii au construit bazine, cisterne din piatră ÅŸi conducte-ÅŸanturi, reuÅŸind să adune suficientă apă pentru depăşirea perioadelor de secetă.

 

Un oraÅŸ complex

 

Dacă, în antichitate, în Petra se putea veni dinspre sud, prin Arabia Saudită, pe un drum ce înconjoară Muntele lui Aaron, sau traversând înaltul platou muntos din nord, în prezent, majoritatea vizitatorilor intră în vale prin capătul estic al acesteia. Intrarea în defileu este impresionantă ÅŸi uimeÅŸte orice trecător. Defileul, numit de localnici „Siq“ (ce semnifică „săgeata“), este foarte îngust, pe alocuri pereÅ£ii săi apropiindu-se până la trei-patru metri.

La capătul acestui minunat defileu se află cea mai cunoscută ÅŸi impresionantă ruină din oraÅŸul antic Petra, „Al Khazneh“ (Trezoreria), care este săpată în întregime în peretele de piatră roÅŸiatică.

Continuând drumul prin defileu, la poalele muntelui numit „en-Nejr“ se află un imens amfiteatru, amplasat într-o poziÅ£ie stategică, în aÅŸa fel încât din el să se vadă cea mai mare parte a mormintelor din apropiere.

La capătul defileului, în punctul în care valea se deschide brusc, oraÅŸul Petra se înfăţiÅŸează în toată splendoarea lui, uimind vizitatorul abia ieÅŸit dintre stâncile înguste ÅŸi înalte.

„Amfiteatrul“ a fost săpat în peretele de piatră, în timpul construcÅ£iei acestuia fiind mutate unele dintre morminte. În incinta acestuia se mai văd urmele unora dintre ele - gropi rectangulare împrăştiate. Formând aproape trei laterale complete, peretele roÅŸiatic din piatră oferă condiÅ£iile perfecte cerute de un amfiteatru. Pe marginile sale, tot în piatră, au fost săpate ÅŸi ridicate turnuri de observaÅ£ie.

 

Zona a fost locuită de „horiÅ£i“

 

Până acum, nici o metodă nu a fost eficientă în stabilirea începuturilor oraÅŸului Petra. Unele mărturii arheologice indică faptul că oraÅŸul nu a fost ridicat de foarte mult timp, cu toate că un sanctuar ar fi existat pe aceste locuri încă din antichitate.

Se crede că această parte a Iordaniei a fost locuită de horiÅ£i, probabil un neam de săpători în piatră care locuiau în peÅŸteri, consideraÅ£i strămoÅŸii edomiÅ£ilor. HoriÅ£ii au avut multe influenÅ£e asupra nabateenilor, care ÅŸi ei ÅŸi-au îngropat morÅ£ii ÅŸi au adus cinstire în locaÅŸuri pe jumătate săpate în piatră.

InformaÅ£ii importante au fost obÅ£inute din săpăturile arheologice efectuate în incinta mormintelor. Acestea au fost împărÅ£ite în două categorii: nabateene ÅŸi greco-romane.

În construcÅ£ia mormintelor se găsesc multe influenÅ£e egiptene, greceÅŸti, romane ÅŸi siriene. Acest lucru face imposibilă identificarea stilului originar al primilor locuitori ai Petrei. Locul este sărac ÅŸi în inscripÅ£ii, acestea fiind făcute pe peretele de tencuială, care, în timp, s-a deteriorat aproape în întregime. În orice caz, coborârea în timp se poate face până în secolul al VI-lea î.Hr.

 

Petra a cunoscut declinul sub dominaţia romană

 

Odată intrată sub conducere romană, în anul 106, Petra a intrat rapid într-un declin treptat. ImportanÅ£a comercială a acestui centru a început să nu mai fie reprezentativă în zonă, în mare parte ÅŸi din cauza dezvoltării comerÅ£ului pe mare.

În anul 363, un cutremur a dărâmat multe dintre clădirile oraÅŸului, altele fiind grav avariate. Acest cutremur a afectat ÅŸi sistemul de colectare a apei care asigura viaÅ£a în oraÅŸ.

Multe clădiri au fost jefuite, numeroase morminte au fost prădate, iar comorile din ele, rătăcite, fiind astăzi necunoscute.