La doar 18 ani se poate lăuda cu un succes răsunător atât în ţară, cât şi în afara ei. Este Alexandru Munteanu, tânărul îndrăgostit de flamenco şi de chitara clasică.
Povestea lui Alexandru Munteanu în lumea ritmurilor ameţitoare de chitară nu a început cu mult timp în urmă. Pe când avea 13 ani, el a descoperit sunetele instrumentului de care s-a îndrăgostit pe loc. „S-a întâmplat să-l aud cântând pe un priten de-al tatei, Costi Guţă. Cred că atunci s-a declanşat acea dorinţă de a studia chitara, de a cânta la fel ca el. Am primit cadou de la naşii mei o chitară, pe care, de altfel, o păstrez şi acum. Am început timid, cu puţină susţinere din partea specialiştilor, căci, atunci când m-am transferat de la Colegiul Naţional «Carol I» la Liceul de Artă «Marin Sorescu», toată lumea m-a privit ciudat. Nu credeau că voi reuşi să recuperez anii de studiu“, povesteşte Alexandru Munteanu. Şi totuşi tânărul a arătat contrariul. A muncit enorm, căci trebuia să câştige pariul cu el însuşi, că va reuşi să-i egaleze pe cei care studiau de ani buni chitara, ba, mai mult, să-i depăşească. A simţit că trebuie să facă mai mult, aşa că, în clasa a X-a, a început pregătirile la Bucureşti cu Cătălin Ştefănescu, profesor la Liceul de Muzică „George Enescu“ şi la Universitatea de Muzică „Ciprian Porumbescu“.
Spania, la picioarele lui Alexandru
Munca şi studiul au continuat în acelaşi ritm ameţitor. Drumurile între Craiova şi Bucureşti erau însă extrem de obositoare şi trebuia luată o măsură. Culmile succesului trebuia atinse, iar acest lucru nu era posibil pe un fond de oboseală, aşa că tânărul s-a decis să schimbe Liceul „Marin Sorescu“ cu Liceul de Muzică „George Enescu“. Au venit, cum era şi firesc, şi primele concerte, cel cu orchestra, pe vremea când încă se afla în Craiova.
Tânărul Alexandru Munteanu a interpretat partea a doua din Adagio din Concertul De Aranjuez de J. Rodrigo. „Maestrul Alexandru Iosub mi-a făcut această propunere, pe care am acceptat-o. A fost primul concert cu orchestra, dar şi primul bis care mi s-a cerut. Graţie aceluiaşi maestru, Alexandru Iosub, am ajuns şi în Spania. Dânsul a fost cel care i-a propus lui Octav Calleza, dirijor român stabilit în Spania, la sosirea acestuia la Craiova, să mă asculte. De aici a venit propunerea de a susţine o serie de concerte în afara ţării“, a precizat tânărul. Aşa se face că Alexandru Munteanu a însoţit Orchestra Filarmonică Naţională şi Orchestra Camerală Naţională din Moldova în cele nouă concerte din Andaluzia.
Acordurile chitării sale au răsunat la unison cu cele ale orchestrei. Bucuria succesului nu avea cum să nu încânte inima tânărului care a muncit enorm ca să guste din cupa cu lauri. În cele câteva mesaje transmise familiei, acesta nota: „Am cântat într-o piaţă din Benaojan, cu o biserică în spate. Cel mai impresionant a fost când am terminat partea a doua a concertului, pentru că, odată cu aplauzele publicului, a început şi clopotul să bată. Era ora 23.00. A fost incredibil, de parcă şi Dumnezeu ar fi aplaudat!“, culminând cu o „mare întâlnire cu Nino Miguel“, „deşi îmi era teamă că nu o să mă primească din cauza problemelor de sănătate pe care le are. I-am cântat câteva piese de chitară clasică şi flamenco. M-a ascultat foarte atent şi mi-a spus că îi place şi că se regăseşte în mine, la vârsta de 18 ani. M-a învăţat nişte armonii, a cântat flamenco împreună cu mine şi mi-a spus să-l mai caut dacă mai vin în Malaga. În tinereţe, a fost prieten cu Paco de Lucia, Camaron de la Isla şi Tomatito. Martha, fata care m-a dus la el, i-a spus în spaniolă că o să ajung un mare chitarist. Sunt fericit“.
Alexandru Munteanu va reuşi cu siguranţă să răzbească, întrucât a demonstrat seriozitate şi ambiţie. Cu siguranţă că mâine ziarele vor titra despre succesele olteanului care va cuceri lumea cu ritmurile de flamenco.
