O viaţă în paşi de dans

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

La 16 ani făcea parte din ansamblul de balet al Secţiei de Operetă al Filarmonicii de Stat „Oltenia“. De atunci s-au scurs aproape 36 de ani, timp în care balerina Ionela Truşcă a continuat să încânte publicul cu evoluţiile sale.

Cu ani în urmă era fermecată de dans. Jocul cu păpuşile, cu copiii, totul se desfăşura pe ritmurile sale preferate, lucru care a determinat-o pe mama sa s-o înscrie la Şcoala Populară de Artă. Primii dascăli i-au fost soţii Kelemen, cei care au devenit peste ani parteneri de scenă, dar şi profesorul Tismăreanu. Ei au fost cei care i-au dezvăluit primele taine ale baletului, care avea s-o cucerească, în ciuda sacrificiilor pe care trebuia să le facă.

„Tismăreanu venea cu o nuieluşă la oră. Ne corecta fiecare mişcare. Trebuia să executăm poziţiile cât mai corect. Nu m-au descurajat toate aceste tratamente. Iubeam dansul, iubeam baletul. Cred că Dumnezeu mi-a dăruit acest har, elemente necesare pentru a fi o balerină. Iar eu am ştiut să profit de această şansă“, mărturiseşte balerina. Frumoasa sa poveste în paşi de dans a continuat. În 1972, se înfiinţa Secţia Operetă pe lângă Filarmonica „Oltenia“. S-a organizat un concurs, iar Ionela Truşcă s-a hotărât să-şi încerce norocul. Comisia de examinare - din care făceau parte Ion Dacian, Penescu Liciu, Ştefan Noris - a remarcat înclinaţia şi talentul său pentru dans şi, nu numai că a declarat-o admisă, ba, mai mult, a distribuit-o în spectacolul „Sânge vienez“. „Am lucrat cu maestrul coregraf Penescu Liciu, primă balerină a României, luni de zile. Se ocupa de fiecare în parte, lucru care s-a văzut la premieră, căci vreme lungă Craiova nu vorbea decât despre noi“, povesteşte Ionela Truşcă despre participarea sa la primul spectacol oficial, pe vremea când avea doar 16 ani. De aici încolo, spectacolele au curs. Baletul s-a împletit armonios cu rolurile de solist. „Lăsaţi-mă să cânt“, „Bal la Savoy“, „Cocoşelul neascultător“, „Pe aripile valsului“, „Coppelia“, „Vals şi Bolero“ sunt doar câteva dintre reprezentaţiile pe afişul cărora figura şi Ionela Truşcă.

 

O activitate bogată

 

Anii au trecut, iar adolescenta de ieri s-a transformat într-o talentată balerină, care încânta cu fiecare apariţie scenică. Profesorii de ieri i-au devenit parteneri de scenă. Ion Kelemen, cel care-i dezvăluise primii paşi în lumea baletului, a împărţit cu Ionela Truşcă aceeaşi scenă în spectacole precum „Sânge vienez“, „Şatra“, „Fântâna din Bahccisarai“, „Bal la Savoy“ sau „Voievodul Ţiganilor“. Fiecare reprezentaţie era încununată de succes, căci „fiecare spectacol era şi este o părticică din sufletul şi talentul meu. De la «Drumu-i lung, povestea scurtă» până la «Petre Pan», toate piesele mi-au dat posibilitatea să fac şi altceva în afară de balet, să fac actorie, lucru care mi-a dat sentimentul unui artist împlinit“. Ba, mai mult, la un moment dat, Ionela Truşcă a cochetat şi cu rolul de asistent coregrafie şi coregraf al spectacolelor „Rigoleto“, „My Fair Lady“ şi „În paşi de dans“. Şi pentru că lumea actoriei îi făcea cu ochiul, în perioada 1978-1983, Ionela Truşcă a colaborat cu Teatrul Naţional Craiova, interpretând rolurile Emilia echilibrista în spectacolul „Un lup mâncat de oaie“, Domnişoara Alexandria din „Patetica 77“ sau balerina în „Fulgi de nea şi diamante“. Astăzi, după 36 de ani de activitate, Ionela Truşcă reuşeşte să se bucure de aceleaşi succese, cucerind cu fiecare apariţie în reprezentaţiile Teatrului Liric „Elena Teodorini“.