Iaşi - oraşul lui Eminescu şi al lui Creangă

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Iaşiul este oraşul cu cea mai veche Universitate din ţară, iar Parcul Copou păstrează muzele lui Eminescu.

 

IaÅŸi, oraÅŸ din nord-estul României, a fost menÅ£ionat prima oară în documente de Alexandru cel Bun, în 1408, fiind un centru educaÅ£ional remarcabil ÅŸi păstrând câteva piese arhitecturale frumoase, precum Biserica „SfinÅ£ii Trei Ierarhi“ÅŸi neogoticul Palat al Culturii (locul în care se află patru muzee: al Istoriei, al Tehnologiei, al Etnografiei ÅŸi al Artei). Multe clădiri din vechiul centru al oraÅŸului au fost dărâmate în timpul regimului comunist, în locul lor construindu-se câteva blocuri de apartamente în stil sovietic, dar ÅŸi clădiri moderne, întemeiate recent, precum Universitatea „Petre Andrei“ sau hotelul Europa.

Multe personalităţi culturale îÅŸi găsesc rădăcinile în IaÅŸi: Ion Creangă, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Asachi, Mihail Sadoveanu, Octav Băncilă ÅŸi alÅ£ii.

Anual, la mijlocul lunii octombrie, municipalitatea locală organizează un festival extraordinar: „Sărbătorile IaÅŸiului“. Atunci are loc ÅŸi pelerinajul la moaÅŸtele Sfintei Paraschiva. Uneori, chiar ÅŸi un milion de persoane din Å£ară ÅŸi din străinătate vin să se închine.

Universitatea „A.I. Cuza“, inaugurată în 1860

Se spune că Universitatea cea mai veche din Å£ară este cea de la IaÅŸi. Oficial, a fost inaugurată pe 7 noiembrie 1860 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, al cărui nume îl poartă în prezent. În fapt, se poate spune că la baza înfiinţării acestei Universităţi a stat Academia „Mihăileana“, creată la 1834 de Mihail Sturdza. Iar dacă facem o incursiune în timp, putem spune că este o continuatoare simbolică a vechii Academii DomneÅŸti din IaÅŸi, înfiinÅ£ată de Vasile Lupu, în 1642. Actuala clădire, îmbinând stilurile baroc ÅŸi clasic, a fost construită între anii 1893 ÅŸi 1897, după planurile minuÅ£ioase ale arhitectului Louis Blanc. Ea a fost inaugurată de regele Carol I ÅŸi de regina Elisabeta. Intrarea în Universitate se face prin Sala PaÅŸilor PierduÅ£i, celebră pentru picturile realizate de Sabin BălaÅŸa.

Dacă la început avea doar trei facultăţi, în prezent, Universitatea „A.I. Cuza“ din IaÅŸi se poate mândri cu 15 facultăţi ÅŸi o serie de colegii.

La Universitatea din Iaşi s-au format savanţi de prestigiu, cum ar fi: Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Alexandru Philippide, Alexandru D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Alexandru Miller, Octav Mayer, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popa, Gheorghe Platon, Alexandru Zub şi alţii.

Parcul Copou - locul eminescian

Mai sus de Universitate începe Parcul Copou, o grădină publică, în care principalul element de atracÅ£ie turistică este Teiul lui Mihai Eminescu, loc în care se spune că poetul venea deseori pentru a scrie poezii. Parcul a fost înfinÅ£at sub domnia lui Mihail Sturdza, în 1835. IniÅ£ial, locul a fost ales pe uliÅ£a Podul Verde, unde era staÅ£ia de poÅŸtă a oraÅŸului. Apoi, parcul a fost extins între 1849 ÅŸi 1852, iar din 1860 a fost iluminat cu felinare.

Despre Teiul lui Eminescu se spune că este un urmaÅŸ al Codrului de la Copou ÅŸi că era aÅŸa de frumos încât, în momentul în care a fost amenajată grădina publică, a fost lăsat în picioare, deÅŸi nu se înscria pe axa centrală a parcului. De zeci de ani, Teiul lui Eminescu este un simbol al IaÅŸiului ÅŸi, în acelaÅŸi timp, un loc pentru îndrăgostiÅ£i. În faÅ£a Teiului se află bustul poetului. În anii ’80, a fost la un pas de a se usca din cauza unei plombe de beton turnate în trunchiul său lovit de trăsnete ÅŸi rupt de furtuni. Din fericire, ca printr-o minune, din crengile sale au coborât rădăcini, pe lângă plomba de beton, care s-au înfipt în pământ. După cum spunea profesorul Mandache Leucov, astfel de cazuri de rădăcini adventive sunt extrem de rare.

Iaşiul i-a legat pe Creangă şi pe Eminescu

Nu se poate vorbi despre Eminescu fără a aminti de prietenul său cel mai bun, Ion Creangă. De altfel, numele pitorescului cartier ieÅŸean este strâns legat de cel al povestitorului născut la HumuleÅŸti. În această casă a locuit Ion Creangă din 1872 ÅŸi până în 1889, când a murit.

Bojdeuca lui Creangă a devenit muzeu pe 15 aprilie 1918 ÅŸi este prima casă memorială din România. În curte se află statuia scriitorului, realizată în 1990 de studenÅ£i ai Academiei de Arte Plastice, precum ÅŸi bustul lui Creangă, realizat în granit de sculptorul Iftimie Bârleanu în 1968.

Casa memorială Vasile Pogor, supranumită ÅŸi Casa cu ferestre luminate deoarece a fost printre primele din IaÅŸi care aveau iluminare electrică, se află situată mai jos de Universitatea „A.I. Cuza“ ÅŸi este sediul Muzeului Literaturii Române. Clădirea a fost construită în 1850 de boierul Vasile Pogor, cel care va fi de trei ori primarul IaÅŸiului. Aici s-au Å£inut întâlnirile Junimii, societate care a fondat revista Convorbiri Literare. Pe 26 decembrie 1972, Casa Pogor a fost transformată în Muzeu, având în patrimoniu sute de piese din epoca marilor clasici, literatura română ÅŸi contemporană. Printre cele mai reprezentative exponate se numără ceasul de aur al lui Eminescu, cu monogramă, inelul de aur cu piatră de rubin, o piesă de mobilier de la Mihail Kogălniceanu, un set de călătorie ÅŸi corespondenţă al lui Costache Negri, tabloul „Cap de dac“ al lui G. Asachi ÅŸi pianul lui Duiliu Zamfirescu. Printre exponatele cele mai valoroase ale muzeului se mai numără ÅŸi o „Gramatică“ de I. Văcărescu, „Critice“ de T. Maiorescu, precum ÅŸi un „Almanah de învăţătură ÅŸi petrecere“ de M. Kogălniceanu.

Naţionalul din iaşi şi Muzeul Teatrului adăpostesc adevărate opere de artă

Construită pe locul vechii primării, după planurile arhitecÅ£ilor Fellner ÅŸi Helmer, între anii 1894 ÅŸi 1896, clădirea Teatrului NaÅ£ional din IaÅŸi adăposteÅŸte adevărate opere de artă. În primul rând, Cortina pictată de meÅŸterul M. Lenz în 1896 are în centru o alegorie a vieÅ£ii, cu cele trei vârste, ÅŸi în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române. După aceea, urmează Cortina de Fier, ce separă etanÅŸ scena de sală ÅŸi a fost pictată cu motive ornamentale simetrice de Al. Goltz. Åži, nu în ultimul rând, Candelabrul din cristal de VeneÅ£ia, care are 109 becuri ÅŸi care încă de la început a fost alimentat de la Uzina Electrica, din apropiere, inaugurată odată cu clădirea teatrului.

Muzeul Teatrului, de la IaÅŸi, înfiinÅ£at în 1976, este unic în Å£ară ÅŸi se află într-o clădire construită în 1870, care a aparÅ£inut poetului Vasile Alecsandri, la câteva sute de metri de PiaÅ£a Unirii. În cadrul muzeului se pot admira o expoziÅ£ie de afiÅŸe, cărÅ£i, manuscrise, costume, piese de mobilier ÅŸi colecÅ£ii de medalii, exponate care prezintă evoluÅ£ia teatrului în România, de la primele manifestări.

Actuala clădire a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ a fost construită în perioada 1930 - 1934 ca sediu al FundaÅ£iei Universitare „Ferdinand“ ÅŸi pentru a găzdui o vastă bibliotecă ÅŸi un Institut de ÅžtiinÅ£e. După planurile arhitectului Constantin Jotsu, exteriorul este marcat de coloane în stil ionic, iar în interior s-a lucrat cu marmură de Carrara ÅŸi mozaic veneÅ£ian. În anul 1945, clădirea a fost cedată Bibliotecii Centrale Universitare.

În prezent, instituÅ£ia deÅ£ine un fond de peste 2,5 milioane de cărÅ£i ÅŸi publicaÅ£ii. Printre cele mai valoroase lucrări sunt „Evanghelia cu învăţătura de Coresi“, tipărită în 1581 (cea mai veche carte românească din IaÅŸi) ÅŸi „Cazania lui Varlaam“, apărută în 1643, în timpul domnitorului Vasile Lupu, la prima tipografie din Moldova, cea de la Biserica „SfinÅ£ii Trei Ierarhi“. Casa Dosoftei, din apropierea Palatului Culturii, a fost construită între anii 1677 - 1679, în timpul domnitorului Antonie Vodă Ruset, ÅŸi a adăpostit cea de a doua tiparniţă din Moldova, îngrijită de Mitropolitul cărturar Dosoftei, cu sprijinul lui Nicolae Milescu-Spătarul. În interiorul muzeului se găsesc exponate unicat de carte veche, obiecte de cult ÅŸi o valoroasă copie a LetopiseÅ£ului Ţării Moldovei de Grigore Ureche.